Detaşare, cinci minute Options

[Dore]

Şi a fost din nou Sfântul Aşteaptă, fiindcă s-a petrecut încă un lucru plănuit pentru niciodată. De-ar mai fi întârziat un pic, se făceau vreo 4 ani. Vă urez ca astăzi să găsiţi 5 minute pentru fericire, măcar cinci. E o taină şi asta, cu lumea care ţi le adună pe toate în coş, imediat ce ai încetat să ţi le mai doreşti.

S-a făcut toamnă. Se uită pruncii lung la mine prin parcuri, pe stradă, la coadă la supermarket. Auăleu (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

[Diana.]

Dore (IMG:style_emoticons/default/hug.gif) Esti minunata... ca intodeauna! (IMG:style_emoticons/default/sexylady.gif)

[Dore]

A mai trecut un an, Diana (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) la multi inainte!

Am schimbat laptopul si nu mai am diacritice, nu-i bine. As incerca din nou un jurnal real, ma gandesc insa ca tot la o insiruire a trairilor ma pricep mai bine.

Reluam cele cinci minute:

N-am prieteni, nu pot sa-mi fac. Oamenii inteleg altceva, unii profita, altii asteapta, multi nu pot, cativa nu vor. Tu ce ai de gand? Imbatranim, sa stii. Suntem la varsta la care ne alegem familia de suflet. Tare mi-e ca eu raman cu povestile, e si asta o forma de singuratate. (Si daca, defapt, am prieteni, eu nu-i cunosc ...)

Taina zilei: pe unii oameni nu ii poti feri de ei insisi.

[Dore]

(IMG:style_emoticons/default/lmani.gif) doamnelor, au mai trecut niste ani!

Intre timp am mai inchis o usa, am deschis cinci ferestre si am petrecut vreme cu oameni interesanti.

De optimism nu m-am vindecat si am incetat sa ma mai tratez.

Zilele trecute am auzit iarasi pe cineva ca lumea nu mai este ce a fost - si mi-am amintit de citatul ala haios si cam vechi.

"Vremurile sunt urate. Copiii nu mai asculta de parinti si toata lumea scrie cate o carte." Zicea Cicero (IMG:style_emoticons/default/friends3.gif) chestia asta, deci noi sa fim sanatosi.

[Diana.]

Soroooo!!! Unde esti? Te-am cautat si nu te-am gasit!
Doamne, nici nu stii ce dor mi-a fost de tine!

[Dore]

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) Te pup, Diana, sper ca iti merge bine si ca esti fericita! Si mie mi-a fost dor ... (IMG:style_emoticons/default/hug.gif)

Cele cinci minute de astazi va propun o plimbare.

Facand cativa pasi pe strada pe care locuiesti si uitandu-te si cu mintea la ceea ce vezi, vei intalni un loc nou in care nu ai mai fost pana acum. Poti invata sa devii turist pe strada ta, in orasul tau si in tara ta. Altfel, se pare ca degeaba platim calatorii profilactice, fiindca schimbarea locului nu garanteaza ca ne vom dezlipi mintea de pe lucrurile care o prafuiesc. Am auzit ca ianuarie si februarie ar trebui sa fie luni cu tristeti si depresii si recunosc ca nu inteleg de ce. Miezul iernii e spatiu si timp sacru, de hibernat: baut ceaiuri si stat la taclale, seri de canasta si caniota si remi si macao ... si orice vrei. La primavara n-o sa te lase inima sa stai acasa, iar la vara nici atat. (IMG:style_emoticons/default/cloud9.gif)

[Dore]

Cinci minutele de astăzi sunt pentru oamenii curajoşi.

După zece ani le mergea bine multora din grupul de studiu, din patruzeci eligibili treizeci şi nouă considerau că au succes în noua lor viaţă, iar unul refuzase orice contact din start.
Acesta era şi singurul care aflase ulterior că cineva încercase să-l ajute.
Dintre cei de succes, treizeci şi şapte bănuiau că nu fuseseră defapt ajutaţi dezinteresat şi toţi treizeci şi nouă considerau că binefăcătorii fuseseră fraieri.
Niciunul dintre participanţi nu mai ţinea legătura cu binefăcătorii, iar doi din treizeci şi nouă le ceruseră binefăcătorilor să păstreze secretul absolut.

Cu toate acestea, în fiecare an, în acest oraş vin la studii şi/sau la serviciu câteva mii de tineri din alte oraşe, iar majoritatea se declară în dificultate şi ar aprecia orice ajutor.

După zece ani, nedespărţitele altor vremuri s-au revăzut şi îşi puteau vorbi într-un final.
- Câţi oameni ai salvat părăsindu-i?, întrebase cea incapabilă de smoltoc.
- Nu ştiu, a îngăimat cealaltă cu greu, pe mulţi nu i-am regăsit. Unii sunt bine, şi-au trăit viaţa între timp. Câţiva au reuşit să fie chiar foarte fericiţi. Tu?
- Pe niciunul, fiindcă din principiu nu vor ajuta pe altcineva la rândul lor. Unul chiar mi-a zis că e o idee prostească.

Şi-au zâmbit şi s-au îmbrăţişat cu drag. Au intrat în cafenea şi au început să vorbească doar despre ce fusese viaţa lor între timp.

[Diana.]

Ca intotdeauna, superb... (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

[Dore]

Avem astăzi cinci minute pentru lume şi oamenii din ea.

Nu vei avea vreodată o influenţă asupra lumii dacă tot ceea ce faci este să te străduieşti să îi semeni cât mai mult.
Şi nu vei ajuta vreodată pe cineva să-şi îmbunătăţească viaţa judecându-i viaţa curentă, căutând să i-o faci cât mai asemănătoare cu a ta sau socotind-o mai insignifiantă decât a ta.
Bucură-te când oamenii nu te acceptă, când îţi transformă calităţile în defecte, fiindcă te obligă să înveţi toleranţa.
Insistă să fii înţelegătoare cu tânărul, miloasă cu bătrânul, caldă cu cel care se străduieşte şi tolerantă cu cel nesigur şi cu cel care greşeşte. Va exista în viaţa ta un moment în care vei fi fost ca ei toţi.

Rămâi puternică, doamnă, habar nu ai pe cine inspiri.

(IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

[Diana.]

Nu vei avea vreodată o influenţă asupra lumii dacă tot ceea ce faci este să te străduieşti să îi semeni cât mai mult ai zis tu.
Eu parafrazez un pic si spun ca nu vei avea vreodată o influenţă asupra lumii dacă tot ceea ce faci este să te străduieşti să îi placi cât mai mult.