Fleur, priveste fix in ochii mei, stai relaxata si repeta dupa mine:beatitudineeeeee...beatitudineeeeee...incepi sa simti ceva de genul ...daca nu, priveste-ma in continuare in ochi si repeta....hai mai fleur, te rog, intra odata in starea aia, macar in weekend!

Am iubit iubire pura,
Floare rosie pe gura
Si la inima arsura...
De fiecare data cind eram trista, plinsa, distrusa...il visam pe el cum vine pe un cal alb si ma salveaza, nu stiu de ce tocmai pe el ... intodeauna mi-l imaginam ca sta undeva in intuneric in fata ferestrei mele si se intreaba daca rid sau daca pling...exact ca in cintecul acela.
Imi placea la nebunie postura de copii care alergau pe dealuri si scrijelam coaja copacilor desenind inimi cu initialele noastre, imi placea cum imi presara flori in par uitindu-se la mine ca la o icoana si chipul lui de inger blond...Dragostea asta pura s-a sfirsit subit undeva pe malul marii cind era pe punctul sa se materializeze...tocmai in momentul culminant ca si cum mi-ar fi turnat cineva o galeata cu apa rece in cap mi s-a aprins beculetul de alarma ca sint pe punctul de a-mi pierde virginitatea, care dupa spusele mamii era lucrul cel mai important in viata si decit fara, mai bine moarta...asa ca i-am tras un genunchi zdravan in burta si l-am parasit aruncindu-i in fata ca este la fel ca toti ceilalti si vrea doar sa-si bata joc...
Nici nu m-am mai uitat in urma...am plecat direct la gara si m-am intors acasa...asa s-a sfirsit dragostea noastra nevinovata. Am suferit eu putin ce-i drept cind l-am vazut plimbindu-se cu alta fata dar mi-a trecut repede. Nu dupa mult timp am gasit in cutia postala si un plic in care era caseta cu "Domnisoara" lui Savoi, o ascultam atunci pentru prima data si mi-am dat seama imediat de aluzia din versuri dar am interpretat-o asa cum m-a dus pe mine capul atunci. Cind m-a intrebat ce impresie am de melodie i-am spus scurt ca am inteles ca vrea doar sa-si atinga scopul lui murdar... mi-a raspuns parca ironic "Pacat ca esti atit de superficiala si gindesti atit de subtirel" Hm...de multe ori m-am gindit la cuvintele astea, dar mult mai tarziu le-am inteles sensul...
Acum ne intilneam din nou dupa douazeci de ani...am urcat in masina gindindu-ma instictiv "oare cum arat" dar mi-am spus ca trebuie sa ma comport normal desi ma simteam tare ciudat...
-Te-am mai vazut de citeva ori prin oras cu o fetita de mana...si nu am indraznit sa te abordez, imi spune el
-HA, ha! i-am spus, era baietelul meu dar avind parul lungut si blond parea fetita de departe.
Aflind ca eram in drum spre casa, m-a condus cu masina pina acasa...a vazut ce santier era acolo si mi-a spus ca e frumoasa realizare...am oftat din greu si i-am raspuns ca e si munca pe masura si simt ca nu mai pot, desi ma straduiesc sa fiu tare.
S-a gindit putin si mi-a spus ca ar putea sa ma ajute macar cu transportul materialelor daca-i dau voie...Ah! Imi spun eu in gind asta e chiar o mana cereasca si am acceptat bucuroasa...Acum macar eram salvata de deplasarile dupa materiale, timp in care meseriasii mei se ocupau cu dositul celor cumparate anterior pentru a le schimba pe bautura.
Era suficient sa dau un telefon si A era cu materialele la poarta...
Din discutiile noastre, am aflat ca si el fusese casatorit si divotase tot cam in aceeasi perioada cind am divortat si eu...dar acum era recasatorit cu o fata buna cu care se intelegea destul de bine...in schimb nu reusisera sa aiba copii si el isi dorea foarte tare.
