Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre, , este casatoria o institutie invechita? Options

[Roxana_]

Angelu' uite daca stau si ma gandesc iti spun cu sinceritate ca si al meu era mai 'dragostos' cat am fost in casatorie de proba. Actul asta schimba ceva, asa-i si-a recunoscut-o si el. Numai ca Mr. are clar in minte ca femeia ii este egala si trebuie s-o respecte, cultura ce si-a facut-o singur, conspectand realitatea inconjuratoare.

[Lexie]

Acum incepeti sa ma speriati cu actul asta care schimba ceva (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)
Ce e asa special la o bucata de foaie de schimba atatea in sufletul unui om? Tot el e, tot ea e, tot ei sunt, numai ca-i leaga numele si juramantul. Sincer, nu reusesc sa inteleg si sper nici sa nu fiu in situatia asta, ca nu suna bine. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[Oana]

Faza cu parasirea domiciliului m-a dat peste cap, asta ma face sigur sa ma gandesc (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) de vreo 7 ori innainte sa fac pasul de a ma mai casatori.
Stiti ceva? Eu nu ma mai casatoresc si gata (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif) DA-le-n...de hartii.

[happyCat]

Mai fetelor, nu va mai speriati asa de tare de casatorie, pentru ca exista si cazuri fericite de oameni care s-au casatorit si au trait fericiti pana la adanci batraneti.
Intr-adevar, casatoria nu e pasul potrivit pentru oricine, sunt persoane mai independente care simt ca actul respectiv le restrange din libertate, sau sunt persoane care pur si simplu sunt intr-o relatie si se simt bine asa, fara sa se 'ia' cu acte.

Fiecaruia i se potriveste altceva, important e sa li se potriveasca amandurora acelasi lucru.

[Fanny]

Mai intai vreau sa-ti spun (IMG:style_emoticons/default/welcome.gif) Sper ca, in curand, sa inlocuiesti surasul amar prin zambete de fericire.
Doi, trec direct la sujet.

...acum, ca are doar 3 ani si locul lui este langa mama. Pe masura ce creste el, cresc si sansele lor de a-l lua. Asa e la noi.

(IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Cum adica? Ce lege spune asta?

PS: Fara intentia de a fi indiscreta, poti sa ne spui daca aveti aceiasi etnie si religie?

[Cindy]

Lucille, ai discutat cu un avocat bun? Din cate stiu eu, de la cunostinte, mama are in majoritatea cazurilor castig de cauza. Exceptie fac cazurile de care vorbea si Angel, dar nu este cazul..Consulta un avocat bun si el te va sfatui cel mai bine. Esti tanara, ai o viata intreaga inainte, pe care poti sa o refaci! (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

Scuza-ma, acum vad ca ai vorbit deja cu un avocat. Consulta mai multe pareri, trebuie sa existe o iesire!

This post has been edited by sweet_girl: Jan 8 2009, 12:56 AM

[sylvia_31]

Lucille, hai ca m-ai bagat in ceata (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) .
Cum adica, daca-ti iei copilul si te duci la mama ta acasa, instanta nu-ti mai acorda custodia copilului ? De unde-ai scos asta ? Esti sigura ?
Daca parasesti domiciliul conjugal DOAR TU, fara copil, lasand copilul in grija tatalui, mi se pare un motiv intemeiat sa-ti faca instanta probleme la acordarea incredintarii (termenul de custodie chiar nu-mi place ).

[deedee29]

Sylvia are dreptate. Parasirea domiciliului conjugal nu constituie un impediment pentru a cere desfacerea casatoriei si incredintarea copilului tau. Trebuie sa demonstrezi ca ai o locuinta si un loc de munca stabil, care sa iti aduca venituri suficiente pentru a oferi copilului cele necesare pentru o dezvoltare psihica si fizica normala.
Pot sa inteleg drama unei femei ca Lucille, insa nu pot sa inteleg motivele care te impiedica sa pleci. Cred ca multe dintre cele invocate sunt scuze pe care ti (i) le gasesti singura. Un om care nu te respecta si te brutalizeaza fizic si emotional nu se va mai schimba niciodata in bine. Nici tu nu cred ca mai speri sa se intample asta. Singurul bine pe care poti sa ti-l faci tie si copilului (care cred ca intelege mai multe decat vrem noi sa credem, desi are numai 3 ani) este sa pleci din mediul ala toxic. Asta nu poate fi catalogata drept parasire a domiciliului conjugal. Indiferent cati martori de rea credinta va aduce sotul tau, instanta nu va pronunta o hotarare definitiva care sa stabileasca soarta copilului exclusiv pe aceste considerente. Cred ca cel mai bine ar fi sa gasesti un avocat care sa se implice in cauza ta si care sa pledeze cazul foarte bine, astfel incat sa combata toate "argumentele" si neajunsurile pe care le vei intampina de la sotul tau.
Mai spuneai ca nu poti vorbi cu parintii lui pentru ca nu crezi ca se va schimba nimic. Poate nu ar trebui sa decizi pentru ei si sa incerci sa ai totusi aceasta discutie (in cel mai rau caz lucrurile vor ramane neschimbate). Eu as incerca un dialog cu tatal lui (inteleg ca omul este rezonabil si s-a atasat de tine), pentru ca mamele de baieti refuza de obicei sa accepte defectele si lipsurile propriilor creaturi; din experienta (pastrand proportiile, bineinteles) pot sa iti spun ca o discutie cu tatal baiatului poate sa ajute la deblocarea situatiei.
Iti doresc sa ai curajul sa duci pana la capat actiunea de divort si sa iti recreezi viata alaturi de copilul tau. Tu si el aveti prioritate. Suneti singurii care conteaza.

