08.10.2010
Prins ca într-o capcană, sufletul meu se îneacă în slăbiciune şi frică
Full Version: Jurnalul unei fomei nebune
11 Octombrie 2010
Intr-o lume a nebunilor, singura realizare pe care ai putea-o avea este sa nu iti pierzi si tu mintile.
Intr-o lume a nebunilor, singura realizare pe care ai putea-o avea este sa nu iti pierzi si tu mintile.
12 Octombrie 2010
Cind ai senzatia ca nimic nu mai conteaza si nimic nu mai e de ajuns, aminteste-ti ca toate se intimpla cu un anume scop.
Cind ai senzatia ca nimic nu mai conteaza si nimic nu mai e de ajuns, aminteste-ti ca toate se intimpla cu un anume scop.
20 Octombrie 2010
Sa nu crezi niciodata ca le-ai trait si vazut pe toate. Viata e plina de surprize - si nu din cele mai placute.
Sa nu crezi niciodata ca le-ai trait si vazut pe toate. Viata e plina de surprize - si nu din cele mai placute.
8 Noiembrie 2010
Nimic nu ne doare mai mult decit indiferenta celor pe care ii iubim.
Nimic nu ne doare mai mult decit indiferenta celor pe care ii iubim.
Foarte adevarat! 
Krissu
11 Noiembrie 2010
Nu visa prea multe pentru ca la un moment dat te vei trezi.
Nu visa prea multe pentru ca la un moment dat te vei trezi.
Si atunci sa ramanem fara singura bucurie pe care ne-o mai permitem? Neeeee 
Teo
12 Noiembrie 2010
Nu cred in basme, insa cred in Mos Craciun. Nu cred in noroc, dar cred in soarta. Nu cred in minuni, dar cred in Dumnezeu.
12 Noiembrie 2010
Nu cred in basme, insa cred in Mos Craciun. Nu cred in noroc, dar cred in soarta. Nu cred in minuni, dar cred in Dumnezeu.
16 Noiembrie 2010
In corcul vietii sintem acrobati ai logicii care isi fac numarul fara plasa, clovni tristi ai moralei care isi ascund lacrimile in spatele unui zimbet infinit, jongleri ai sentimentelor care isi scapa bilele. Si pina s acada cortina finala jucam un rol pe care nu ni l-am ales.
In corcul vietii sintem acrobati ai logicii care isi fac numarul fara plasa, clovni tristi ai moralei care isi ascund lacrimile in spatele unui zimbet infinit, jongleri ai sentimentelor care isi scapa bilele. Si pina s acada cortina finala jucam un rol pe care nu ni l-am ales.
17 Noiembrie 2010
Fara de credinta, inimile noastre ne sint goale si sufletele, sterile.
Fara de credinta, inimile noastre ne sint goale si sufletele, sterile.
14 Ianuarie 2010
Tot ceea ce faci, fa din inima, nu pentru ca te astepti sa ti se multumeasca.
Tot ceea ce faci, fa din inima, nu pentru ca te astepti sa ti se multumeasca.
Daca ar face macar 10 % din lume asa.... Te pup
Putem spera Albi, draga mea draga! 
17 Ianuarie 2011
Sa nu ne grabim niciodata sa judecam in lipsa de cunostinta si numai dupa aparente. Pentru ca numai cunosterea releva adevarul.
Sa nu ne grabim niciodata sa judecam in lipsa de cunostinta si numai dupa aparente. Pentru ca numai cunosterea releva adevarul.
24 Februarie 2011
Nu exista iubiri pierdute, exista doar iubiri care ne-au fost refuzate.
Nu exista iubiri pierdute, exista doar iubiri care ne-au fost refuzate.
Pana la urma, important e sa iubesti !
!
7 Martie 2011
Cind te uiti prea mult tin urma, nu vezi gropile din fata ta.
Cind te uiti prea mult tin urma, nu vezi gropile din fata ta.