Ne comportam ca si cum am fi fost doi prieteni buni ba chiar ca doi frati as spune...pina intr-o seara cind dupa ce plecasera toti lucratorii, el ramasese sa ia niste masuri pentru materiale ce trebuiau cumparate a doua zi...si nu stiu cum s-a intimplat dar fara sa vrem ni s-au atins mainile si m-am trezit in bratele lui, apoi a urmat sarutul acela care ne-a facut inimile sa bubuie cu putere...ne-am uitat uimiti unul la celalalt si n-am mai scos nici un cuvint...a plecat si a doua zi cind a venit cu materialele mi-a spus ca el a bagat si actiune de divort.
Eram total zapacita dar simteam o stare de fericire cum nu mai simtisem niciodata pina atunci...ma simteam iubita si mai ales iubeam.
A. era acum prezent la noi in fiecare seara cind iesea de la servici...dar cum casa era in renovare si noi dormeam cu mama in doua camere jos...intimitate nu aveam deloc...el oricum statea cu noi in ciuda reprosurilor maica-mii care ii spunea sa plece acasa la nevasta-sa...pleca abia seara tarziu, cind trebuia sa ne culcam si a doua zi era tot la noi...pina intr-o zi cind vizitind o prietena care era medic la spital si care stia despre toata povestea...imi spune ca nevasta lui A. a fost adusa in stare grava la reanimare pentru ca incercase sa se sinucida luind somnifere.
Doamne oare cum am putut sa fac una ca asta! Abia acum imi dadeam seama de gravitatea situatiei si m-am simtit atit de vinovata incit nu m-am putut abtine si am urcat in salon unde era internata...nu stiu de ce am facut asta dar parca m-a impins cineva de la spate...nu o vazusem niciodata pina atunci si nici nu-mi pusesem problema ei ...eu uitasem total ca mai exista si ea in ecuatie.
Era o femeie micuta si grasuta...dar avea o fata atit de blinda si trista incit mi-a stirnit o mila profunda...imi venea sa o mangai pe cap...si sa o imbratisez ca pe un copil neajutorat dar m-am abtinut.
I-am spus ca intre mine si sotul ei mu s-a intimplat nimic si sa nu-si faca nici o grija in privinta mea ca nu i-l iau...i-am spus ca-mi pare rau pentru ce s-a intimplat si am asigurat-o inca odata ca nu i-l iau, mai ales ca a inceput sa plinga isteric spunind ca e tot ce are.
In drum spre casa m-am intilnit chiar cu el care venea vesel si fericit spre noi...a dat sa ma sarute dar l-am impins usurel si uitindu-ma direct in ochii lui l-am intrebat daca stie unde este nevasta-sa...mi-a spus ca stie dar asta e treaba ei.
Nu stiu cum am putut sa fac asta, de unde mi-am adunat forta necesara dar l-am trimis sa se duca imediat la nevasta-sa ca intre noi totul s-a incheiat.
A lasat capul in jos rusinat si mi-a spus ca am dreptate.
Imi tremurau picioarele simteam ca mi-am smuls inima din piept si am aruncat-o la caini. Simteam o durere imensa in locul inimii si simteam ca am pierdut totul...stiam ca e mai bine ca am facut asta si n-as fi putut sa-mi construiesc fericirea pe nefericirea acelei femei, dar acum era si el de acord cu mine, poate ar fi fost mai bine sa nu fi auzit asta m-a ranit...cred ca as fi vrut sa nu spuna asta desi stiam ca am dreptate. L-am lasat acolo in drum si eu am tinut-o tot intr-o fuga pina in cimitir la mormintul bunicii mele m-am asezat in genunchi si am inceput sa pling cu sughituri...Pentru prima data in viata mea sufeream enorm, sufeream din dragoste!
Anul acela n-am mai terminat lucrarile..Am lasat totul balta si peste citeva zile am plecat inapoi in Israel...nu as mai fi putut ramine atunci in oras.

Aaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Ce bucurie nesperata! Fleur dear, acum am descoperit ca ai mai adaugat un capitol in jurnalul tau, nici n-am curaj sa-l citesc, il pastrez "de fripturici" pt deseara, dupa ce ma linistesc cu toate...

Eu am citit...ce trist...

Alaaaaaaa, bine ai revenit !

Yaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa! Si eu spun acelasi lucru, plus o pupaceala zdravana! Ala, ti-am dus dorul, mai ales in gasca MM! Cine mai e cu ochii pe mine ca pe butelie?!

Ehei...spuneti voi fetelor dar nu va doresc sa stiti ce inseamna chinurile prin care a trecut sufletul meu o mare perioada! Doar, Sfintul Mormant de la Ierusalem unde am petrecut mult timp rugindu-ma...asta m-a ajutat sa ies din suferinta ca altfel cred ca ma uscam pe picioare! Nu ma mai interesa nimic. Lasasem totul acasa, toata viata mea, pina si pe copilul meu...pe care-l iubeam ca pe ochii din cap. Acum imi vine sa rid de mine cea de atunci dar...imi dau si lacrimile gindindu-ma ca sint lucruri pe care nu le putem stapini la un moment dat si ni se pare ca toata lumea noastra se prabuseste si sintem sfirsiti! Fusesem puternica pina atunci nu suferisem asa ceva la 20 de ani si ajunsesem sa sufar de dragoste ca o adolescenta (?) la 38 de ani!!! mde cred ca dragostea e ca pojarul la maturitate e mult mai periculos!
As parafraza spunind " pazeste-ma Doamne de Dragoste ca de ura stiu sa ma feresc si singura"

Vin prea tarziu daca te felicit si eu pentru jurnalul tau? Acum inteleg si eu frenezia fetelor. Si chiar ai putea scrie o carte, cum spuneai intr-un post anterior, ai darul asta!

Ai dreptate fleur...vorba reclamei, prietenii stiu de ce...
Si, mai departe?

Poate ca unii te-ar considera nebuna pt ce ai facut, dar eu cred ca esti una dintre cele mai decente persoane de care am auzit vreodata. Respect!

Va multumesc fetelor...nu mi-a fost usor sa scriu aceste rinduri dar voi sinteti adevarate prietene, va iubesc si de asta mi-a fost si mai usor sa ma confesez. Sincer va spun ca scriind aici am resimtit ca o fantoma, durerea aceea si mi-au mai tisnit citeva lacrimi din ochi, asa ca pentru cineva drag care a murit...
Dar Dumnezeu ne iubeste si ne ia in brate tocmai atunci cind ne e cel mai greu si nimic in viata noastra nu e intimplator...asa cum platim pentru greseli sintem si recompensati pentru suferinta!
Am plins mult la Mormantul Sfint si m-am rugat Domnului sa ma ierte...cindva in tinerete as fi vrut sa-mi inchin viata Domnului...am fugit de acasa si m-am ascuns intr-o manastire, simteam o sfasietoare chemare spre asemenea locuri, mai ales ca de mica peregrinam cu maica-mea pe la manastiri pe unde se ducea ea si-mi placea tare mult atmosfera de acolo iar bunicul meu chiar fusese calugar de copil dar dragostea pentru bunica s-a aprins fulgerator tocmai cind era destul de matur si o clipa de ratacire, l-a obligat sa paraseasca viata monahala...fapt pe care l-a regretat mult. Citind prin caietele lui am ajuns sa cred ca asta a fost o tradare si am avut intodeauna sentimentul ca cineva din familia noastra e dator sa plateasca pentru asta.
De altfel acum sint convinsa dupa atitea experiente ca Adevarata Dragoste, Dragostea Pura care a fost idealul meu dintodeauna nu exista aici pe pamint ci doar la EL.
L-am rugat sa ma ierte ca nu sint suficient de puternica si desi stiu ca el ma iubeste si vegheaza tot timpul asupra mea, aici pe pamant...nu sint in stare sa traiesc singura asa cum imi propusesem, sa-mi trimita si mie un om, un inger, un suflet pereche sa ma ajute sa trec peste greutati ca umerii mei nu mai rezistau sub povara...si Bunul Dumnezeu mi-a indeplinit aceasta dorinta cu virf si indesat...nici macar in visele cele mai frumoase nu am visat vreodata ce o sa traiesc...

iti dai seama ca acum stau cu ochii benoclati asteptand amorul nebun care a urmat.
Sper ca muza ta sa fie in forma in seara asta!

Fleur desi cred ca ti-a fost tare greu si eu cred ca ai procedat corect. Asa se intampla uneori cand suntem extrem de ferciti din dragoste mai apoi suferim cumplit pt. momentele de fericire. Chestia asta cu suferinta din dragoste daca n-o traiesti in adolescenta e posibil s-o traiesti mai tarziu si e mult mai dureroasa. Destul de putine femei renunta la dragostea lor chiar si cu riscul ca cineva in urma lor sufera enorm.
La cat ai suferit, trebuia sa vina si o parte frumoasa eu tare ma bucur pt. tine ca iti e bine.
Acum parintii din dorinta de protectie ii feresc in adolescenta pe copiii lor, dar nu-si dau seama ca e oarecum gresit lucrul asta pt. ca mai tarziu treci mai greu peste decat treci in adolescenta. Fiecare experienta iti deschide ochii si mai apoi stii cand e cazul sa te implici si cand nu.

