Tulburarile comportamentale la copii, simptome, efectul asupra familiei, (ne)integrare sociala Options

[walpurgik]

De ceva vreme ma tot gandesc la problemele cumva de natura psihiatrica pe care unele familiii le au cu copiii lor.
Tocmai am urmarit un minireportaj cu asemenea copii: exemplu Jy, 2,5 ani, crescut de o mama toleranta si singura in Anglia, intrucat tatal, surfer australian e prea preocupat la el in tara. Copilul permanent tipa, urla, nu vrea sa faca nimic din ce-i zice mama, se enerveaza la cel mai mic detaliu si incepe sa dea cu picioarele in ea si cu pumnii, facand-o stupid bitch si repetand de 25 de ori cuvantul f*ck intr-un interval de 10 minute, fara ca mama sa fie agresiva verbal, sa zicem ca a invatat de la ea, nu.
Alt caz: o familie cu un baietel de 4,5 ani si 2 frati gemeni de 2,5 ani. Gemenii urla constant, plang isteric cand mama se indeparteaza- familia praf- paintii se cearta constant si permanent, fratele cuminte mai mare e neglijat.
In al treilea caz era prezentata o fetita, 2,5 ani, care s-a invatat sa planga isteric sa obtina tot ce vrea, mama si tatal nu mai au timp de ei 2 deloc intrucat fetita nu vrea sa doarma si pace singura, ii impinge pe ceilalti copii, e tot timpul mofturoasa.
Desi in aceste cazuri, clar si parintii au o vina de extrema toleranta fata de odorul lor, unii copii au niste reactii dincolo de cele normale, au o agresivitate exacerbata sau o strategie lacrimogena de-a dreptul perversa.
Odata cu ridicarea acestei probleme tin sa ridic si problema cazurilor etichetate cu ADHD (Attention Deficit Hyperactivity Disorder) sau in romana THDA (tulburare hiperkinetica si deficit de atentie). Acest sindrom poate afecta copilul foarte mult si se poate prelungi la adult cu serioase repercusiuni asupra vietii personale si sociale ale acestuia. Se presupune ca ar fi genetic transmis si ar avea radacini neurobiologice, dar si ca ar putea fi dobandit in timpul sarcinii, in conditii inalte de neurotoxicitate- consumul mamei de tutun, alcool, droguri, contactul cu metale grele, plumb, mercur.
Simptomele se caracterizeaza prin o neatentie sporita, impulsiviate, hiperactivitate, toate la un nivel mult crescut, imagine negativa de sine, sentiment de inferioritate, slaba socializare. Acestea sunt insotite adesea de dislexie, tulburari afective-depresia- si tulburari anxioase.
E foarte important de a trage un semnal de alarma, caci sunt familii care nu fac fata unor astfel de copii si nu realizeaza ca sunt probleme majore de status mintal.

[kalua]

walpu, cunosc oameni (adulti acum) cu ADHD, cu dislexie nu mai spun. Niciunul dintre cei pe care-i cunosc nu a avut probleme din cauza asta, s-au implinit profesional si familial.
Parerea mea este ca de cele mai multe ori parintii sunt de vina cand copiii o iau pe aratura. Pentru ca este stresant tare sa fii de la bun inceput iubitor pe de-o parte, dar sa impui reguli si sa fii consecvent pe de alta parte. Pana si mancarea are o mare importanta, un copil hranit cu fast food si tot felul de mancaruri semipreparate este mult mai agitat, nu se poate concentra asa bine ca unul care baga o leguma proaspata, o salata, o carne de calitate.
Si un parinte care se ocupa intr-adevar de copiii sai va merge mai degraba la doctor si se vor descoperi tulburarile de comportament datorate unei boli decat unul mai delasator.