17 Martie 2011
Frumusetea fara suflet este inutila. Sufletul lipsit de inteligenta este nefolositor. Iar inteligenta lipsita de omenie este in van.
Frumusetea fara suflet este inutila. Sufletul lipsit de inteligenta este nefolositor. Iar inteligenta lipsita de omenie este in van.
Old Notes 22 Sep 2003, 12:25 AM
Nu vreau sa ma schimb , vreau doar sa fiu mai buna.Ura mi-a fost un sentiment strain, la fel si invidia...nu ma caracterizeaza...cind am fost inselata,vinduta pe nimic de oameni dragi inimii mele, n-am putut sa urasc si nici sa ma razbun...
m-am intrebat doar "de ce?" -nu cu patos, nu cu ura,ci doar cu un profund gust al amaraciunii...am iertat, dar n-am uitat... m-am ridicat din praf, m-am scuturat, mi-am indrepat coloana indoita de durerea-mi muta si am mers mai departe...am mers mai departe cu ochii larg deschisi....poate dintr-un sentiment de auto-conservare... din dorinta de a nu mai fi ranita...si-am preferat sa imi tin sufletul protejat...Am preferat si am ales sa nu imi mai deschid inima in toatalitate...imi pastrez un coltisor numai al meu, acea "patratica" , cum imi place sa-i spun...un loc unde accesul este interzis tuturor...nu pentru ca ar ascunde cine stie ce secrete , ci din dorinta de a-mi rezerva un ungher imaculat, care sa nu fie atins de mizeriile cotidiene...un locsor unde sa pot vorbi cu ingerii si cu Dumnezeu...
Sint poate prea lasa pentru a trai crud...prefer doar sa scriu CRUD-adica necosmetizat... scriu, in primul rind pentru mine.
Sint o egoista din acest punct de vedere, deoarece scriu pentru ca-mi face bine. E metoda mea de refulare, de descarcare nervoasa...si nu scriu in fiecare zi...scriu cind simt ca am de spus ceva..Altii, in momente de acest gen, dau cu pumnii in pereti, tipa, urla, hoinaresc aiurea pe strazi...eu imi elimin stresul scriind...Scriu pentru ca imi face bine... cind tin stiloul in mina , mintea mea incepe sa vada lucrurile altfel...dispare ORICE sentiment.... de tristete, de bucurie, de euforie...dispare patosul ... scriu cu mintea...ma detasez si privesc viata dintr-un alt unghi...poate cel al jurnalistului precoce de alta data...
Realizez lucruri care altfel mi-ar fi scapat neobservate... scriu crud, adica scriu ce gindesc , fara sa fac eforturi sa plac, sa stirnesc interesul...scriu doar ce gindesc, cum gindesc , in ordinea in care gindesc...nu ma intorc sa refac pasaje ca sa sune mai bine...nu caut forme eclatante... nu-mi "caut" cuvintele...banalitati sau nu, nu ma chinuie gindul ca ceea ce scriu ar putea suscita interesul sau nu...maculatura sau literatura, nu are importanta...nici macar nu tin un jurnal...pur si simplu iau stiloul in mina atunci cind simt ca trebuie sa spun ceva, nu imi fac planuri si nu stiu niciodata de la bun inceput despre ce am sa scriu...imi las gindurile sa-si urmeze cursul firesc....
N-am cautat niciodata sa impresionez pe nimeni...nu am nimic de demonstrat, nici mie , nici altcuiva...ma simt bine in pielea mea, imi cunosc defectele si calitatile... pe care nu le hiperbolizez...
Defectele...
Unul ar fi ca "maninc" prea multa hirtie...altul e, ca intr-o conversatie cu cei apropiati am tendinta sa-mi intrerup interlocutorii...ca nu suport nedrepatea si sar ca arsa cind cuiva i se face asa ceva...ca ma lupt mai mult pentru altii decit pentru mine... ca nu ma pot abtine sa fac tot felul de comentarii, ca nu suport sa vad pe cineva trist si atunci devin un clovn...
