Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[deedee29]

Sylvia are dreptate. Parasirea domiciliului conjugal nu constituie un impediment pentru a cere desfacerea casatoriei si incredintarea copilului tau. Trebuie sa demonstrezi ca ai o locuinta si un loc de munca stabil, care sa iti aduca venituri suficiente pentru a oferi copilului cele necesare pentru o dezvoltare psihica si fizica normala.
Pot sa inteleg drama unei femei ca Lucille, insa nu pot sa inteleg motivele care te impiedica sa pleci. Cred ca multe dintre cele invocate sunt scuze pe care ti (i) le gasesti singura. Un om care nu te respecta si te brutalizeaza fizic si emotional nu se va mai schimba niciodata in bine. Nici tu nu cred ca mai speri sa se intample asta. Singurul bine pe care poti sa ti-l faci tie si copilului (care cred ca intelege mai multe decat vrem noi sa credem, desi are numai 3 ani) este sa pleci din mediul ala toxic. Asta nu poate fi catalogata drept parasire a domiciliului conjugal. Indiferent cati martori de rea credinta va aduce sotul tau, instanta nu va pronunta o hotarare definitiva care sa stabileasca soarta copilului exclusiv pe aceste considerente. Cred ca cel mai bine ar fi sa gasesti un avocat care sa se implice in cauza ta si care sa pledeze cazul foarte bine, astfel incat sa combata toate "argumentele" si neajunsurile pe care le vei intampina de la sotul tau.
Mai spuneai ca nu poti vorbi cu parintii lui pentru ca nu crezi ca se va schimba nimic. Poate nu ar trebui sa decizi pentru ei si sa incerci sa ai totusi aceasta discutie (in cel mai rau caz lucrurile vor ramane neschimbate). Eu as incerca un dialog cu tatal lui (inteleg ca omul este rezonabil si s-a atasat de tine), pentru ca mamele de baieti refuza de obicei sa accepte defectele si lipsurile propriilor creaturi; din experienta (pastrand proportiile, bineinteles) pot sa iti spun ca o discutie cu tatal baiatului poate sa ajute la deblocarea situatiei.
Iti doresc sa ai curajul sa duci pana la capat actiunea de divort si sa iti recreezi viata alaturi de copilul tau. Tu si el aveti prioritate. Suneti singurii care conteaza.