Nu stiu cum se face dar dupa experienta asta incepuse sa ma iubeasca toata lumea, fizic nu cred ca ma schimbasem dar poate suferinta imi imprimase o anumita mina. M-am dus la un birou de munca si mi-au spus ca nu au nimic deocamdata in domeniul meu dar daca vreau sa incep lucrul imediat au ceva grozav pentru mine...fetele de acolo ma cunosteau si am avut incredere ca o sa-mi dea ceva bun! M-au trimis sa lucrez la o batrina singura care platea foarte bine, avea o casa mare si frumoasa si nu avea pe nimeni...mi-au spus ca batrina este in putere si lucida desi avea 98 de ani.
Bela o chema...a venit tutorele ei care era o femeie cam de virsta mea si m-a condus acasa la Bela.
Intr-adevar batrina era o femeie care se vedea ca fusese o frumusete cindva si in scurt timp am constatat ca era si de o noblete si sensibilitate rar intilnita la persoane de virsta asta.
In scurt timp Bela s-a atasat atit de mult de mine incit aveam impresia ca in loc sa am eu grija de ea incepuse ea sa se preocupe de soarta mea...cum ma vedea putin mai trista imi punea telefonul in brate sa vorbesc imediat cu copilul in RO ca stia ea ca ma topesc de dor...chiar ma ruga sa ies din casa sa ma duc sa ma distrez, chiar daca ziua mea libera era odata pe saptamina...si-mi dadea aproape in fiecare zi in afara de salariu cite 100$. Mie imi era chiar rusine sa iau si ma simteam destul de prost pentru ca deja salariul meu era destul de mare si i-am spus asta, dar ea a insistat sa nu-mi fac nici o grija si mi-a spus ca are destui bani si oricum nu au cui ramine, si mi-a spus ca pe mine ma iubeste ca pe copilul ei pentru ca a mai avut inaintea mea si alte doamne de companie, dar toate s-au purtat cu ea ca niste scorpii...Nu stiu ce gasise ea deosebit la mine dar eu nu-mi faceam decit datoria si poate mai era si faptul ca simteam si eu pentru ea un fel de admiratie amestecata cu mila ca nu avea pe nimeni si incercam si eu cum puteam sa-i infrumusetez putinul timp care-i mai ramasese...chiar eram fericita cind reuseam sa o fac sa rida sau sa vada cind ieseam la plimbarea zilnica lucrurile frumoase din jurul nostru...imi spunea ca demult nu mai vazuse in parc florile, copii, iarba, animalele...desi iesise intodeauna la plimbare si pina atunci...nu stiu ce fel de femei avusese biata bela inainte la öucru dar eu simteam o satisfactie deosebita cind o vedeam ca se bucura ca un copil de lucrurile frumoase si de povestile mele!
Intr-o zi insa cind a venit tutorele ei in vizita am auzit o discutie intre ele cu ton de cearta ( vorbeau limba germana si nu am inteles despre ce este vorba)...insa nu am intrebat-o nimic. Totusi ea mi-a spus ca ii pare foarte rau ca si-a donat toata averea acestei femei harparete care urma sa o mosteneasca, pentru ca i-a cerut sa-i aduca din banca o bijuterie pe care dorea sa mi-o daruiasca si ea nu a fost de acord ba mai mult i-a spus ca si asa cheltuieste prea multi bani si ea banuieste ca o exploatez eu!
Am rugat-o sa nu puna la inima si am asigurat-o ca mie nu-mi trebuie cadouri asa de scumpe si important e sa fie ea sanatoasa si sa se simta bine...ba chiar i-am spus sa nu-i mai ceara bani in plus ca mie imi ajunge salariul pe care mi-l da!
Spre norocul acelei femei in scurt timp a inceput in Israel panica unui alt raboi cu Irakul...iar se pregateau adaposturi antiaeriene si se imparteau masti de gaze iar televizorul numai despre asta vorbea. Cu ocazia asta femeia aceea a venit cu propunerea ca Bela sa plece in Germania la Düsseldorf cit de repede pentru ca asta era conditia pusa de ea, sa fie ingropata la Düsseldorf linga mormintul sotului ei. Bela a incercat sa protesteze ca nu vrea sa plece ca ei nu-i este frica dar pina la urma cu nu stiu ce argumente a convins-o...insa Bela voia sa ma ia si pe mine la Düsseldorf si a insistat cu putere, mai ales ca si eu acceptasem oarecum propunerea desi nu stiam o boaba germana si nici nu fusesem vreodata in Germania...pentru mine era o lume total necunoscuta insa ma gindeam ca as fi mai aproape de Romania si de copilul meu.
Insa cind am vazut cu cita inversunare s-a impotrivit femeia aceea am renuntat si m-am resemnat doar la o conduce pe biata Bela la aeroport, unde ne-am despartit cu lacrimi in ochi...i-am promis ca daca voi ajunge vreodata la Düsseldorf o sa o caut si ea mi-a dat numarul de telefon de la casa de batrini unde urma sa fie internata...
Cind m-am intors acasa sa-mi iau bagajele, femeia aceea m-a pus sa semnez o hirtie de la un avocat in care sa declar ca nu am nevoie de nimic de la batrina!
Ce tupeu...am asigurat-o ca eu chiar nu vreu nimic si nu vad rostul acelei hirtii pe care mi-o aduce tocmai acum cind am incheiat serviciul aici...mi-am luat bagajele si am plecat fara sa semnez nimic.