Un alt defect e ca imi place sa vorbesc la modul general...ca sint prea sociabila si din cauza asta uneori am avut de suferit... Am defectul ca uneori am limba prea ascutita, ca devin caustica si belicoasa...
Am defectul ca nu privesc lumea de sus... sint "defecta" pentru ca uneori imi spun parerea desi nu mi-a cerut-o nimeni...asta poate pentru ca nu pot fi nepasatoare, pentru ca nu pot trece pe linga un suflet amarit , biped sau patruped fara sa-mi pese...pentru ca nu ma lasa rece micimea ,meschinaria si mizeria lumii in care traim...
Calitatile ...las pe altii sa judece...oricum, nu sint un personaj caruia sa i se ridice statuie, dar nici unul pe care sa-l iei la bataie...sint un om ca oricare altul...
Nu pot schimba lumea de una singura...dar cred ca , daca fiecare dintre noi ar incerca sa fie mai bun, sa faca zilnic ceva , un lucru cit de mic si insignifiant si pentru ceilalti, daca am putea sa nu ne gindim doar la fundul propriu si personal, poate atunci aerul ar deveni mai respirabil, soarele mai stralucitor si florile mai parfumate...
Sintem oameni si sintem supusi greselilor...imperfecti prin definitie si prin natura... Dar acea harisma nepretuita care ne e data, memoria, ar trebui intrebuintata mai des...ar trebui sa invatam din greselile noastre si din experientele de viata ale altora...daca am putea avea tot timpul ochii larg deschisi...
Daca am putea absoarbe ca un burete toata suma de minuni si revelatii care ne este oferita ZILNIC , dar pe care nu avem timpul si disponibilitatea sufleteasca de a le baga in seama...Traim intr-o lume fantastica, pe care ochii nostri, neobisnuiti cu lumina, au ajuns sa o vada in alb si negru...si in prea multe nuante de gri... Vedem atita gri in jurul nostru , ca am ajuns sa gindim gri... si e pacat...
Dificila vorbea de prieteni...
Prietenia e un lucru mare, poate la fel de mare ca dragostea pe care o implica.
Dupa prea multe suturi in partile moi din partea dorsala, acum nu ma mai avint sa imi etichetez cunostintele si amicii drept prieteni...am pe linga mine doar oameni cu care am anumite afinitati...Oameni care nu sint simpli si oameni care nu sint comuni... dar imi e frica sa ii numesc prieteni...
Pentru mine, prietenia inseamna daruire neconditionata,generozitate, altruism, lealitate...cuvinte MARI.
Pentru mine a fi prieten inseamna puterea de a-l accepta pe celalalt asa cum e, e puterea de a nu judeca , e puterea de a ajuta fara a astepta rasplata... e duritatea de care trebuie sa ne folosim atunci cind stim ca prietenul greseste si ca va avea de suferit de pe urma acestor greseli...e puterea de a-l trage de mineca si ai spune sa deschida ochii... e mina intinsa si umarul oferit cind celalalt se poticneste sau e necajit... e ajutorul pe care il oferi gratuit , chiar daca e doar o vorba buna pentru ca nu PUTEM mai mult, nu pentru ca nu VREM...
Prietenia e curajul de a accepta si a recunoaste ca celalalt poate fi mai bun decit tine...
Un lucru atit de mare prietenia...un lucru atit de dumnezeiesc si atit de uman...
Astia sintem noi oamenii...sintem atit de perfecti in imperfectiunea noastra ,si, cu toate astea, atit de perfectibili.... Cuvinte ale caror sensuri se bat, la prima vedere, cap in cap...
Dar traim intr-o lume a nuantelor, a finetii si a paradoxurilor, nu?...