[walpurgik]

Bine, le-am cam bagat pe toate in aceeasi oala dorind sa spun cat mai multe. Tinut in frau sau constient de el, ADHD-ul ma gandesc ca nu reprezinta o problema majora.
Nah, dar ce mai ziceti voi de copiii astia care parca innebunesc in crize sa dobandeasca ce vor. Cum afecteaza mediul familial, ce masuri ar trebui de adoptate pt un copil problema? Si nu numai unul mic si cei scolari; am nimerit de-asita cu varii probleme comportamentale, singura chestie e ca parintii nu accepta ca odorul sa aiba ceva disfunctionalitati si sa se implice sa se trateze. Stau toata ziua la lucru, copilul isi face de cap la scoala, cu bone, bunici sau mai stiu eu si apoi mami meu.
Ati intalnit copii cu tulburari diverse de comportament?

[asgaard]

Pe mine, sincera sa fiu, ma ingrijoreaza mai mult diagnosticul de ADHD pus cu foarte mare usurinta unor copii absolut normali, dar de care parintii si cadrele didactice nu au chef sau timp sa se ocupe prea mult. Copiii aia primesc barbiturice pentru ca "au prea multa energie" si "trebuie sa stea locului odata".
Cred ca toate "crizele" astea sunt un comportament invatat, incurajat in parte de parinti, care le dau ce vor doar ca sa se potoleasca. La o anumita varsta, e normal ca un copil sa fie foarte incapatanat, sa spuna "nu" la orice - daca e ignorat sau tratat cu diplomatie ii va trece, e un stadiu normal in dezvoltarea lui. Daca i se dau bomboane ca sa taca, evident ca va face asta din nou. In plus, e foarte posibil ca aceeasi strategie sa fie folosita in relatiile familale - santajul sentimental e frecvent in multe cupluri, iar copiii invata repede.
Eu am lucrat in invatamant si pot sa spun ca nu am cunoscut copii care sa aiba cu adevarat probleme de comportament. Copii care necesitau mai multa atentie - da. Am avut o clasa de copii "dificili" : situatie materiala precara, familii destramate, instabilitate pe toate planurile (plimbati de la o invatatoare la alta, pentru ca nimeni nu voia o astfel de clasa). E incredibil ce minuni pot face cateva vorbe bune, un zambet, o incurajare. Din pacate, e dureros sa vezi un copil caruia i se lumineaza privirea pentru ca a fost incurajat si laudat si care se intoarce acasa intr-un mediu toxic.
Evident ca daca problemele scapa de sub control, copilul trebuie dus la un specialist (eu sunt cam sceptica in privinta psihologilor si psihiatrilor din Romania), dar inainte de toate sursa problemelor trebuie cautata tot in familie.

[Cleo]

chiar azi am avut un caz cu un baietel de 8 ani cu ADHD si m-a intristat cumplit dosarul lui. Era capabil sa invete la un nivel acceptabil, insa comportamentul lui era dus la extreme. E agresiv si fizic si in limbaj (de unde-l invata?) iar tratamentul medicamentos nu lasa impresia de ameliorare.
A fost pus intr-o clasa cu alti copii ca el si de fapt fiecare izolat de celalat. Acasa insa o situatie familiala instabila, parinti divortati si in relatii de razboi, mama fara nici o ambitie deja in relatie cu un alt barbat, se plangea ca nu-l mai poate controla.

E o boala serioasa si doar medicatia nu-i suficienta daca atmosfera de-acasa e una nesanatoasa, in loc sa amelioreze, agraveaza.

[kalua]

Asta zic si eu, atmosfera de acasa plus comportamentul parintilor cu copilul sunt de capatai.
Ce inseamna ca un copil innebuneste in crize? In primul rand cred ca e important de spus si varsta copilului, una-i cand un copchil mic se crizeaza, alta-i la pubertate, nu poti aplica acelasi program.
Copiii sunt extraordinari, chiar de cand sunt bebelusi incearca sa manipuleze parintii (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) si tot incearca sa faca lucruri nepermise ca sa-i testeze pe cei mari cat de departe pot merge. Si daca nu se reactioneaza imediat, cauza e pe jumatate pierduta.
Comunicatia este iarasi foarte importanta in familie, incepand de la ce distanta vorbesti cu copilul (e bine de coborat la nivelul lui, ochi in ochi), tonul este important, pana la continut.