Pai, cu asa talent la povestit si asa bucurie de viata, cum sa nu se indragosteasca de tine Bela? uite, noi aici ce fan-club am creat. Daca n-ar fi de lucru, am sta cu tine numai intr-o sezatoare!

off...mi s-a inmuiat inima (si mai mult, daca se poate) cand ai inceput sa vorbesti despre batrana asta...iti multumesc eu pentru cum te-ai purtat cu ea, si pentru ca i-ai adus o raza de bucurie. E mare lucru sa fii o binecuvantare pentru un batran, pentru ca sunt la sfarsit de drum, si putini mai investesc in ei...
oricum, sa nu ne uiti, vreau sa stiu ce s-a intamplat in continuare...si imi pare asa de rau ca nu ai mers cu Bela in Germania...so...what's next????

Draga mea andutz, eu m-am purtat cu Bela absolut normal...omeneste. Dar m-am indignat enorm cind am aflat ca demult nu se mai purtase cineva cu ea asa...cele care au lucrat inaintea mea o imbrinceau si chiar o loveau...nu scoteau o vorba toata ziua, una, o poloneza chiar i-a spus ca o uraste pentru ca vorbeste germana si asta inseamna ca e nazista. Scumpa de ea, era o batrinica asa de blinda si cu atit de mult bun simt cum rar intilnesti, singurul ei ghinion a fost ca ramasese singura pe lume si nu mai avea putere sa faca nimic, in ciuda faptului ca material avea de toate, ea simtea saracuta ca toti erau doar interesati dar era prea slaba ca sa mai poata face ceva, era dependenta de ceilalti!
Dar se vede ca de ti-e scris un lucru in viata tot se intimpla si nu au trecut nici 6 luni, iar eu am ajuns la Düsseldorf (unde sint si acum) fara sa ma fi gindit macar la asta si am vizitat-o pe Bela la sanatoriul unde era internata! Desi era schimbata mult si nu se mai putea ridica din pat mi-a spus ca era ingrijita destul de bine si s-a bucurat ca un copil de vizita mea!
Acum este deja in ceruri si o pomenesc si pe ea cind ma rog pentru cei plecati din familia mea, ca Domnul sa aiba grija de sufletul ei...a fost un om bun dar era foarte singura.

fleur...hai...ca stiu ca mai ai ceva in traista ta cu povesti... mai spune-ne...nu ne parasi...

da da! ramasesesi la experienta... germana. cum ai ajuns acolo?

Si eu, si eu!!!! Sunt singura deseara, asa ca-mi pot petrece seara la o poveste mica spusa de fleur inainte de culcare...ce zici, te lasa inima?

teee laaasa .... teee laasaaa?!

Sunt si eu pe aici, fleur , ti-am citit povestea pe nerasuflate, acum ceva timp, si de atunci tot sper sa mai gasesc ceva cand vad ca apare un post nou.
Dar..... dezamagire
Chiar ne-ai uitat ?