Nu vreau sa ma schimb , vreau doar sa fiu mai buna.Ura mi-a fost un sentiment strain, la fel si invidia...nu ma caracterizeaza...cind am fost inselata,vinduta pe nimic de oameni dragi inimii mele, n-am putut sa urasc si nici sa ma razbun...
m-am intrebat doar "de ce?" -nu cu patos, nu cu ura,ci doar cu un profund gust al amaraciunii...am iertat, dar n-am uitat... m-am ridicat din praf, m-am scuturat, mi-am indrepat coloana indoita de durerea-mi muta si am mers mai departe...am mers mai departe cu ochii larg deschisi....poate dintr-un sentiment de auto-conservare... din dorinta de a nu mai fi ranita...si-am preferat sa imi tin sufletul protejat...Am preferat si am ales sa nu imi mai deschid inima in toatalitate...imi pastrez un coltisor numai al meu, acea "patratica" , cum imi place sa-i spun...un loc unde accesul este interzis tuturor...nu pentru ca ar ascunde cine stie ce secrete , ci din dorinta de a-mi rezerva un ungher imaculat, care sa nu fie atins de mizeriile cotidiene...un locsor unde sa pot vorbi cu ingerii si cu Dumnezeu...
Sint poate prea lasa pentru a trai crud...prefer doar sa scriu CRUD-adica necosmetizat... scriu, in primul rind pentru mine.
Sint o egoista din acest punct de vedere, deoarece scriu pentru ca-mi face bine. E metoda mea de refulare, de descarcare nervoasa...si nu scriu in fiecare zi...scriu cind simt ca am de spus ceva..Altii, in momente de acest gen, dau cu pumnii in pereti, tipa, urla, hoinaresc aiurea pe strazi...eu imi elimin stresul scriind...Scriu pentru ca imi face bine... cind tin stiloul in mina , mintea mea incepe sa vada lucrurile altfel...dispare ORICE sentiment.... de tristete, de bucurie, de euforie...dispare patosul ... scriu cu mintea...ma detasez si privesc viata dintr-un alt unghi...poate cel al jurnalistului precoce de alta data...
Realizez lucruri care altfel mi-ar fi scapat neobservate... scriu crud, adica scriu ce gindesc , fara sa fac eforturi sa plac, sa stirnesc interesul...scriu doar ce gindesc, cum gindesc , in ordinea in care gindesc...nu ma intorc sa refac pasaje ca sa sune mai bine...nu caut forme eclatante... nu-mi "caut" cuvintele...banalitati sau nu, nu ma chinuie gindul ca ceea ce scriu ar putea suscita interesul sau nu...maculatura sau literatura, nu are importanta...nici macar nu tin un jurnal...pur si simplu iau stiloul in mina atunci cind simt ca trebuie sa spun ceva, nu imi fac planuri si nu stiu niciodata de la bun inceput despre ce am sa scriu...imi las gindurile sa-si urmeze cursul firesc....
N-am cautat niciodata sa impresionez pe nimeni...nu am nimic de demonstrat, nici mie , nici altcuiva...ma simt bine in pielea mea, imi cunosc defectele si calitatile... pe care nu le hiperbolizez...
Defectele...
Unul ar fi ca "maninc" prea multa hirtie...altul e, ca intr-o conversatie cu cei apropiati am tendinta sa-mi intrerup interlocutorii...ca nu suport nedrepatea si sar ca arsa cind cuiva i se face asa ceva...ca ma lupt mai mult pentru altii decit pentru mine... ca nu ma pot abtine sa fac tot felul de comentarii, ca nu suport sa vad pe cineva trist si atunci devin un clovn...
Un alt defect e ca imi place sa vorbesc la modul general...ca sint prea sociabila si din cauza asta uneori am avut de suferit... Am defectul ca uneori am limba prea ascutita, ca devin caustica si belicoasa...
Am defectul ca nu privesc lumea de sus... sint "defecta" pentru ca uneori imi spun parerea desi nu mi-a cerut-o nimeni...asta poate pentru ca nu pot fi nepasatoare, pentru ca nu pot trece pe linga un suflet amarit , biped sau patruped fara sa-mi pese...pentru ca nu ma lasa rece micimea ,meschinaria si mizeria lumii in care traim...
