toti parinti care la randul lor s au casatorit din dragoste dar mai apoi au aparut certurile din cauza banilor vor ca, copii lor sa si gaseasca pe cineva cu bani sa nu pateasca ca si ei

Asa e Kalua, deoarece am fost ceva mai intelegatoare. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

Lemo, ma bucur ca s-a terminat totul bine. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Pai daca baiatul "ti-a spus ca e de ziua ta in Bucuresti", de ce ti-ai mai facut atatea probleme?
In legatura cu partea materiala, cred ca asa sunt cam toti parintii. Si la mine de intrebari de genul ce face, ce studii, cu ce se ocupa, posesiuni, dar parintii lui etc nu prea am scapat. Nu e ca si cum macar as avea intentii de casatorie, sa iau in calcul toate aspectele astea. Dar cred ca ei doar ne vor binele pe toate planurile, uitand totusi ca perfectiunea in forma ei materiala nu prea se intalneste, sau poate doar foarte rar.

Poate gandesc eu alandala, dar nu stiu...eu chiar nu inteleg care e drama (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) Eu nu le-am prezentat alor mei nici un mascul pana acum si sincer am de gand sa o fac doar in momentul in care e ceva extraordinar de serios. Si nu e vorba ca ar fi ai mei niste zbiri sau absurzi care sa imi ceara sa ma marit cu Printul din Bel Air (din contra, am impresia ca isi fac griji serioase ca nu o sa gasesc pe niciunu sa ma suporte (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) . E pur si simplu vorba ca atat viata mea cat si a lor e cu atat mai linistita cu cat stiu ei mai putine despre experientele mele amoroase.
Pentru mine una nu e deloc important sa ii cunosc parintii, mai ales la inceput de relatie. Desigur, mi se pare f important ca un barbat sa fie in relatii bune cu parintii lui, asta spune multe despre el, dar daca imediat cum cunoaste o femeie se grabeste sa i-o prezinte lu' mami...asta pentru mine e semn rau. Inseamna ca nu a scapat pe deplin de cordonul ombilical si inseamna ca depinde de aprobarea parintilor ca sa continue sau nu relatia cu mine.

Situatia se schimba totusi, daca dupa o relatie lunga, in care aveti deja planuri serioase de viitor, el ezita in continuare sa te prezinte parintilor. Dar nu e cazul tau...deocamdata (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)

Asa ca eu zic sa nu te agiti inutil si sa il exasperezi pe om sa iti dea explicatii de ce a procedat asa. S-ar putea sa ramana cu impresia ca vrei sa te bagi cu forta in viata lui mult prea repede, sa se sperie si sa o ia la fuga. God knows ca barbatilor din ziua de azi nu le trebe prea multe motive sa se panicheze si sa o ia la fuga mancand pamantul (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

Nici eu nu sunt cu prezentatul acasa. Dar problema era putin mai ampla. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

salut
eu sunt noua pe forum
am trecut si eu printr-o multime de lucruri.
am 20 de ani,si de vreo 4 ani ma chinui cu o "relatie ",si acu vreau sa-i pun punct.Mai exact vreau ca omul sa iasa din viata mea ,nu-l mai vreau in ea.M-a ranit prea mult,l-am iubit enorm.Pe scurt,intr-o vreme am fost un cuplu ok pana cand eu am decis sa dau la facultate,si sa plec in alt oras,si atunci a schimbat placa,a incercat sa ma faca sa renunt la visul meu intr-o forma voalata,a sperat sa-l aleg pe el.Iar eu am sperat ca el sa aiba intelegere pentru lucrul asta,stia cat de importanta era pentru mine facultatea,si cat de mult muncisem ca sa ajung aici.Atunci am pus punct relatiei,el nu eu.Iar eu am venit in Bucuresti sperand ca odata noi vom fi impreuna etcAm decis sa ramanem buni amici,o vreme vorbeam toate cele ,pana cand el s-a indragostit de cineva ,iar eu n-am suportat sa-l stiu cu tipa respectiva,si ca si contrareplica m-am cuplat cu unul din amicii lui.(recent) Tot recent au inceput si replicile lui cu amenintari subtile,cu "imi esti indiferenta".Eu am rupt legaturile cu el de vreo 17 zile,si constat ca imi merge mult mai bine fara el decat cu .Mi-am dat termen 2 luni sa scap de sentimentele pentru el,sentimente care mi-au facut viata un calvar,care m-au facut sa-mi urasc facultatea aleasa,care m-au tinut departe de colegii mei,care m-au transformat intr-un om jalnic.
Imi pare rau ca nu i-am pus punct mai demult,ca nu am fost mai transanta ,ca mi-am pierdut vremea degeaba.Cred cumva ca intr-un coltisor al sufletului meu inca il mai iubesc,dar vreau sa-mi dau o sansa mie si relatiei actuale.Vreau sa ma redescopar,si vreau putin sprijin si as vrea sa am detarminati cumva sa nu mai revin niciodata asupra deciziei de a o termina cu el,ca amic si ca tot.As vrea sa nu ma mai hranesc cu vise,sa nu mai sper ca odata noi vom fi din nou impreuna,ca vom fi cuplul ala frumos,cand de fapt omul pe care eu il iubesc ma uraste si ma trateaza ca pe ultimul gunoi.

