nu-mi revin nicicum! Options

[miram]

Carmelia, recunosc ca nu am avut rabdare sa stau sa citesc tot ce s-a scris, dar niste mici concluzii am tras.
Tu acum vrei pasiune...cel putin asta am inteles.Mai vrei si iubire, si fericire, si perfectiune si mama si tata nemuritori, si copil si porcu gras de craciun.
Dar nu stai sa te uiti la ce ai in prezent.Asa ca te vei trezi la 60 de ani, singura, fara pasine, fara barbat, fara copil, si o sa regrei ca nu ai ai apreciat nimic din ceea ce ai avut.
Lasa varful nasului mai jos si nu o mai face pe perfectionista.Accepta ceea ce ti se ofera chiar daca nu ajunge la standardele tale.N-ai cu cine sa faci un copil, fa o inseminare...sau poate copilul nu iti ofera atat de multa asteptata pasiune?
Si trezeste-te, nimeni nu depinde de tine, ci asta vrei tu sa crezi crezand ca te face mai tare si iti da puterea sa mergi mai departe.
Imi cer scuze pentru ton, dar nu ti-as dori sa te trezesti cand va fi prea tarziu

[Tsunami]

miram, carmelia e nebuna.

ea a scris aici in speranta ca atata timp cat va sta departe de el, el va citi. mai tii minte ca acum catva timp a scris ca se retrage de pe forum?
a facut-o pentru tine? pentru mine?
la naiba, era pentru el, pentru a-i rupe orice contact "nedrept" (caci ea scria, el nu) cu ea.

pentru ea acum nu conteaza daca pamantul va mai avea azot si oxigen atata timp cat il va avea pe el. e o nebunie. e frumos din persepctiva mea care stau si citesc, asa cum as vedea un film siropos muzical din anii 50.
ea e oarba. si-acuma sa fim realisti, unde ai vazut tu logica-n dragoste?

cu logica prefer sa ma opresc. nu pentru ca mi-as teme ca n-am dreptate, dar, de ce sa stric o imagine, de ce sa-mi pierd timpul stiind ca scriu degeaba?

e frumos, dar sa ma fereasca dumnezeu sa mi se intample mie.

carmeliooo..., sa te tina fericirea cat mai mult timp, plamanu' tau de nebuna

you're chronically lost, anyway
god save you

[miram]

Tsunami...nu este neaparat nebuna, cat disperata de omul acela care din cate am nteles a mintit-o in cea mai mare veselie.Nu am citit ce a scris pe celelate forumuri pentru ca sunt noua in decor.Dar daca ea este constienta ca celebrul Razvan are acces la ceea ce scrie ea, atunci e clar.Un strigat disperat si umilitor pe care ea il implora practic sa vina inapoi.
De la dragoste la nebunie este un singur pas....dar sa recurgi la umilinta......speachless

[angelheart]

Miram, habar n-ai ce vorbesti. Ai face bine sa citesti TOATE postarile inainte sa-ti spui parerea. O doza de nebunie avem toti si e clar ca avem nevoie de ea pentru a supravietui. Doar ca nimeni nu se inghesuie sa recunoasca. In schimb, nu ne dezicem latinitatea cand e vorba sa le dam semenilor in cap. Tsunami a numit-o nebuna cu drag. Tu o judeci iar asta, fara suparare, te depaseste.

Sa cresti mare!

[carmelia]

neata trupa vesela...

miram...ai atins un punct sensibil in primul tau mesaj...asa e...niciodata n-am trait clipa prezenta decat prin impulsivitate...tot timpul am gandit ori in viitor, ori in trecut. daaaaa....recunosc ca mi-s perfectionista si asta nimeni nu o va putea schimba....nici io, nici razvan...si nici nimeni altcineva...
cel mai aiurea pt. noi este ca si el e exact la fel, baga-mi-as...
pe de-o parte acest mod de a gandi in viitor, de a avea un scop pt. a trai m-a facut sa-l ating si sa-mi gasesc altul si altul si altul....am ajuns departe...am avut si am succes in toate, dar cu ce riscuri??? ohhh...multe...
unul dintre ele este chiar ciudatenia din mine...adica perceptia oamenilor ca mi-s nebuna de legat  :estiok:
existau doua alegeri...ori ma inchid in lumea mea, in mine si n-am nici o treaba cu partea sociala, ceea ce m-ar fi omorat...ori mi-s nebuna de legat. n-a fost nimic gandit, n-a fost nimic premeditat...a fost ceva instinctiv...de ce mi-s nebuna??? dracu stie...ASA MI-S IO SI BASTA!!!!

