Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[Lucille]

Multumesc Teocris pentru gandurile frumoase. Ai descris perfect casatoria mea ca fiind o relatie intre un stapan si un sclav. El chiar asa gandeste, ca eu sunt o femeie si el este barbatul si stalpul care taie si spanzura. A ajuns la stadiul in care mi-a confiscat pur si simplu cardul meu atasat contului in care primesc salariul. Ca sa aiba si mai multa autoritate si sa ma duc la el supusa sa ii cer bani din banii care ii castig din munca mea. Eu nu sunt egala lui, sunt femeia care sta la cratita, are grija de copii si il asculta fara sa comenteze. Dorintele mele, nevoile mele nu au nici o importanta atata vreme cat nu sunt si ale lui.
Nu sunt disperata, am fooarte multa rabdare, am incercat sa discut cu el sa ii explic cumva comportamentul, dar de fiecare data tot eu ies in paguba. Nu pot spune ca nu am incercat, ca nu am facut tot posibilul sa salvez casnicia, dar nu am cu cine, asta e purul adevar, si am cam ajuns la limita puterilor si rabdarii. Ma simt ingrozitor de singura.

Stiu ca parteneriatul, cum bine ai zis, numit casatorie, poate fi minunat, asa si ar trebui sa fie - o echipa. Cred si sper ca situatia prin care trec eu si alte femei este o exceptie. Imi doresc si eu sa fiu fericita (ce ciudat suna!). Cred cu tarie ca nu asa trebuie sa fie o viata de om.