Adoptii, Ce stiti despre adoptie? Options

[Fanny]

Romanii prefera sa adopte copii cat mai mici, eventual pana intr-un an si aproape toti vor ca micutii sa aiba tenul alb. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) Mama prietenei mele e asistent maternal de 6 ani, iar baiatul pe care-l are in grija e superb, dar are tenul masliniu. In primii doi ani o singura persoana a fost cu adevarat interesata sa-l adopte, dar locuia in Italia si nu s-a putut. Restul sareau peste poza lui. Nici macar nu voiau sa-l cunoasca. Asta in timp ce colegele doamnei de care va vorbesc roteau copii la cate 6 luni-1 an.
Deja dupa 3 ani nimeni n-a mai fost interesat si oricum integrarea intr-o alta familie ar fi fost foarte dureroasa odata cu inaintarea in varsta.

[kary_pink]

Sunt pline orfelinatele de copii aveti dreptate dar am spus, majoritatea copiilor de acolo nu sunt adoptabili. In plus multi dintre ei sunt refuzati de adoptatori exact cum a spus Fanny. Nu stiu cati la suta dintre ei sunt si bolnavi...
Iar ca sunt 2000 de familii la 1000 de copii nu o spun eu, o spune statistica.

Copiii ''perfecti'' ii putem avea doar atunci cand le dam nastere noi. Orice copil abandonat porneste din nastere deja cu o trauma dar insasi actul maret de a adopta ar trebui sa ne pregateasca pentru a creste din inima un copil care nu avea un viitor intr-o familie.
Cand vrei sa faci un bine unui copil daca nu esti pregatita psihic sa infrunti propria lui trauma atunci ar fi de preferat sa eviti adoptia.

Imi suna ca naiba sa vrei sa faci un bine unui sufletel dar sa pui conditii...asta nu se mai numeste ''a dori sa faci un bine''....asta se numeste ''doresc sa-mi fac un bine''

Si nu spun astea aratand cu degetul spre tine Andutz....o spun in general...pentru ca stiu si am vazut prin ce trec copii din orfelinate si cat de mult isi doresc o familie si cat de dezamagiti sunt de oamenii care ii privesc lung, ii iluzioneaza si apoi ii refuza...

Cred ca un copil daca este bine educat si iubit trece peste trauma abandonului sau a amprentei genetice...

[andutz]

Kary, multumesc frumos de info...
ai dreptate, acum imi aduc aminte ca si mie imi spunea cunostinta mea care lucra la protectia copilul ca pe cwei mai maslinii si mai mari, nu-i mai vrea nimeni. Si intr-adevar, e trist...

Dar...tu vorbesti despre a face un bine punand conditii...si here's how I stand:
nu pun conditii cand dau bani unui cersetor, sau cand ajut un prieten, sau cand imi ingrijesc parintii batrani si bolnavi. Astea sunt lucruri la care ori nu merita sa te gandesti de doua ori (primul caz) ori nu ai voie sa te gandesti de doua ori, pt ca e o datorie sfanta (ultimul caz). Dar cand e vorba sa primesti o alta fiinta umana in intimitatea vietii tale si sa te legi de ea mai strans decat chiar si de sot (dintr-un punct de vedere - ca oamenii mai divorteaza, dar un copil ramane al tau...) mi se pare o lipsa de intelepciune sa nu te gandesti mult si sa nu fii pregatit.


Si cand spun asta, eu vorbesc despre cazul meu, care e definit in felul urmator- eu nu vreau ca a creste unul sau 5 copii sa fie marea opera a vietii mele, lucrul principal pe care il fac. Sunt femei care nu isi doresc decat sa fie mame, si care daca ar putea, ar face numai asta. Eu as vrea ca un copil sa fie doar unul din lucrurile pe care le las in urma mea...si de aia am pus "conditiile" alea, pt ca nu gandesc ideal sau in vid. Si am sa dau un exemplu, pentru ca sa fiu bine inteleasa. Cunoasc doua familii diferite, care au adoptat copii cu probleme serioase de sanatate - nascuti cu defecte, si care au necesitat ingrijire mai tot timpul si operatii, etc. Dar femeile alea erau stay-at-home moms, si au facut asta pt ca au simtit o chemare sa schimbe o viata in felul asta. Eu nu ma vad asa, si de-aia e normal sa nu ma bag in asa ceva, pt ca as sti ca nu as putea sa duc o asemenea povara (sau cel putin asa cred acum...la fata locului as zice altfel poate).