pe de alta parte nu pot face absolut nimic in viata fara sa pun tot sufletul meu...la mine-i totul sau nimic...iubesc cu disperare, muncesc cu disperare, fac dragoste cu disperare, dansez ca o turbata, rad cu tot sufletul meu, plang cu tot sufletul meu, savurez fiecare tigare, ma arunc si de la etaj direct in cap daca asa simt...
mi-s omul emotiilor, sentimentelor, starilor...si toate astea sunt minunile mele dar si pacatele mele, in acelasi timp. toti oamenii din jur ma iubesc pt. nebunia din mine ca dau viata in jurul meu, dar pe de alta parte, ca si intimitate..fug de mine pt. ca-i sperii. eu am ajuns sa ma urasc pt. ceea ce sunt ca nu pot sa am niciodata liniste sufleteasca. poate nu percep bine linistea aia...poate o vad ca pe-o rutina si tot timpul alerg dupa rutina aceea...o gasesc si apoi simt ca ma sufoc...
tot timpul am fost adorata de cei din jur,  dar privita ca pe o ciudatenie ca mi-s o fire complexa, stiu asta...dar complexitatea asta a mea a ajuns sa fie blestemul meu si sa-l vad ca pe ceva anormal. ANI DE ZILE MI S-A SPUS DE CATRE TOATA LUMEA, MAI IN GLUMA MAI IN SERIOS...ESTI NEBUNA..ESTI NEBUNA..ESTI NEBUNA...
AM AJUNS SA CRED CA MI-S NEBUNA!!!!! DAR NU-I DELOC ASA....ACUM AM INTELES CUM MI-S IO...EU MI-S PERFECT NORMALA, NU NEBUNA!!!! EU DOAR TRAIESC CU CEA MAI MARE INTENSITATE FIECARE STARE, EMOTIE...POZITIVA SAU NEGATIVA!!!


in al doilea mesaj n-ai avut dreptate de nici un fel (si nici vijelie)...
de pe eva n-am plecat ca sa vada el ca atunci eram inca impreuna. de pe eva am plecat exact din cauza motivelor pe care le-am expus atunci...faptul ca-mi intrase in cap ca mi-s o fire dependenta, dar la dracu ca nu-i deloc asa...mi-s o fire care traieste cu cea mai mare intensitate totul in jur.  
plus ca orice om are o anumita dependenta...unii de tigari, altii de motor...hehehe..., altii de iubire...
toti oamenii is dependenti de ceva mai mult sau mai putin...in concluzie MI-S PERFECT NORMALA, MEY!!!! e perfect normal sa am pitici pe creier si frici datorita situatiilor medicale prin care am trecut in viata, datorita suferintei din jurul meu de 10 ani de zile...
oricat de "inconstienta" mi-s io, cum zice vijelie...hehehe..tot n-am putut sa nu raman cu ceva traume care sa ma faca sa ma gandesc ca daca pierd oamenii la care tin mor si io dupa ei, ca daca mie mi se intampla ceva...o vad pe maica-mea iarasi cum am vazut-o candva...
RECUNOSC...MI-E GROAZA DE ACESTE MOMENTE...AU AJUNS SA FIE COSMARUL MEU, SA FACA PARTE DIN VIATA MEA SI CU TOATE CA MI-S CONSTIENTA DE FAPTUL CA NU POT AVEA NICI UN CONTROL ASUPRA VIETII NIMANUI...TOT MI-E FRICA...