Astept raspunsurile voastre.

Sunt o tipa dura,lucrurile prin care am trecut m-au facut asa.As vrea sa cred ca de actualul prieten ma leaga mai mult decat o dorinta de razbunare,ca nu-s cu el numai din cauza fostului.Vreau sa fac relatia asta sa mearga ,sa fim doar noi doi,fara fostul (o a 3-a persoana),care controleaza tot din umbra,fara manipulari,fara mizerii.....
Pentru asta am nevoie sa fiu eu insami,sa fiu tare si sa il uit pe fostul. (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

esti destul de aproape de situatia in care sunt eu, dar faptul ca esti cu unu din amicii lui...nu stiu in ce masura te ajuta. daca tii la actualu si crezi ca va merge, continua...macar ai pe cineva...si cui pe cui se scoate.
daca undeva in suflet inca speri ca te vei intoarce la el si veti fii ca inainte, e clar ca mai tii la el.
dupa ce te desparti de cineva, primele luni sunt cele mai usoare, crezi ca poti face fata, dar nu stii ce om esti dupa o lunga perioada de vreme fara el.
daca tu crezi ca se mai poate ceva, fa-i loc in directia ta. n-are rost sa-ti pierzi vremea cu "amicul" lui....
cat despre tipa de care zici tu ca s-a "indragostit"...asa o fi?

dupa actualul nu ma omor....e o relatie pansament,asta o stie si el,dar poate cu timpul va fi altceva cat despre fostul...oi tine eu la el ,dar sunt sigura ca nu-l mai vreau in viata mea....avem despartiri la activ,certuri foarte urate,acuzatii,amenintari,ce a fost frumos intre noi a fost acum aproape 3 ani,suntem acum alti oameni,
cat despre tipa de care s-a indragostit sunt ferm convinsa ca asa e ,desi el sustine ca nu sta el intr-o femeie ,oricare ar fi ea.
nu vreau decat sa merg mai departe sa imi refac viata si sa fiu omul care am fost inainte sa-l intalnesc pe fostul.
atat

eka (e prea lung nickname-ul ca sa-l scriu tot), la varsta asta nu poate fi vorba ca e foarte greu sa-ti refaci viata. ai abia 20 de ani. gandeste-te ca pur si simplu ati crescut si v-ati maturizat diferit.
vrei un motiv s-o termini mai repede? esti studenta, ai cele mai mari sanse sa gasesti omul potrivit pana esti acolo. astia sunt cei mai frumosi ani din viata, nu-i rata.
dupa cum vad, esti constienta ca nu vei fi fericita langa el, asa ca, ce mai astepti? show must go on!

pescarush.... ai mare dreptate
am constatat pe pielea mea, ca oricat de frumos si cat de "facuti unu pt celalalt " eram, ne-am maturizat diferit... si asta e cea mai complicata relatie cand amandoi sunt inca in crestere , schimbari etc.... pacat (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)