Calitatile ...las pe altii sa judece...oricum, nu sint un personaj caruia sa i se ridice statuie, dar nici unul pe care sa-l iei la bataie...sint un om ca oricare altul...
Nu pot schimba lumea de una singura...dar cred ca , daca fiecare dintre noi ar incerca sa fie mai bun, sa faca zilnic ceva , un lucru cit de mic si insignifiant si pentru ceilalti, daca am putea sa nu ne gindim doar la fundul propriu si personal, poate atunci aerul ar deveni mai respirabil, soarele mai stralucitor si florile mai parfumate...
Sintem oameni si sintem supusi greselilor...imperfecti prin definitie si prin natura... Dar acea harisma nepretuita care ne e data, memoria, ar trebui intrebuintata mai des...ar trebui sa invatam din greselile noastre si din experientele de viata ale altora...daca am putea avea tot timpul ochii larg deschisi...
Daca am putea absoarbe ca un burete toata suma de minuni si revelatii care ne este oferita ZILNIC , dar pe care nu avem timpul si disponibilitatea sufleteasca de a le baga in seama...Traim intr-o lume fantastica, pe care ochii nostri, neobisnuiti cu lumina, au ajuns sa o vada in alb si negru...si in prea multe nuante de gri... Vedem atita gri in jurul nostru , ca am ajuns sa gindim gri... si e pacat...
Dificila vorbea de prieteni...
Prietenia e un lucru mare, poate la fel de mare ca dragostea pe care o implica.
Dupa prea multe suturi in partile moi din partea dorsala, acum nu ma mai avint sa imi etichetez cunostintele si amicii drept prieteni...am pe linga mine doar oameni cu care am anumite afinitati...Oameni care nu sint simpli si oameni care nu sint comuni... dar imi e frica sa ii numesc prieteni...
Pentru mine, prietenia inseamna daruire neconditionata,generozitate, altruism, lealitate...cuvinte MARI.
Pentru mine a fi prieten inseamna puterea de a-l accepta pe celalalt asa cum e, e puterea de a nu judeca , e puterea de a ajuta fara a astepta rasplata... e duritatea de care trebuie sa ne folosim atunci cind stim ca prietenul greseste si ca va avea de suferit de pe urma acestor greseli...e puterea de a-l trage de mineca si ai spune sa deschida ochii... e mina intinsa si umarul oferit cind celalalt se poticneste sau e necajit... e ajutorul pe care il oferi gratuit , chiar daca e doar o vorba buna pentru ca nu PUTEM mai mult, nu pentru ca nu VREM...
Prietenia e curajul de a accepta si a recunoaste ca celalalt poate fi mai bun decit tine...
Un lucru atit de mare prietenia...un lucru atit de dumnezeiesc si atit de uman...
Astia sintem noi oamenii...sintem atit de perfecti in imperfectiunea noastra ,si, cu toate astea, atit de perfectibili.... Cuvinte ale caror sensuri se bat, la prima vedere, cap in cap...
Dar traim intr-o lume a nuantelor, a finetii si a paradoxurilor, nu?...
Diana, e bine ca poti sa scrii. E foarte bine Daca asta e modul in care te descarci, atunci e super si-mi place mult cum scrii si ce scrii!!!
Daca asta e modul in care te descarci, atunci e super si-mi place mult cum scrii si ce scrii!!!
Mi-ai lipsit, Oana!
11 Iulie 2011
Pentru unii memoria este o binecuvintare. Pentru altii, un blestem.
Pentru unii memoria este o binecuvintare. Pentru altii, un blestem.
12 iulie 2011
Nu este nici o problema cind altii se intreaba cine esti. Exista totusi o problema insa cind tu te intrebi acelasi lucru.
Nu este nici o problema cind altii se intreaba cine esti. Exista totusi o problema insa cind tu te intrebi acelasi lucru.
13 iulie 2011
Prieteni nu ne sint cei care credem, ci aceia care ne-o dovedesc.
Prieteni nu ne sint cei care credem, ci aceia care ne-o dovedesc.