[Lucille]

Va multumesc din suflet pentru cuvintele frumoase.
Suntem amandoi romani si crestini ortodocsi. Diferenta intre noi este insa clar de educatie si de familiile din care facem parte: mama este doctor in psihopedagogie speciala si tata a fost inginer proiectant si inventator. Eu vorbesc fluent germana si engleza si acum invat singura portugheza, iar el nu stie decat romana. Iar parintii lui sunt oameni simpli de la tara (aproape de Buc.) stabiliti in capitala. Dar asta nu m-a impiedicat sa il iubesc pe el.

Faza cu parasirea domiciului este stipulata clar in "cazurile grave" care duc la desfacerea casatoriei. Avocatul pe care l-am consultat si care are la activ foarte multe cazuri de divort mi-a explicat care sunt procedurile de urmat in cazul meu. Nu pot sa parasesc domiciliul decat in momentul in care el primeste instiintarea ca este citat in cazul de divort, ca atunci el nu mai poate invoca parasirea domiciliului de catre mine, pentru ca eu sunt cea care am deschis procesul. Si de fapt, acest lucru nu scrie nicaieri, cica normal si legal la noi in tara asta idioata ar fi ca eu sa stau in continuare cu el pana ce instanta va lua o hotarare in acest caz. Legile noastre sunt extrem de prost gandite si am impresia ca dateaza din Evul Mediu. Stiu sigur ca nu are sanse sa imi ia copilul, din pacate stiu un caz in care tatal a primit custodia doar pentru faptul ca era foarte bogat si a stiut unde sa cotizeze. Dar din fericire, mama copilului a luptat ca o leoaica si la recurs a reusit sa isi ia copilul inapoi. Divortul e un eveniment foarte dureros , incepand cu motivele care te determina sa iei aceasta decizie si pana la momentul in care instanta hotaraste.

Nu plec acum pentru ca as fi o lasa din punctul meu de vedere. Vreau sa fac totul ca la carte, si daca am rezistat pana acum, voi mai rezista cu siguranta. Numai gandul ca imi pot lua viata in manutele mele astea doua si pot spune oricand "Gata! E randul meu acum!" ma face inca de pe acum sa simt gustul victoriei. Nu am nevoie de cuvinte grele ca sa ii/le fac rau, dar vreau sa vad reactia cand primeste instiintarea de la posta ca eu, "nevasta-sa", am avut tupeul maxim de a-i intenta divort. Nu a reusit sa ma doboare inca nimic si nimeni pana acum in viata asta scurta pe care am avut-o pana acum, ma cunosc extrem de bine si eu cu mine facem o echipa grozava. Zodia in care m-am nascut, Taur, ma caracterizeaza perfect.

Viata merge intotdeauna inainte, nu imi e frica sa raman singura si nu am nevoie de nici un ajutor de nici un fel de la nimeni.Poate doar un ajutor de ordin sufletesc. Si cu salariul pe care il castig acum, mi-as permite sa imi iau si un apartament in rate si sa imi cresc copilul in cele mai bune conditii.
Si in orice caz, fetelor, eu sunt un caz particular si o exceptie de la regula (asa sa ajute Dumnezeu!),nu va deceptionati si in nici un caz nu imi luati situatia ca pe un exemplu clar de riscuri la care sa te gandesti cand iubitul te cere in casatorie: "M-as casatori cu el ca il iubesc si ma iubeste, dar daca patesc ce a patit biata Lucille de pe forum si el se schimba la 180 de grade? Nu pot sa risc asa ca mai bine zic nu." (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

Va imbratisez cu drag pe toate si Dumnezeu sa va ajute in tot ce va propuneti sa faceti, sa va dea multa sanatate si sa vegheze asupra voastra si famililor voastre. E incredibil cat m-a ajutat discutia asta cu voi aici, poate nici o prietena nu ar fi putut sa imi induca starea asta de incredere, de speranta si intarire psihica care m-a cuprins!

[angeldust]

Lucille, sincer nu ma surprinde deloc faptul ca provii dintr-o familie buna, ca ai studii si job bun. Restul lumii insa are idei preconcepute de genul ca astfel de lucruri se inampla doar familiilor sub un anumit nivel, sau femeilor fara educatie. Ei bine uite ca nu are nici o legatura una cu alta.

Totusi, tu, ca femeie inteligenta esti mult mai avantajata, pentru ca vei sti exact cum sa pui problema astfel incat sa rezolvi situatia asta cat mai repede si cat mai bine. Ai toate motivele sa ai incredere in tine, asa ca da-i bataie, rupe pisica in doua! (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)