Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[angeldust]

Stiu ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie personala, dar vreau sa aud in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stiu ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima mea intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fiu inteleasca gresit, precizez ca nu contest sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbesc doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu"

Sunt curioasa daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite? Sau ma rog, as fi curioasa sa stiu propriile voastre motive originale (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

In cazul in care ati divortat as fi curioasa daca stiind ce stiti acum v-ati mai fi casatorit in the first place? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?

In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stiu sigur ca avem cel putin un caz (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) sunt curioasa de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.

Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, sunt curioasa totusi de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?

Acum, sunt convinsa ca multe din voi nu vor putea vorbi deschis si sincer despre acest subiect, asa ca v-as ruga sa raspundeti doar daca puteti si simtiti sa spuneti exact ce simtiti si credeti, nu ce ar trebui sa simtiti sau credeti. Sunt convinsa ca subiectul este de interes pentru foarte multa lume (me included) si nu as vrea sa le servim o doza in plus de fantasmagorii ca exista destule in prezent tocmai legate de acest aspect, motiv pentru care foarte multi sunt total dezamagiti de casatorie dupa ce o probeaza pe cont propriu, pentru ca ei auzisera si crezusera ca este cu totul altceva.

[Lucille]

Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase.
Suntem amandoi romani si crestini ortodocsi. Diferenta intre noi este insa clar de educatie si de familiile din care facem parte: mama este doctor in psihopedagogie speciala si tata a fost inginer proiectant si inventator. Eu vorbesc fluent germana si engleza si acum invat singura portugheza, iar el nu stie decat romana. Iar parintii lui sunt oameni simpli de la tara (aproape de Buc.) stabiliti in capitala. Dar asta nu m-a impiedicat sa il iubesc pe el.

Faza cu parasirea domiciului este stipulata clar in "cazurile grave" care duc la desfacerea casatoriei. Avocatul pe care l-am consultat si care are la activ foarte multe cazuri de divort mi-a explicat care sunt procedurile de urmat in cazul meu. Nu pot sa parasesc domiciliul decat in momentul in care el primeste instiintarea ca este citat in cazul de divort, ca atunci el nu mai poate invoca parasirea domiciliului de catre mine, pentru ca eu sunt cea care am deschis procesul. Si de fapt, acest lucru nu scrie nicaieri, cica normal si legal la noi in tara asta idioata ar fi ca eu sa stau in continuare cu el pana ce instanta va lua o hotarare in acest caz. Legile noastre sunt extrem de prost gandite si am impresia ca dateaza din Evul Mediu. Stiu sigur ca nu are sanse sa imi ia copilul, din pacate stiu un caz in care tatal a primit custodia doar pentru faptul ca era foarte bogat si a stiut unde sa cotizeze. Dar din fericire, mama copilului a luptat ca o leoaica si la recurs a reusit sa isi ia copilul inapoi. Divortul e un eveniment foarte dureros , incepand cu motivele care te determina sa iei aceasta decizie si pana la momentul in care instanta hotaraste.

Nu plec acum pentru ca as fi o lasa din punctul meu de vedere. Vreau sa fac totul ca la carte, si daca am rezistat pana acum, voi mai rezista cu siguranta. Numai gandul ca imi pot lua viata in manutele mele astea doua si pot spune oricand "Gata! E randul meu acum!" ma face inca de pe acum sa simt gustul victoriei. Nu am nevoie de cuvinte grele ca sa ii/le fac rau, dar vreau sa vad reactia cand primeste instiintarea de la posta ca eu, "nevasta-sa", am avut tupeul maxim de a-i intenta divort. Nu a reusit sa ma doboare inca nimic si nimeni pana acum in viata asta scurta pe care am avut-o pana acum, ma cunosc extrem de bine si eu cu mine facem o echipa grozava. Zodia in care m-am nascut, Taur, ma caracterizeaza perfect.

Viata merge intotdeauna inainte, nu imi e frica sa raman singura si nu am nevoie de nici un ajutor de nici un fel de la nimeni.Poate doar un ajutor de ordin sufletesc. Si cu salariul pe care il castig acum, mi-as permite sa imi iau si un apartament in rate si sa imi cresc copilul in cele mai bune conditii.
Si in orice caz, fetelor, eu sunt un caz particular si o exceptie de la regula (asa sa ajute Dumnezeu!),nu va deceptionati si in nici un caz nu imi luati situatia ca pe un exemplu clar de riscuri la care sa te gandesti cand iubitul te cere in casatorie: "M-as casatori cu el ca il iubesc si ma iubeste, dar daca patesc ce a patit biata Lucille de pe forum si el se schimba la 180 de grade? Nu pot sa risc asa ca mai bine zic nu." (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Va imbratisez cu drag pe toate si Dumnezeu sa va ajute in tot ce va propuneti sa faceti, sa va dea multa sanatate si sa vegheze asupra voastra si famililor voastre. E incredibil cat m-a ajutat discutia asta cu voi aici, poate nici o prietena nu ar fi putut sa imi induca starea asta de incredere, de speranta si intarire psihica care m-a cuprins!