si nuuuu...sub nici o forma n-am scris aici ca sa vada el pt. ca el nu stia de acest forum...am scris aici ca sa nu vada el...am scris aici ca aveam nevoie sa ma descarc fara riscul sa fiu citita de el...
in ultimul timp n-am mai scris aproape deloc pe eva ca sa nu mai aibe el legatura cu mine, ca sa nu mai intre sub nick-uri ascunse ca si in primavara. am evitat orice legatura cu el, am fugit de el, dar de fapt si la urma urmei...am ramas tot cu el in mintea mea, in sufletul meu, in viata mea...de ce??? pt. ca este la fel de nebun  pt. cei din jur..exact ca si mine...dar la fel de normal pt. el.
ne iubim cum ne iubim instinctiv pt. ca suntem doua jumatati...pt. ca probabil doar noi ne intelegem nebunia..naiba stie de ce...
ne despartim pt. ca ratiunea, societatea, draq mai stie ce....intervin in lumea noastra...si nu facem altceva decat sa ne impunem sa fim ceea ce nu suntem...sa fim la fel ca cei din jurul nostru.
DAR NOI NU SUNTEM LA FEL...NOI SUNTEM DIFERITI DE CEEA CE ZICE SOCIETATEA CA E NORMAL...SI DE DATA ASTA, ACEST FAPT NU-L MAI IAU CA PE CEVA ANORMAL, CI CA PE CEVA FIRESC...FIRESCUL NOSTRU!!!!
sper, draq din tot sufletul sa lasam despicatul firelor si sa ne lasam dusi de instinctul asta care la noi este atata de dezvoltat, fara frici, fara ratiuni...
numai asa relatia noastra va avea o sansa...altfel ne vom chinui toata viata unul pe celalalt...cum??? omorandu-ne si reinviandu-ne doar ca sa simtim ca traim...

[Tsunami]

as you wish

have a good life

[carmelia]

beyyyy..iar mi-s depasita de situatie....

NOI GANDIM PREA MULT, SA MOR DE NU!!!! TOT ANALIZAM SI ANALIZAM, DAR DACA NU ANALIZAM SI NE LASAM DUSI DE VAL FACEM GRESELI CARE VOR DUCE INEVITABIL LA DESPARTIRE....DACA ANALIZAM NE PIERDEM IN DETALII, APELAM LA RATIUNE SI IARASI INEVITABIL AJUNGEM LA DESPARTIRE...
NOI NE INGRADIM SUFLETELE PT. CA NE IUBIM CA DISPERATII, DAR AVEM NEVOIE SA FIM SI INDENDENTI...
NOI TRAIM CU FRICA DE A NU NE PIERDE..DE A NU NE DESPARTI INCONTINUU, DAR NE SI CHINUIM RECIPROC DIN CAUZA ASTA...

na uitati-va si voi ce gandeste nebunul meu...de fapt ce gandesc si io, la randul meu  dar mi-o fost frica s-o recunosc...
care naiba e limita aia dintre ceea ce vor sufletele noastre separat si ceea ce nu trebuie sa facem ca sa ajungem sa ne distrugem dragostea??? cum trebuie sa zicem, sa cerem, sa facem in asa fel incat sa nu-l ranim pe celalalt, sa nu activam frica aia care mocneste in noi???

ANGEEEEEEEEEEEL.....FETELOOOOORRRRRRRRR...HELP ME CA SIMT CA-MI EXLPODEAZA CREIERII, IAR NU MA POT DETASA  SI MA APUCA PANICA :'(

"Iubire,

Vad ca o sa mai treaca multa apa pe Bega pana o sa ajung la maturitate din punct de vedere sentimental. Uneori cred ca sunt matur, dar cu fiecare problema care apare intre noi, imi dau seama de noi si noi detalii care trebuie tratate cu multa atentie. La urma vor fi sute de mii de detalii si fiecare dintre ele este important. Treaba este ca, toate aceste detalii nu pot fi tratate si lasate deoparte. Neglijarea unor detalii aparent neinsemnate, naste monstrii. Este nevoie de atentie continua. Este nevoie de multa implicare si de aceea o relatie te acapareaza in totalitate.

...de 45 de minute stau ca boul si ma uit la monitor si imi trec atatea prin cap si nu sunt in stare sa sintetizez nimic. am impresia ca sunt prea multe aspecte....

Am sa incep prin a-ti spune ce este in capul meu, pt. a evita posibilele neintelegeri.
Te iubesc enorm si observ ca dragostea mea pt. tine se pare ca devine neconditionata. In timp ce scriam cuvantul neconditionat, ma gandeam ca s-ar putea ca relatia noastra sa fie mai buna daca ar fi neconditionata (in sensul bun al cuvantului si in limitele bunului simt). Tinandu-te langa mine inlantuita, cu sufletul plin de frici si ingradita de ceea ce vreau eu de la tine, ai fi nefericita. Fericirea ta este un lucru esential pt. fericirea mea. Daca modul in care imi traiesc eu viata te-ar face nefericita pe tine, atunci eu nu sunt EL. Cum as putea fi eu jumatatea ta, daca ar insemna sa te chinui o viata sa ma faci pe mine fericit?! Oricare altul ar putea fi in locul meu.
Sunt totusi cateva intrebari care imi vin in minte: care sunt limitele bunului simt? care este sensul BUN al cuvantului neconditionat?
Stiu ca fiecare ar trebui sa avem ceva rezervat numai si numai pt. sufletul lui. Pe de alta parte, stiu ca nu poti sa te comporti ca si cum as fi liber, fara responsabilitati. Exista riscul sa-ti rezervi din ce in ce mai mult pt. sufletul tau si la un moment dat sa te trezesti ca ti l-ai rezervat tot pt. tine?

