In vreme ce intelegerea autismului s-a extins de la prima descriere realizata in 1943 de Dr. Leo Kanner, multi oameni, incluzand persoane specializate din medicina, educatie, arta, nu stiu cum afecteaza aceasta boala oamenii si cum ar putea lucra efectiv cu cei afectati. Copiii si adultii cu autism iau contact cu lumea inconjuratoare, arata afectiune, rad si demonstreaza o varietate de emotii (insa gradele variaza). Ca si alti copii, copiii cu autism raspund la stimulii mediului atat pozitiv cat si negativ.

Simptomele si caracteristicile autismului se pot prezenta intr-o larga varietate, de la o stare de inceput pana la o stare severa. Desi autismul este recunoscut datorita unui set de caracteristici, copiii si adultii pot manifesta anumite combinatii in grade diferite. Doi copii cu acelasi diagnostic se pot purta diferit.
Este posibil ca parintii sa auda diferiti termeni folositi pentru a descrie copilul cu acest spectrum, cum ar fi “autistic”, “tendinte autistice”, “spectrum al autismului”, “autism functional”. Mai important decat folosirea termenilor este intelegerea faptului ca oricare ar fi diagnosticul, copilul cu autism poate invata si poate “functiona” productiv. El poate raspunde la stimuli educationali.
Persoanele cu autism sunt unice – personalitatea lor este unica prin combinarea caracteristicilor. Unele mai putin afectate pot prezenta dificultati in vorbire dar abilitati in relatii sociale. Ele insa pot intalni dificultati in initierea sau mentinerea unei conversatii. Comunicarea este deseori descrisa drept un dialog cu ceilalti (sau un monolog prin care se descrie un personaj favorit si continuarea, netinandu-se cont de intreruperile celorlalti).

Oamenii cu autism proceseaza si raspund informatiei in moduri unice. In unele cazuri, comportamentul agresiv poate fi prezent. Ei mai pot prezenta si:

• Insistenta impotriva schimbarii.
• Dificultati in exprimarea nevoilor (prefera gesturile sau indicarile cu degetul in locul cuvintelor).
• Repeta cuvinte sau fraze.
• Rad, plang, fara motiv.
• Prefera singuratatea.
• Intalnesc dificultati in relatiile cu ceilalti.
• Nu vor sa stranga in brate sau sa fie luati in brate.
• Nu au contact vizual (sau au foarte putin).
• Nu raspund la metodele educationale.
• Nu respecta regulile impuse.
• Rasucesc obiecte.
• Se ataseaza in mod anormal de lucruri si obeicte.
• Sunt aparent foarte in/sensibili la durere.
• Nu se tem de pericole.
• Au o activitate fizica intensa (sau din contra, foarte redusa).
• Au aparatul locomotor slab/foarte bine dezvoltat.
• Nu raspund la stimuli auditivi care sunt normali pentru ceilalti.

Pentru multi dintre noi, integrarea simturilor ne ajuta sa intelegem ce experimentam. De exemplu, simturile noastre tactil, al gustului si al mirosului se imbina atunci cand mancam o piersica: senzatia cojii fructului atunci cand il luam in mana, mirosul ei dulce mai accentuat cu cat este mai aproape de gura si sucul care curge dupa ce muscam. Pentru copiii cu atism, problemele de integrare ale simturilor sunt dese. Simturile lor pot fi ori prea active, ori deloc active.
Puful piersicei poate fi perceput ca o senzatie dureroasa, iar mirosul poate fi diferit. Unii copii cu autism sunt in special sensibili la sunet, gasind orice sunet zilnic dureros. Multi specialisti cred ca autismul tipic este rezultatul dificultatii corelarii simturilor.

Citeste si Informatii generale despre autism si Cauzele autismului
Nota: Informatiile din acest articol au rol informativ si nu se substituie consultarii unui medic.