citesc si ma minunez. ciudat comportament pentru un barbat. in general noi acceptam mai mult decat femeile copilul altuia. totusi cred ca ar trebui sa faci o vizita celor de acasa. poate reusesti sa te intelegi bine cu ei, desi nu vad de ce s-ar baga acum intre voi si nu la inceput...

Leo, stii bine ca exista eufemisme pe lumea asta. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Faptul ca un om nu spune neaparat lucrurilor pe nume nu inseamna ca a uitat sa vorbeasca. Este adevarat ca multe femei au tendinta de a rastalmaci orice si ca multi barbati spun verde in fata ceea ce au de spus, insa cand este vorba de aspecte majore de viata oamenii normali nu isi permit sa piarda timp.
Daca domnul in cauza are probleme de exprimare trebuie fie sa mearga la logoped, fie sa faca un curs de comunicare. (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)
Nu putem sa ne punem viata pe "pauza" numai ca sa asteptam sa-i functioneze omului sinapsa. (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)

de acord cu tine, dar ca o relatie sa functioneze e nevoie de sacrificii... chiar zilele trecute ma intreba prietena mea cum facem de, la noi dupa 4 ani si ceva e la fel ca la inceput in timp ce toate prietenele ei au schimbat de 2-3 ori iubitul. Sa fie compatibilitate? Aş! trebuie sa stii sa te grefezi pe structura interioara a celuilalt si sa sacrifici orgoliul personal pentru binele amandouara. sa iese din scena stie si bunicul meu la 90 de ani. povestea cu despartirea amiabila nu trebuie sa existe. nu trebuie sa o oferi ca alternativa decat daca si tu vrei sa pui punct.

zici cumva ca daca celalalt incearca usor, finut, diplomatic sa o incheie cu tine....
tu ii spui ca ori vrei sa te desparti urat ("despartire amiabila nu exista") ori vrei sa ramaneti impreuna, pt ca tu nu vrei sa pui punc!! (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif)

fiecare partener trebuie sa fie responsabil de suferinta pe care o lasa in urma. daca se implica o data macar sa se implice pana la capat, si nu sa dea bir cu fugitii. eu nu as oferi despartirea ca optiune. calea prin care eu m-am despartit de fostele e diferita si de comun acord, dar asta e alta poveste.

cum poate fi o despartire de comun acord... cand unul vrea si celalalt nu? (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
ca se cam ajunge intr-un punct (foarte) mort...

acum, nu vreau sa bat apa in piua, dar leo, despartirile nu au loc de cele mai multe ori din cauza ca UN partener nu mai este interesat?! Foarte rar se intampla ca amandoi sa-si schimbe prioritatile EXACT in acelasi timp (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif)

nu gandi logic, dragostea nu este logica. si nici despartirile

Stefgurici! Parintii mei inainte sa ne casatorim, ne-au spus ca "de ce nu mai asteptati si voi vre-un an jumate inainte sa va casatoriti ca daca va despartiti dupa aceea". Si asta cu vre-o jumatate de an inainte de nunta! Iti dai seama ca am ramas muti amandoi! Eu m-am enervat si am inceput sa plang de draci, sotul meu s-a simtit de doi bani si am plecat de acasa suparati si nervosi! Cu toate acestea nunta a avut loc si astazi suntem cei mai fericiti oameni de pe planeta...nostra (IMG:style_emoticons/default/happy.gif) . Ca sa nu mai spun ca la inceputul relatiei noastre, prietenele mele imi spuneau ca sunt nebuna ca ma casatoresc cu el! Eu mi-am urmat sufletul si am facut cea mai buna alegere. Ideea este ac sotul meu a avut unele probleme de sanatate in trecut dar asta nu a contat nici o clipa pentru ca eu il iubesc si m-am "inhamat la caruta" cu tot cu problemele care le-a avut el in trecut! Consider ca in momentul in care iubesti pe cineva cu adevarat, il iubesti la pachet.. cu toate problemele anterioare, cu tot trecutul sau, cu copii din alte relati s.a.m.d.
In ceea ce priveste retinerea familiei lui in ceea ce te priveste... mi se pare o prostie! Familiile celor doi implicati intr-o relatie nu au nici un drept de decizie asupra relatiei respective! Ori nu e barbat capabil sa gandeasca cu propriul cap si lasa familia sa ia decizii sau asta e un motiv de despartire pentru ca iar nu e barbat si nu admite ca nu mai vrea el, nu familia lui. Cel mai bine este sa aveti o discutie clarificatoare. Mai bine ranita, in curs de vindecare decat cu "rana deschisa" in permanenta.

Iti pot spune ca eu am doi copii dintr-o reatie anterioara care a fost foarte frumoasa la inceput dar mai tarziu cu multa suferinta ducand la despartire.Acum sunt recasatorita iar sotul mi-a spus ca pot avea si 20 de copii el ma iubeste si imi iubeste si copii caci sunt parte din mine.Un baietel locuieste cu mine iar primul meu baiat locuieste cu mama asta deoarece el a fost crescut de mic de parintii mei si le este greu sa se desparta de el si el de a mea mama.In concluzie daca te iubeste asa de mult tre sa accepte si copilul care asa cum a spus sotul meu este parte din tine.Lasa-l sa plece ced ca este cel mai bine atat ptr.tine cat si ptr.fetita ta.Voi doua sunteti o pereche!Mult succes (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)