[ciqui_aroma]

Exista o tendinta de a arunca toate problemele unei familii in carca unei afectiuni. Da, exista acest sindrom dar asta nu inseamna ca toti copiii agitati sau mai energici sufera de ADHD.
Trebuie sa intelegem ca un copil de la o varsta mica trebuie sa faca miscare. Si alimentatia are rolul ei dar un copil trebuie sa alerge , sa se miste, sa consume energie, sa petreaca foarte mult timp in aer liber.Eu merg pe strada si vad bunici sau mame care le spun copiilor: Nu mai alerga! Stai cuminte!Potoleste-te! Sau si mai rau: parinti care impun copiilor sa nu iasa din casa. Ei intotdeauna gasesc o modalitate de a-si consuma energia. Chiar nu au nicio vina.
Am intalnit prin natura profesiei (sunt profesoara) un copil care manifesta toate simptomele descrise inainte. Ce-am facut? Am chemat parintii la scoala. A venit tatal. Care credeti ca era atitudinea copilului cand a venit tatal sau la scoala? Era foarte mandru desi situatia lui disciplinara nu era stralucita. De ce era mandru? Pentru ca tatal lui ,care in mod obisnuit nu-i acorda foarte mult timp, se interesa de el , ii acorda atentie. Surprinzator , cateva saptamani nu a mai avut niciun fel de problema. Obtinuse ce dorise:atentia tatalui sau.
Copiii au nevoie in primul rand de iubirea parintilor lor si doar dupa aceea de restul. Cand ei nu gasesc iubirea in familie, o cauta in alta parte si in multe cazuri nu stiu sa aleaga.In aceste situatii stiti ce se intampla mai departe.

[walpurgik]

Ei, cam asa e cum ziceti voi, insa si copiii pot fi asa de dificili sa te scoata din sarite orice ai face si nu stiu daca e obisnuinta sau o problema mai serioasa.
Asta e show-ul de care va vorbeam The House of Tiny Terrors; poate l-ati vazut si voi. M-am ingrozit o data cand m-am uitat.
edit: se chema la inceput The House of Tiny Tearaways with Dr. Tanya Byron

Clinical psychologist Dr Tanya Byron throws open the doors of The House of Tiny Tearaways to families who can't take any more, whose kids scream, kick, swear, won't eat, won't sleep and generally drive their parents up the wall.

TV's first ever toddler sanctuary remains a place where parents at the end of their tether can retreat to along with their children aged one to eight. Dr Tanya will be working with the children, but most of all she'll be working with their parents to get to the root cause of the problems and discover why their behaviour is as it is. With Tanya's help and advice, will the families be able to solve problems they've never been able to crack before?

The families are in the house for six days from Sunday to Friday. It will be a dramatic journey over the week: under Tanya's watchful eye the families encounter different parenting approaches used by the other families in residence. Presenter Claudia Winkleman guides the audience through the daily events.

[kalua]

Iaca, dupa 1 minut de vazut copiii aia eu spun ca parintii i-au facut sa fie asa. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

[Diana.]

Vazut clipul. Vazut si multe emisiuni in care parintii se pling ca aia mici nu ii asculta, dar vazut si multe familii in care loazele fac absolut orice ii taie capul si desteptii de parinti rid ca viteii la poarta noua, de-a dreptul incintati "vaaai ce inteligent e, face numai ce vrea!"

Parerea mea e ca de prea multe ori pentru orice dezechilibru creat de familie/societate in comportamentul unui om, dezechilibru care NU tine de patologie, indiferent de virsta, se cauta "boli" si "cauze genetice". Ca nu-i poti spune aluia ca e timpit si ca nu e in stare sa isi creasca copilul. Mai bine ii gasesti o boala si-l indopi cu buline.
(IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)