Diana...ce frumos ai scris! Si cata dreptate ai...pe undeva ma regasesc si eu in cuvintele tale! Poate viata e o tragedie pentru cei ce simt si o comedie pentru cei ce gandesc. Vreau sa spun ca noi femeile cam gandim cu inima si uneori avem de suferit...cine stie poate ar fi bine sa fim putin mai egoiste ca sa putem supravietui!
Fleur, imi e tare, tare, tare dor de tine!
17 iulie 2011
Oameni sintem si ar trebui sa gindim. Insa cind ne iubim prea mult aproapele, exercitiul cugetarii devine, apriori si total gresit, inutil.
17 iulie 2011
Oameni sintem si ar trebui sa gindim. Insa cind ne iubim prea mult aproapele, exercitiul cugetarii devine, apriori si total gresit, inutil.
Diana si mie imi este dor de tine!
Uite un dar din partea mea pentru tine:
Eu las iubirea pura sa plece si sa vina,
Si plang cand ma simt trista, jignita sau straina
Si zbier cand simt mania, ca sa o las sa iasa...
Ma iau de brat cu frica si-i spun ca e frumoasa.
De vrei sa dai la altul, umple-ti tu intai paharul.
De vrei s-aduci un zambet, inneaca-ti tu amarul,
De vrei sa dai iubire iubeste-te pe tine!
Doar cand vei face bine, atunci iti va fi bine!
Asta ca sa fie asa in armonie cu tema noastra...
Uite un dar din partea mea pentru tine:
Eu las iubirea pura sa plece si sa vina,
Si plang cand ma simt trista, jignita sau straina
Si zbier cand simt mania, ca sa o las sa iasa...
Ma iau de brat cu frica si-i spun ca e frumoasa.
De vrei sa dai la altul, umple-ti tu intai paharul.
De vrei s-aduci un zambet, inneaca-ti tu amarul,
De vrei sa dai iubire iubeste-te pe tine!
Doar cand vei face bine, atunci iti va fi bine!
Asta ca sa fie asa in armonie cu tema noastra...
Frumoase versuri, Fleur... O sa te rog sa imi permiti sa le continui eu
Nu te-astepta la lauri si nici statui sa-ti faca
Nu te-astepta nici plebea sa te placa,
Tu stii doar cel mai bine cum esti si cine esti,
De laudele-alese, mereu sa te feresti.
Doar tu cu tine insati, intre peretii goi
Sa stiti ce este dorul, durerea, slabiciunea
Altfel de vei purcede, cei ce-s la suflet rai,
Imprastia-vor clipa si-n suflet-ti, goliciunea...
Nu te-astepta la lauri si nici statui sa-ti faca
Nu te-astepta nici plebea sa te placa,
Tu stii doar cel mai bine cum esti si cine esti,
De laudele-alese, mereu sa te feresti.
Doar tu cu tine insati, intre peretii goi
Sa stiti ce este dorul, durerea, slabiciunea
Altfel de vei purcede, cei ce-s la suflet rai,
Imprastia-vor clipa si-n suflet-ti, goliciunea...
Sinceritate (1 iulie 2007)
Sinceritate, cutit cu doua taisuri. bumerang minuit cu dibacie si sabie frinta intr-o batalie pierduta de la bun inceput… sinceritatea, investitie proasta in cei care nu stiu sa pretuiasca un avut atit de rar; sinceritatea, investitie profitabila in cei care merita sa se numeasca oameni… arma imbatabila, armura ruginita, sinceritatea…
Sinceritate, cutit cu doua taisuri. bumerang minuit cu dibacie si sabie frinta intr-o batalie pierduta de la bun inceput… sinceritatea, investitie proasta in cei care nu stiu sa pretuiasca un avut atit de rar; sinceritatea, investitie profitabila in cei care merita sa se numeasca oameni… arma imbatabila, armura ruginita, sinceritatea…
Pastreaza scaietii, pastreaza noroiul, pastreaza rana si cicatricea, si lacrima si zimbetul, si lumina, si crepusculul. Pastreaza apusul si Invierea. Sint marturia cea mai de pret a devenirii tale !
