Rory si eu ma intrebam ce mai faci si cum o mai duci! Ma bucur nespus ca ai avut forta sa mergi mai departe fara sa te mai uiti in spate! BV!!! Sper sa intalnesti in cel mai scurt timp o persoana care sa merite atentia ta!

Eu intru mereu pe forum si citesc update-uri. Asta ca sa nu credeti ca am disparut (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)
Am chiar si un album foto, pentru cine vrea sa ma vada (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) si am raspuns la toate mesajele private.

Acum am simtit nevoia sa il incurajez pe Zizou si sa-i spun ca un pas foarte important este sa constientizeze ca nu merita suferinta.
Eu nu spun ca acum sunt de piatra, doar ca dezamagirea a fost intr-un final mult mai mare decat pasiunea pentru persoana pe care o iubeam.
Iar cand am inceput sa cred ca am luptat pentru visul meu si nu "al nostru", am renuntat la speranta, m-am ridicat si acum merg tot inainte.

Nu astept nimic, nu cer nimic, nu sper nimic.
Ma regasesc treptat si cu muuuulta muuuulta grija, sa nu cumva sa alunec.

Asa ca, Zizou, citez pe cineva tare drag care mi-a lasat mai demult un mesaj: " Nu uita sa ai grija de sufletul tau!"

Draga Rory,

nu stiu de ce si mai ales cand am uitat in relatia asta sa am grija de sufletul meu, prea m-am dedicat ei si catre tot ce isi dorea ea.
Si acum nu imi vine sa cred asta, cate face omul din iubire (adevarata iubire)! incredibil, si doar cand vom simti aceea dragoste vom intelege, abia atunci.
nu imi pare ca am iubit-o atat de mult (neconditionat), ci imi pare rau ca am uitat de mine in toti acesti ani si acum nu am ramas mai cu nimic.

Am zile foarte bune in care uit si cum spunea cineva zile in care efectiv sunt in doliu. Asta e, nimic nu va mai fi la fel, asta nu poate nimeni sa ma contrazica, da, voi mai iubi si voi mai fi iubit, dar niciodata la fel din partea mea (tot timpul voi avea retineri, tot timpul) si asta ma intristeaza ca poate persoana care va urma nu va merita asta, dar eu sunt si voi fi asa din cauza ei. Asta da, regret!

Sa te dsparti de omul cu care ai impartit 8 ani este foarte greu. Sa ramai cu el doar din obisnuita, chiar daca iubirea a murit este trist. Si totusi, chiar daca stiu ca nu mai pot vedea viitorul cu el imi este foarte greu sa ma despart de el. Simt ca se rupe ceva din mine cand ma gandesc la plecare. Cum poti simplifica cat de cat situatia? Cum as putea sa imi ordonez temerile si toate sentimntele contradictrii si sa fac pasul? Ma gandesc ca poate sunt printr voi persoane care au divortat. Cum ati trecut peste? Avand in vedere ca nu am trecut prin probleme majore (batai, alcoolism, abuz). Pur si simplu ne-am maturizat diferit. Ne dorim lucruri diferite si ne-am racit foate mult unul fata de celalat.
Multumesc anticipat celor care imi pot da un raspuns.
Lilo

Bine ai venit la noi Lilo (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) E drept ca poate fi extrem de trist sa constati dupa 8 ani ca nu te mai leaga absolut nimic de omul de langa tine. Parerea mea e ca o casnicie se construieste in timp si trebuie intretinuta, cu efort constant, tocmai pentru a nu ajunge in pragul in care nu mai simti nimic altceva decat o raceala si sentimentul ca locuiesti cu un strain.
Daca totusi ai ajuns in punctul acesta probabil ca cel mai sanatos ar fi sa inchei povestea. Cati ani ai ? Aveti copii?
Stiu ca o sa sune ciudat, dar e mult mai usor sa te desparti de un om atunci cand ai un motiv clar...cum ar fi : te-a inselat, te-a batut, s-a apucat de baut, a pierdut toti banii la ruleta, etc. Asa...cand va indepartati incet incet si a apucat deja sa intervina obisnuita si confortul e foarte greu sa ajungi in punctul acela in care sa ii dai drumul hotarat.
Ca sa iti fie mai usor, asigura-te in primul rand ca ai luat hotararea cea buna si reaminteste-ti mereu motivele pentru care vrei asta, cum si in ce fel o sa fie mai buna viata ta odata eliberata de relatie. Incearca sa inveti ceva din toata povestea prin care ai trecut, sa nu mai repeti aceleasi greseli....si multa bafta ca urmatoarea alegere pe care o faci sa fie mai inspirata. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Dau eu refresh la topicul asta. Poate cineva din "afara" relatiei vede mai lucid.

In seara asta domnul meu a plecat la parintii lui (cu precizarea ca se intoarce dupa revelion) fara sa ma invite macar si pe mine. Am fost cu un amic si cu el sa-l ducem la gara sperand ca o sa am ocazia sa-i spun ca m-am simtit insultata de acest gest (pentru mine sunt importante sarbatorile si mai este si ziua mea de nastere pe 27). N-am avut cum pentru ca n-am ramas singuri. M-am purtat foarte rece si distant ca poate si-o da seama. La plecare chiar i-am zis "pa" scurt fara pupaturi, fara nimic. M-a intrebat daca nu-l pup si i-am spus ca nu si am plecat. La cateva minute am primit un mesaj in care ma intreba de ce ma comport asa si chipurile lui chiar o sa-i fie dor de mine. Nu i-am raspuns inca pentru ca ma simt atat de ranita in orgoliu ca-mi vine sa arunc cu telefonul pe geam cand vad ca face pe prostul (mi se pare chiar dobiticie ca nu-si dea seama de ce sunt asa suparata).
Asadar, am de gand sa-i spun sa uite ca exist si ca nu are rost sa mai discutam nimic din moment ce nu ma considera suficient de prezentabila pentru rudele lui.

Ma rog, spuneti-mi si voi ce parere aveti. Sunteti majoritatea femei cu mai multa experienta in relatii, chiar casatorite, nu copile ca mine.

(IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Tu parca esti eu la aceeasi varsta cu tine! (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)
Te-ai purtat ca un copil rasfatat!
Asculta aici ce-ti spune baba: nu astepta de la barbati sa-si dea seama de ce ai pus tu botic. Niciodata.
Cel mai bine e sa-i spui calma ce te deranjeaza, fara reprosuri, ceva la modul "ma simt ranita si neiubita pentru ca pleci si nici macar de ziua mea nu putem fi impreuna" si-n continuare in stilul asta. Numai asa ai sansa sa-ti explice ce-i in capul lui si astfel se pot evita multe suparari care au la baza doar neintelegeri de chestii nerostite.

Eu in general stiu ce gresesc si stiu de ce e lumea din jur suparata pe mine si de-asta mi se pare urat ca cei din jur nu-si dau seama de ce sunt eu suparata...

Multumesc Kalua (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) , o sa-i spun.

Da, bre, da' tu esti femeie. (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) Nu cere de la un barbat sa gandeasca ca noi.

Asa este, Kalua. Uneori barbatii astia sunt asa de (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) .