Fratilor, pe noi nu ne mai iubeste nimeni?!!! Fleur, ne lasi asa, nemangaiate?

Buna!nu am mai intrat de mult,dar cum am deschis calculatorul aici am intrat sa vad ce ai mai scris fleur.

La mulţi ani, fleurdelis! Să fii sănătoasă şi fericită în fiecare zi, iar Domnul să-ţi dea tot ce ţi-ai dorit şi nu ai avut încă.

Am citit!
Acuma ştiu cine eşti....
Îmbrăţişări cu drag!

La multi ani draga Fleur! Cand te mai eliberezi, te asteptam cu noi detalii pe aici.

La multi ani! Sa fii sanatoasa si sa ai parte de bucurii alaturi de familie!

La multi ani Fleur

La cat mai multi si plini de viata ani !
Si nu uita ca suntem aici si te asteptam cuminti.

Dragele mele va iubesc si va multumesc mult pentru urari!
Intr-adevar n-am mai dat demult pe aici si acum am placuta surpriza sa gasesc urarile voastre...multumesc!
A fost o buna prietena din RO in vizita la mine si am fost toata saptamina ocupata cu ea! Am plimbat-o peste tot, am facut vro mie de km si a fost super ca am mai vorbit si eu romaneste!
Promit sa scriu si continuarea in curind!

Fleur, sanatate, dragoste si bani! Ca daca le ai pe astea, ai tu grija de restul.

Domle, bine ca intrai aici!!! Vad ca-i chef mare si era cat p-aci sa-l ratez!
La multi ani fleur draga, sa fii iubita de cine vrei tu, cat si cum vrei tu, in asa fel incat sa te faca sa te simti cea mai frumoasa si sexoasa femeie de pe pamant!!!! Inchin un pahar de vin rosu bun...d-ala de care ne face bine la corason, in cinstea ta!

kalua, doctoreaso va multumesc mult ca nu m-ati uitat...si sa stiti ca-mi sinteti tare dragi! Doctoreaso ce mi-ar fi placut mie sa bem impreuna vinu ala rosu!

La multi ani si din partea mea fleurdelis

Multumesc bebe_maria,

, Fleur. Sa fii fericita si ce iti doresti sa ti se implineasca.

La multi ani!

LA MULTI ANI FLEUR!!

La multi ani si din parte mea!
La cat mai multa inspiratie pt jurnalul tau

Multumesc fetelor...
Buuun, am facut-o si pe asta... juma de suta! Nam crezut vreodata. Viata merge inainte, timpul nostru ramine in urma. Ar trebui sa ne nastem la 100 si sa mergem spre 0 pate ar fi un motiv sa ne bucuram gindindu-ne ca intinerim si nu imbatrinim.

Si sa continuam povestea...
S-a intimplat exact in urma cu 10 ani. Dupa ce a plecat Bela in Germania mi-am spus ca e frumoasa munca asta cu batrinii si nu doar pentru faptul ca reuseam sa string niste bani cit pentru satisfactia de a aduce in sufletele lor o tira de caldura, si va spun sincer ca munca asta iti da o multumire sufleteasca nebanuita.
Asa m-am angajat la o pereche de batrini sot si sotie Sosana si Dov. M-am intilnit intai cu fiica lor, cu care m-am imprietenit imediat si am descoperit ca avem citeva lucruri in comun printre care si acela ca amindoua eram divortate si avusesem soti dificili de care am scapat ca de o sarcina grea. Totusi cind o auzeam povestind imi venea sa rid de motivele ei de divort dar m-am abtinut si nici macar nu i-am mai povestit prin ce trecusem eu ca sa o las sa creada ca ea intradevar suferise ingrozitor si i se cuvin compatimirile mele. Deh... ea era sefa!
Batrinii erau simpatici si s-au atasat imediat de mine. Dov nu mai termina cu povestitul, era un batrinel tare sfatos, si nu ma lasa o clipa singura, venea dupa mine si la bucatarie in timp ce gateam si-mi insira povesti despre peripetiile prin care trecuse in armata, despre familia lui si despre cariera...fusese director de scoala. Din cind in cind mai ofta din cauza fetii, care spunea el, avusese un barbat tare bun dar nu stiuse sa-l aprecieze iar acum se zbatea in lipsuri nu ca atunci cind el ii aducea de toate...eu il lasam sa povesteasca pentru ca asta il facea fericit. Sosana avea inceput de alzheimer si era cam dusa saracuta. A inceput sa faca crize de gelozie care pe mine ma puneau intr-o situatie destul de penibila, desi toti imi spuneau sa nu o iau in serios. Se vede treaba ca meseria asta nu era asa de usoara si frumoasa pe cit parea la inceput si ma durea inima cind o vedeam pe Sosana plingind ca vreau sa-i iau barbatul si nu reuseam sa o conving ca se inseala, ba chiar incepuse sa ma urasca si sa ma urmareasca pas cu pas...facea chiar si scandal asa ca am anuntat-o pe fiica-sa ca nu mai pot lucra acolo si trebuie sa-si gaseasca pe altcineva.