Pentru ca iti amintesc neincetat ca, indiferent de deserturile si mlastinile mocirloase ale lumii, sufletul tau e curat ca lacrima unui inger si ca asa va ramine…
Lasa lumea… E mult prea mica pentru tine !
Pentru ca iti amintesc neincetat ca, indiferent de deserturile si mlastinile mocirloase ale lumii, sufletul tau e curat ca lacrima unui inger si ca asa va ramine…
Lasa lumea… E mult prea mica pentru tine !
Oglinda
N-am dorit raul cuiva. Nimanui. Am incercat de-a lungul timpului sa fiu impartiala, corecta, cit mai realista sa nu nedreptatesc, sa nu fac sa sufere pe nimeni, pe scurt: sa nu fac rau, nici cu gindul, nici cu fapta.
Uneori imi este greu sa accept ca in jurul meu exista atita nepasare, atita indiferenta si, mai rau, atita rautate gratuita.
Privesc oamenii, analizez situatiile si ma intreb: citi dintre noi mai au puterea de a-si privi propria constiinta in ochi, citi mai inteleg rostul constiintei, citi mai putem spune ca sintem altruisti… si cit de departe mergem in egoismul nostru de homo sapiens-sapiens…
Ploaia
Imi place ploaia. Ma plimb prin ploaie desculta, imi place sa calc tarina uda, sa simt mirosul de iarba strivita, de pamint ud si sa simt vintul pe fata-mi brazada de lacrimile cerului. Uda pina la piele, ma topesc si renasc din ploaie. Tunetele ma linistesc, fulgerele ma lumineaza. Imi dau seama cit de mica si insignifianta sint. Insa, asa mica si fara de insemnatate, Cineva, Acolo, Sus, ma iubeste. Desi nu o merit.
N-am dorit raul cuiva. Nimanui. Am incercat de-a lungul timpului sa fiu impartiala, corecta, cit mai realista sa nu nedreptatesc, sa nu fac sa sufere pe nimeni, pe scurt: sa nu fac rau, nici cu gindul, nici cu fapta.
Uneori imi este greu sa accept ca in jurul meu exista atita nepasare, atita indiferenta si, mai rau, atita rautate gratuita.
Privesc oamenii, analizez situatiile si ma intreb: citi dintre noi mai au puterea de a-si privi propria constiinta in ochi, citi mai inteleg rostul constiintei, citi mai putem spune ca sintem altruisti… si cit de departe mergem in egoismul nostru de homo sapiens-sapiens…
Ploaia
Imi place ploaia. Ma plimb prin ploaie desculta, imi place sa calc tarina uda, sa simt mirosul de iarba strivita, de pamint ud si sa simt vintul pe fata-mi brazada de lacrimile cerului. Uda pina la piele, ma topesc si renasc din ploaie. Tunetele ma linistesc, fulgerele ma lumineaza. Imi dau seama cit de mica si insignifianta sint. Insa, asa mica si fara de insemnatate, Cineva, Acolo, Sus, ma iubeste. Desi nu o merit.
Ciudatenii
Sint un om ciudat. Oamenii, de obicei, nu ii uita decit pe cei care le-au facut rau. Eu nu ii uit niciodata pe cei care mi-au facut un bine.
Sint un om ciudat. Fac singura misto de mine, nu astept sa o faca altii.
Sint un om ciudat. Oamenii in general viseaza noaptea. Eu visez cu ochii deschisi.
Sint un om ciudat. Ceilalti sesizeaza raul, eu detectez doar binele.
Sint un om ciudat. Chiar daca toti spun ca nu am dreptate, pentru ca stiu ca pot schimba ceva, imi sustin punctul de vedere.
Sint un om ciudat. Cind ceilalti cred ca ne-am plafonat, eu inca mai cred ca toti putem deveni.
