sufletel, nu vreau sa iti spun ce sa faci...dar eu am invatat ca in viata vrei sa fii alaturi de un om de caracter. Fizicul trece- daca nu printr-o tragedie- cum am invatat ca i se poate intampla oricui- cu varsta...si ramane omul dinauntru. eu la asta m-as gandi- este un om cu care sa trec prin orice, sau...?
hugs & o sa spun o rugaciune pentru tine (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

Suflet in urmarire...barbatul de care povestesti nu are coloana vertebrala! Cu un astfel de barbat nu poti sa construiesti o relatie sanatoasa. Punct!

Si de la capat, dar cu cineva responsabil, care sa isi asume greselile, care sa nu te minta, si, de preferinta, fara copii din alte relatii/casatorii. Vei dori, la un moment dat, sa ai proprii tai copii, el se va imparti mereu intre copiii vostri si ceilalti copii, nu va fi deloc usor…Insa cu un individ care trateaza o situatie in maniera “daca crezi ca este al meu,fa avort,daca nu,treaba ta” nici sa nu stai pe ginduri…LASA-L!

un copil e o chestie serioasa. nu imi dau seama cum nu s-a ocupat de problema de mai demult. si nu imi dau seama cum nu s-a protejat in cazul unei relatii ocazionale. putea sa fie foarte bine sida si nu un copil. foarte iresponsabil exemplarul tau? ziceai cumva ca e barbat?

cred ca e un mod foarte elegant prin care un barbat da papucii unei femei. incearca sa sa iei legatura cu tipa care a zis ca are un copil cu el si vezi si varianta ei.

O sa va spun povestea mea...sunt cu un barbat care are un copil...suntem impreuna de 2 saptamani...mi-a spus de la bun inceput de existenta acestui copil si de relatia dintre el si mama copilului...el nu a fost casatorit cu aceasta femeie,doar au copilul impreuna...relatia dintre el si respectiva este destul de incordata si urata...cert e,ca el mi-a spus ca nu ar putea nici macar sa locuiasca in aceeasi casa cu acesta femeie si ca singurul lucru care ii leaga intr-un fel este acest copil pt care el va face tot ce va putea ca sa nu-i lipseasca niciodata nimic...noi doi ne cunoastem de ceva timp,de cativa ani,intotdeauna a fost "ceva" intre noi,dar de fiecare data cand ne intalneam fiecare dintre noi era implicat intr-o relatie asa ca...el imi spune ca vrea sa fim impreuna si ca ceea ce simte pt mine nu are nici o legatura cu copilul si ca amandoi reprezentam doua "lucruri" distincte...eu femeie pe care o vrea, iar el este copilul langa care va incerca sa stea atat cat se poate(probabil atat cat ii va permite legea pt ca,v-am spus, intre el si mama copilului sunt mari probleme)...aseara am avut o discutie pe tema asta,iar el mi-a spus sa ma gandesc bine daca vreau sa fim impreuna si sa-i spun pt ca nu ar putea continua relatia asta,ca mai tarziu sa ma razgandesc,si sa suferim mai mult decat am suferi acum cand totul este inca la inceput...va scriu pt ca am nevoie de cuvintele voastre,nu stiu ce sa fac,sa pun capat acum cand relatia nu este inca f profunda sau...sa merg mai departe...stiu,e absurd sa va intreb,pt ca pana la urma tot ceea ce simt eu o sa fac,dar pur si simplu nu stiu ce sa fac si m-am gandit ca poate vorbind cu voi...imi voi clarifica gandurile...el imi place f mult si pe zi ce trece vreau tot mai mult sa fiu cu el...doar ca mi-e teama sa nu ma las dusa de val si sa pierd din vedere unele aspecte ale relatiei,respectiv ce se va intampla in timp...
va pup si va multumesc ca m-ati ascultat

m_bella, bine-ai venit la noi! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Pai de unde sa stii ce aduce viitorul? Cum poti sa spui acum daca-ti va sta relatia asta in gat peste cativa ani din cauza copilului sau nu? (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)
Poate va veti desparti din cu totul alte cauze sau veti fi fericiti pana la adanci batraneti...

Ai perfecta dreptate...dar,imi este atat de frica...cum am spus...intre mine si el e ceva de mai mult timp,doar ca nu a fost "pus in practica",daca pot spune asa...imi place mult mai mult decat mi-ar placea o persoana dupa doar 2 saptamani,si stiu ca si pt el e la fel...

Din ce povestesti tu, atitudinea lui este chiar ok (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Faptul ca nu reuseste sub nici o forma sa gaseasca o cale de intelegere cu mama copilului imi ridica totusi niste semne de intrebare, dar ar putea sa nu fie nimic grav.
Pe de alta parte doua saptamani e extrem de putin, eu zic ca poti merge mai departe sa vezi cum o sa fie, pentru ca una e sa cunosti omul ca amic si alta e sa ai o relatie cu el. Mai apoi, dupa o vreme, daca tu consideri ca iti place suficient de mult incat sa treci in viitor peste toate problemele ce vor aparea legat de copilul lui (pentru ca fii sigura, vor aparea)...atunci poti sa duci relatia un pas si mai departe.
Daca esti genul de persoana pe care o multumeste doar o relatie linistita si comoda atunci poate nu vei face cea mai buna alegere cu el. La fel daca esti o persoana geloasa sau posesiva nu cred ca vei accepta vreodata atasamentul lui fata de copilul cu alta femeie. Tu stii cel mai bine ce te coafeaza si ce nu (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

probleme nu vad de ce ar fi in prezent. vor fi insa atunci cand vei avea si tu copii si o sa vrei sa le lasi ceva mostenire, iar celalalt va cere si el drepturi. in rest nu vad altceva....in afara de 70 de lei care trebuie sa ii dea in fiecare luna.

il iubesti cu adevarat? daca da atunci ar trebui sa-l ierti. si sa-l accepti cu tot cu copil.un copil nu e vinovat. el nu cere cand sa vina pe lume pur si simplu apare,chiar daca a fost pentru prietenul tau o simpla aventura.si eu am avut un iubit care nu mi-a zis ca are un bebe si am aflat dupa 3 luni. am fost furioasa dar apoi l-am acceptat.l-am iubit f mult dar pana la urma s-a terminat totul. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)