Plus ca nu e frumos sa te iei (nu tu, ci in general) de oameni care vor sa faca un bine chiar si cu conditii, pt ca in felul asta se mai face un bine, asa cum s-o face, ci mai bine ii incurajezi si pe cei mofturosi sa adopte un copil care le place decat sa ii descurajez cand altii nici nu se gandesc la asa ceva...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[kary_pink]

Poate sunt eu idealista si mi-as dori ca cei care doresc sa adopte sa priveasca venirea copilului exact ca si cum ar fi ceva natural...adica ca pe propiul copil...nu ai de unde sa stii daca va fi bolnav, daca va fi intelept, daca va ajunge doctor sau golan...dar te straduiesti sa il educi cat mai bine si sa-l iubesti neconditionat...nascut sau infiat... (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Un copil nu cere sa fie adus pe lume sau sa fie adoptat...suntem noi cei care avem nevoie de ei in viata noastra si pentru asta trebuie sa ne daruim in totalitate...si sa fim pregatiti pentru orice...

Sunt oameni care duc inapoi in orfelinte copii adoptati pentru ca dupa un timp li se pare lor ca au luat-o pe un drum gresit...dar cu proprii copii nascuti avem obligatia morala sa mergem cu ei inainte indiferent de greutatile drumului...asta mi-as dori...echilibru in a privi copilul tau sau cel adoptat exact la fel...

Tot ce spun sunt propriile mele pareri si daca deranjez imi cer scuze dar am libertatea atat timp cat nu jignesc sau judec direct sa-mi exprim ce gandesc...

[Fanny]

Binele se face neconditionat, deja cand pui conditii te gandesti al propriile avantaje si atunci nu mai e gest nobil. Eu asa stiu. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) 2. Nu putem sa incurajam pe cineva care spune ca vrea sa adopte, mai ales cand de la a spune la a face e cale lunga.
Scot palaria in fata celor care au uitat ca au adoptat un copil pentru ca il considera din prima clipa "al lor". Si care privesc cu modestie fapta lor, fara sa astepte laudele celorlalti pentru gestul lor bun.

[Diana.]

Ba, mai mult, eu merg mai departe si spun ca un copil, adoptat sau nu, nu e un "exponat" cu care sa te lauzi ca e frumos, destept, ca are note bune si e profund gresit sa crezi toate astea sint datorate exclusiv mostenirii genetice.
Se pot naste copii cu handicapuri neuromotorii din parinti perfect sanatosi. Si copii cu IQ scazut din parinti ci IQ de genii...
Si nu e vina lor. IMHO e ca ar trebui sa aibe drept de adoptie DOAR persoanele altruiste, NU cele care vor sa infieze un copil ca sa isi aibe constiinta linistita, sa se poata lauda ca "uite, ce copil destept, e infiat, stai?" - din ochii peste cap, pesroane generoase. Sa nu uitam ca un copil nu e o fusta care trebuie sa ni se potriveasca in masura, simt estetic, nu e un film care sa ne "umple" intelectual si nici "acaret" pe linga casa omului.

[angeldust]

Eu am o singura intrebare legata de problema asta si sunt chiar f curioasa de raspuns, ca asa sunt eu bagacioasa in sufletul omului (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)
Anduz, parca spuneai ca nu se pune problema sa nu poti face tu copii, dar ca totusi ai vrea sa adopti. Intrebarea mea este : why on earth would you do that? Inteleg daca ai fi nascut deja de 2 ori si mai vrei sa adopti un copil, dar numai mie mi se pare in neregula ca tu nu esti pregatita sa ai copilul tau dar vrei sa il cresti pe al altora (chestie problematica, greu de obtinut si riscanta din toate punctele de vedere expuse de tine mai sus)?

In alta ordine de idei mie mi se pare f ok ca cineva sa adopte un copil chiar daca nu e parintele perfect si cea mai altruista persoana de pa mapamond, dar mie mi se pare ca fara exceptie acesti copii abandonati sunt copii cu nevoi speciale si necesita ingrijire speciala si au nevoie de oameni care sa le dedice mai mult timp si mai multa atentie, mai multa dragoste si mai mult "anything" decat unor copii care nu au acest background. In caz contrar posibil sa le faca mai mult rau decat bine. Din aceasta cauza io una nu ma vad adoptand vreodata un copil pentru ca stiu sigur ca nu as face fata.