Sint un om ciudat. Pentru ca atunci cind lumea crede ca totul este pierdut, eu stiu ca mai am o lume de cistigat.
Sint un om ciudat.
Sint un om ciudat. Oamenii, de obicei, nu ii uita decit pe cei care le-au facut rau. Eu nu ii uit niciodata pe cei care mi-au facut un bine.
Sint un om ciudat. Fac singura misto de mine, nu astept sa o faca altii.
Sint un om ciudat. Oamenii in general viseaza noaptea. Eu visez cu ochii deschisi.
Sint un om ciudat. Ceilalti sesizeaza raul, eu detectez doar binele.
Sint un om ciudat. Chiar daca toti spun ca nu am dreptate, pentru ca stiu ca pot schimba ceva, imi sustin punctul de vedere.
Sint un om ciudat. Cind ceilalti cred ca ne-am plafonat, eu inca mai cred ca toti putem deveni.
Sint un om ciudat. Pentru ca atunci cind lumea crede ca totul este pierdut, eu stiu ca mai am o lume de cistigat.
Sint un om ciudat.
29 Iulie 2011
Nu ma intereseaza ce ai facut in viata. Ma intereseaza numai ce fel de om ai devenit.
Nu ma intereseaza ce ai facut in viata. Ma intereseaza numai ce fel de om ai devenit.
01 August 2011
Daca ii lasi pe altii sa ia hotariri pentru tine, o sa te trezesti ca esti doar un pion in propria ta viata.
Daca ii lasi pe altii sa ia hotariri pentru tine, o sa te trezesti ca esti doar un pion in propria ta viata.
12 August 2011
Nimic mai caraghios decit un prost care se chinuieste sa isi depaseasca propria conditie.
Nimic mai caraghios decit un prost care se chinuieste sa isi depaseasca propria conditie.
22 Septembrie 2011
Mai bine sa fii urita pe fata decit lingusita la vedere si invidiata pe pe ascuns.
Mai bine sa fii urita pe fata decit lingusita la vedere si invidiata pe pe ascuns.
02 Octombrie 2011
Nu exista noroc, exista doar oportunitati.
Nu exista noroc, exista doar oportunitati.
21 Octombrie 2011
Numai oamenii care nu au suficienta educatie pot confunda bunul-simt cu prostia.
Numai oamenii care nu au suficienta educatie pot confunda bunul-simt cu prostia.
30 noiembrie 2011
Timpul este unealta de masurare a cresterii si descresterii noastre.
Timpul este unealta de masurare a cresterii si descresterii noastre.
29 martie 2011
Nu privi prea adinc in inimile celor pe care ii iubesti. S-ar putea ca privelistea sa fie dezamagitoare.
Nu privi prea adinc in inimile celor pe care ii iubesti. S-ar putea ca privelistea sa fie dezamagitoare.
03 aprilie 2012
Puterea nu inseamna sa tai capete, ci sa le faci sa se plece inaintea ta.
Puterea nu inseamna sa tai capete, ci sa le faci sa se plece inaintea ta.
04 Aprilie 2012
Singura scuza pentru o magarie este ca este apanajul unui animal.
Singura scuza pentru o magarie este ca este apanajul unui animal.
12 APRILIE 2012
If you cannot love a dog, you definitely can not love a human!
If you cannot love a dog, you definitely can not love a human!
07 MAI 2012
Adevarul absolut este detinut doar de catre prosti.
Adevarul absolut este detinut doar de catre prosti.
22 Septembrie 2012
Azi a murit nanu. De-abia am aflat. Nu ma pot opri din plins.
Azi a murit nanu. De-abia am aflat. Nu ma pot opri din plins.
Diana
Teo
7 Octombrie 2012
Daca te doare inima, inseamna ca nu ti-ai folosit indeajuns creierul.
7 Octombrie 2012
Daca te doare inima, inseamna ca nu ti-ai folosit indeajuns creierul.
This is a "lo-fi" version of our main content. To view the full version with more information, formatting and images, please click here.