Probleme in casnicie, Ce sa fac? Options

[flor_flore]

in septembrie voi face 1 an de cind m-an casatorit, insa problemele au aparut in casanicia mea de mai bine 6-7 luni. nu stiu ce sa fac? sa divortez? sa ramin in continuare cu sotul meu? dati-mi,va rog, un sfat!
acum voi incepe sa povestesc ce s-a intimplat si cum s-a dus toata linistea mea...
in noiembrie am vazut ca sotul meu vb pe messenger cu o tipa de mai mult de 4 luni( deci cind inca noi alergam sa facem cumparaturile pentru nunta). din clipa aceea s-a rupt ceva in mine...nu am mai putut avea acelasi comportament fata de sotul meu dar nici nu-i spuneam de ce...se gindea probabil ca este din cauza sarcinii...a trecut timpul, am nascut, am o minune de baietel dar in loc sa ne bucuram impreuna de minunea asta au inceput problemele. cind baietelul meu avea citeva saptamini el tot pleca la mama lui la sfirsit de saptamina (ba ca vine sora lui, ba ca trebuie sa se duca acolo ca sunt parintii lui) si eu ramineam acasa cu cel mic. noroc ca-i aveam pe ai mei linga mine(parintii si fratii mei). si in ziua de paste el s-a dus la mama lui iar eu am ramas acasa ... la botezul baiatului s-a imbatat si s-a purtat foarte urit cu mine, chiar acolo in restaurant cu invitatii de fata (m-a injurat ca pe ultimul om si m-a strins de git, asta dupa ce alergasem o dupa-amiaza intreaga ba serveam la mese, ba ma duceam la cel mic sa-i dau sa suga). dupa aceasta faza i-am spus ca nu are ce mai cauta in casa mea. de atunci s-a mutat cu chirie la oi gazda gasita de ai lui si vine sa plimbam copilul cite o ora atunci cind ii permite timpul. in rest pleaca la ai lui. i-am mai spus de multe ori sa vina inapoi acasa dar nu vrea. il deranjeaza prezenta parintilor mei. chiar a strigat ca ai mei i-au mincat banii. mi-a zis ca se muta numai daca ne separam, adica sa impartim apartamenul in doua. acum mamam lui este bolnava el este tot timpul ba la ai lui , ba la spital la mama lui (cind este internata)au fost saptamini cind nu l-a vazut pe cel mic decit o ora intr-o saptamina... acum trebuie sa-l inteleg ca e mama lui bolnava. dar cit timp dupa mama lui se va imbolnavi tatal lui si tot asa... poate sunt rea, dar nu stiu ce sa fac... copilul nu are nevoie de tata numai pentru plimbat. nu va spun ca in continuare eu ii spal, eu ii calc... salariul el stie cum si-l cheltuie.(am fost la o nunta si mi-a cerut jumatate din banii care i-am dat ca dar). daca vrea sa fim o familie ar trebui sa-si stabileasca niste prioritati care sa ne includa si pe noi(pe mine si baietelul meu)

[berbecutza]

Of, Doamne... nu pot sa pricep de ce barbatii care cuceresc o femeie, asa cum e ea - cu defectele, calitatile ei - o indeparteaza asa usor.
si prin indepartarea de persoana iubita nu ma refer la inselat (dupa parerea mea cei care insala si nu se pot opri din asta, sunt bolnavi). vorbesc de frecusurile astea absolut inutile... de criticat constant, de a avea mereu dreptate, etc. care streseaza si innebunesc oamenii.
ma adresez atat femeilor cat si barbatilor: NU O SA MOSTENITI PAMANTUL! fiti intelegatori, lucrati constant pentru mentinerea relatiei.e greu dar nu putem sa dam cu piciorul asa una doua. realizati odata ca sunteti doar niste oameni. si faptul ca sunteti rai si egoisti, teritoriali, incisivi, dornici de control... nu o sa va aduca nimic bun. ati hotarat sa convietuiti cu persoana respectiva, lucrati la asta. nu va mai culcati pe-o ureche.

- at -un barbat: cred ca intelegi ce vreau sa spun. ai indepartat-o, acum o sa-ti fie greu sa o recuperezi. eu sunt de acord cu Diana, ar trebui sa ii scrii. daca ati vorbi, ati incepe cu reprosuri, v-ati intrerupe, intervin emotiile si nu se ajunge nicaieri. e mai bine sa ii scrii.

ea ti-a spus ca este nefericita. tu nu ai observat ca ea se schimba, ca e ceva cu ea? nu ti-a pasat? de ce nu ai facut nimic pe parcurs? de ce ai continuat sa critici, s.a.m.d, sa accentuezi starea de rau a relatiei? daca o vrei, si aici trebuie sa fii sincer: gandeste-te bine daca o vrei......revizuieste-ti comportamentul. fii din nou cel de care s-a indragostit. nu cred ca s-a indragostit de un om suspicios, gelos, nervos, dornic de critica. asta nu inteleg la oamenii din ziua de azi. ce credeti ca obtineti daca sunteti asa? apreciere, iubire, intelegere?

cu riscul de a ma repeta: suntem niste omuleti, o sa murim mai devreme sau mai tarziu si cand se va intampla asta, nu o sa mostenim noi lumea. potoliti-va! ca altfel va potoleste viata, una-doua pe o cale sau pe alta. si atunci sa va vad. la ce bun incrancenarea, gelozia, suspiciunea, controlul..... sau ce alte lucruri apar in relatia voastra.

sper totusi sa revii cu vesti bune (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)