LA MULTI ANI!!!

Sa traiesti fericita alaturi de cei dragi!!

Bine te-ai intors la povestit, fleur! iti reamintesc motto-ul tau care pe cat e de frumos, pe atat de bine te reprezinta: "Conteaza viata din anii tai, nu anii din viata ta!"
Prin urmare, inceteaza sa mai numeri anii, numara bucuriile pe care ti-i aduc. toate urarile mele de bine!

La multi ani! fleur si din partea mea.
sa-ti ramana sufletul tot asa tanar si sa stam impreuna aici ani multi, cele cu dar de povestit sa depene, iar celelalte sa asculte.
asta e in cinstea ta

fleur,ne-ai uitat?

Bunaseara fetelor!
Nu v-am uitat. Plec saptamina viitoare in RO si de aceea o sa ma straduiesc sa termin povestea asta inainte pentru ca de acolo nu cred ca voi mai avea timp sa intru asa des pe net...Si apoi ce e inceput anul asta trebuie terminat acum

Am anuntat ca plec si in ciuda insistentelor fiicei batrinilor nu am acceptat sa mai ramin decit pina dupa sarbatoarea de Pesah (Pastele evreiesc). Pina atunci urma sa-si gaseasca pe altcineva in locul meu...si eu intre timp imi gasisem un job de desenatoare la un alt birou de arhitectura pe care urma sa-l incep dupa sarbatori.
Mai complicat era sa-mi gasesc o gazda decenta si cu o chirie convenabila dar eram totusi optimista si cautam in continuare.
Intre timp aflasem ca in RO, Stefan nu prea se descurca la matematica din cauza anilor lipsa, pe care i-a petrecut la scoala in Israel unde programa era alta, asa ca am fost nevoita sa gasesc o solutie si am angajat o familie de tineri profesori carora pe linga casa si intretinere le mai dadeam si salariu...important era ca Stefan sa ajunga la nivelul celorlalti...si efortul a meritat pentru ca in scurt timp i-a uimit pe profi si chiar si-a depasit colegii.
Renovarile le cam terminasem dar prevedeam ca iar o sa o duc greu cu finantele in conditiile in care va trebui sa platesc si o gazda in Israel. Totusi eram optimista si credeam din tot sufletul ca Dumnezeu o sa-mi scoata in cale solutia...
Si nu a durat mult pina cind solutia s-a ivit...in mod neasteptat si minunat....

si ce s-a mai intamlat?

in modul caracteristic ne lasi curioase nevoie mare si cu mii intrebari pe buze!
Iti doresc sa petreci sarbatori minunate si sa ne incanti si anul viitor cu modul tau senzational de a vedea si povesti viata.

Incep prin a spune WOW si continui tot cu WOW!
Ce fac eu de la ora12-1? Stau cu ochii tinta la jurnalul tau si sorb fiecare cuvintel si fiecare experienta trista sau fericita pe care ai trait-o si pe care te-ai decis sa le impartasesti cu noi, pot sa declar ca esti curajoasa daca ai dezgropat atat de adanc trecutul si ai retrait toate intamplarile pentru a ni le povesti nou. Parcurgand povestea ta am avut momente in care am zis "Dom'le, e prea de tot, nu are cum sa fie adevarat, telenovelele sunt mici copii, filmele sunt puricei pe langa ce ne zice fleur!" Fenomenala viata, cu atatea trairi si sentimente contradictorii, venite in avalansa.
Ma declar si eu fan, ma alatur fanclubului tau si solicit un nou episod, ca sa nu ma framant ca doctoreasa si restul fetelor!