Cum am discutat noi de dimineatza: daca sufletul imi tanjeste sa merg cu baietii prin cluburi din cand in cand, ar fi normal sa-mi accepti dorinta, dar cum sa nu ajung sa-mi doresc tot mai mult sa ies cu ei prin cluburi si sa-mi doresc tot mai putin sa stau cu tine. cum sa nu alunec pe panta cealalta? cum sa pastrez balanta echilibrata?

Ma mai intreb daca vom avea curajul necesar sa spunem unul altuia ceea ce vrem atunci cand vrem? Sper ca da. Cred ca depinde de cum vom reactiona fiecare primele dati cand celalalt isi va exprima sincer dorintele. Si cred ca mai depinde si de felul in care cel care isi va dori ceva, isi va exprima dorinta."

[sunny]

Mai Carme, sper sa nu te superi da' cred ca e timpul sa incepeti sa va traiti viata ca doi oameni normali...pasionali dar normali...mai lasati filozofeala asta ca nu o sa ajungeti in veci la un raspuns sigur...nu stiu cui folosesc intrebarile pe care si le pune Razvan..ce naiba, in viata nu exista garantii...da, s-ar putea sa inceapa sa ii placa asa de mult sa mearga la cluburi cu baietii incat o sa te neglijeze, s-ar putea chiar sa isi gaseasca alta femeie si sa te lase....s-ar putea ca intr-o dimineata sa te trezesti, sa te uiti la cel care doarme alaturi de tine si sa realizezi ca sentimentele pentru el nu mai sunt ce au fost...poti sa traiesti fiecare zi constienta fiind de faptul ca nu iti poti controla destinul si ca uneori pur si simplu nu depinde de tine??? Daca ca, atunci e bine...daca nu, imi pare rau dar o sa te apuce pensionarea pe forum, cautand raspunsuri care nu exista...Sorry, dar asta e parerea mea...

[carmelia]

ahaaaaaaaaaaa...asta-i problema noastra....asa suntem amandoi...tot despicam si analizam si mama ma-sii ca m-am saturat de firea asta a mea care vrea sa le stie pe toate si sa si le explice logic si ne tampim de cap reciproc...
eu mi-s asa...stiu...si el e asa...stiu...si atunci stam si ne innebunim de cap si apoi cand suntem epuizati facem te miri ce boacane..ori el minte (ce urasc cel mai mult la el), ori io il parasesc (ce uraste el cel mai mult la mine) si incercam sa ne convingem rational ca noi nu putem trai unul cu altul...

la dracu cu filosofeala si matematica din capul nostru....na...olimpicii din noi...facem matematica pe sentimente si ne folosim drept cobai cand toti porii nostri striga ca nu putem trai nici separat. SUNTEM MASOCHISTI, IN PUII MEI!!!!!

[sunny]

Bey carme, deci aveti o problema, stiti chestia asta si totusi nu faceti nimic??? Toti am suferit sau suferim din dragoste si ne-am certat si ne-am despartit si iar ne-am certat, in mama masii...eu am impresia Carme ca voua v-a intrat in cap ca sunteti deosebiti de restul lumii si, mai rau, va face placere sa fiti considerati asa...Ei bine, eu nu cred chestia asta...singura deosebire dintre voi si restul lumii este ca voi nu invatati din greseli...eu zic ca daca tot va place sa va ganditi si sa despicati firul in patru macar ganditi-va la ceva care conteaza...de exemplu cum sa faceti sa nu transformati iubirea dintre voi  intr-o obsesie, intr-o boala incurabila. Lumea e plina de oameni frumosi, inteligenti, olimpici la matematica  :) care, desi nu le ploua in cap cu trandafiri de dimineata pana seara, au totusi o viata normala....da, uneori e de cacat da' e o viata normala...numa' ca voi fugiti de normalitate ca dracu' de...nu stiu de ce fuge dracul da' intelegi tu...sunteti amandoi niste drama queens...ah, da...ca dracu' de tamaie, asta era...