Casatoria este foarte importanta in toate societatile si au aparut o multime de traditii legate de celebrarea ei. Iata cateva din traditiile care aveau loc in cadrul unei nunti in Scotia. Unele dintre ele exista si in ziua de azi, dar se intalnesc in mai multe parti ale lumii, ca rezultat al emigratiilor.

Profetii
Desi multi tineri se casatoreau pe plan local, ei erau invatati de mici sa prevada cum va fi partenerul lor. De exemplu, cand ceasul arata ora 12:00 era invartit deasupra capului si aruncat peste umarul stang. La aterizare, trebuia sa formeze prima litera din numele viitorului partener. De asemenea, erau aruncate doua nuci in foc. Daca nucile ardeau incet, atunci insurateii aveau parte de o viata linistita plina de realizari, iar daca nucile explodau, era cam greu de gasit perechea ideala.

Ziua indragostitilor
Pe 14 februarie,Ziua Indragostitilor, un numar egal de femei si barbati isi scriau numele pe bucatele de hartie, pe care le puneau apoi in palarii diferite. Fiecare fata tragea un biletel din palaria in care erau puse hartiile cu numele de barbati si invers. Cei care isi alegeau astfel perechea, erau impreuna restul anului. De aici si obiceiul trimiterii de felicitari pentru Ziua indragostitilor, Ziua Sf. Valentin. Pe plicurile din ziua de azi sunt inscrise propozitii haioase, cum ar fi „Domnule postas nu intarzia du felicitarea fetei cu care ma voi insura”.

Curtarea
Plimbarile erau activitatea cea mai populara pentru fetele si baietii din oras. In momentul in care se logodeau, mergeau la un paraias, fiecare pe cate o parte a acestuia, bagau mainile in apa si apoi se luau de mana.

Invelitul
Obiceiul invelitului se regasea in mai multe parti ale tarii, dar cu precadere in Orkney, poate si din cauza iernilor lungi si geroase. Cei doi care erau un cuplu erau incurajati sa doarma in acelasi pat , dar erau amandoi imbracati, iar fata avea o perna legata de picioare. Ideea era ca cei doi parteneri trebuiau sa vorbeasca pentru a se cunoaste mai bine in siguranta oferita de casa fetei.

Scrijelirea numelui
Initialele celor doi parteneri erau scrijelite pe trunchiul copacilor sau pe pietre. Unele din aceste pietre „matrimoniale” exista si azi.

Salile de dans
Acestea erau locurile cele mai cunoscute pentru intalniri din orasele secolului XX. Barbatii stateau de o parte a salii iar femeile de cealalalta si atunci cand se auzea „Alegeti-va partenerul” era o imbulzeala generala a baietilor care vroiau sa ajunga de partea cealalta a salii de dans. Celebra intrebare pe care o adresau „Dansam?” avea un raspuns la fel de celebru: „Ma inviti tu?”. In timp ce seara se apropia de sfarsit, baiatul primea acordul fetei pentru a o insoti pe drumul spre casa.

Zestrea
Se presupune ca mireasa trebuia sa aiba lenjerie de pat, paturi, fete de masa si mobila de dormitor pe care sa le duca la noua ei casa. De asemnea, tatal miresei trebuia sa-i dea o zestre ce consta in vite, oi sau bani. Mosierii isi faceau deseori datorii pentru a asigura o zestre cat mai mare miresei, mai ales daca zestrea facea fata atractiva.

Anul bisect
Se spune ca in secolul al XI-lea regina Margareta a introdus un obicei conform caruia fetele puteau cere barbatii de soti in ziua de 29 februarie a unui an bisect. Acest obicei a evoluat mai tarziu, iar daca baiatul refuza, atunci el trebuia sa-i cumpere o rochie si manusi fetei care il cerea.

Varsta minima
Pana in anul 1929, o fata se putea casatori de la varsta de 12 ani, iar un baiat de la varsta de 14 ani, desi casatoriile la o varsta atat de frageda erau rare. Dupa 1929, varsta admisa a fost de 16 ani. In Scotia nu aveti nevoie de acordul parintilor daca ati implinit aceasta varsta, dar in Anglia acordul parintilor este necesar pana la varsta de 18 ani. Asa se face ca multe cupluri tinere engleze veneau si se casatoreau in Scotia daca nu aveau acordul parintilor. Pentru ca cel mai apropiat oras de granita dintre Scotia si Anglia era Gretna Green, aceasta a devenit un oras al mariajelor. Acum au loc aproximativ 4000 de casatorii la Gretna Green, iar orasul a devenit un punct de atractie pentru turisti chiar daca nu vin sa se casatoreasca acolo.

Publicatiile de casatorie
Anuntarea casatoriei la biserica purta numele de publicatie de casatorie. Aceasta trebuia sa aiba loc cu cel putin 15 zile inainte de nunta, dar nu mai mult de 3 luni.

Cadourile
Prietenii si rudele ofera cadouri care sa-i ajute pe tinerii insuratei sa-si doteze noua casa. Lumea se strangea la desfacutul cadourilor ca la un spectacol.

Noaptea burlacului si a „burlacitei”
Fetele care urmau sa se marite erau imbracate frumos si li se dadea un bol in mana, uneori fiind urcate in caruta, pentru a fi plimbate pe strazi. Barbatii care treceau puteau saruta viitoarea mireasa daca ii puneau bani in bolul respectiv. Acest obicei nu se mai intalneste in zilele noastre.

Co-locuitul
Pana de curand puteai fi casatorit si daca locuiai impreuna cu partenerul. In zilele noastre exista multe cupluri care si-au intemeiat o familie fara a avea forme legale. Numarul casatoriilor a scazut in Scotia cu 25% fata de acum 25 de ani, iar numarul copiilor nascuti in afara casatoriei este printre cele mai mari din Europa.

Nunta
Nunta fara dar era cand tatal miresei platea mancarea si bautura iar petrecerea continua seara cu mult dans ai alcool. Nunta cu dar inseamna ca fiecare invitat aduce ceva de mancare si de baut, iar o astfel de petrecere poate tine mai mult de o zi.

Rochiile de mireasa
Culoarea alba a rochiei de mireasa a fost introdusa de regina Victoria. Pana atunci era acceptata orice culoare a rochiei, in afara de verde (culoarea zanelor) si negru (doliu). Traditia conform careia mireasa trebuie sa poarte ceva vechi, ceva nou, ceva imprumutat si ceva albastru se pastreaza si in ziua de azi.

Locuri de celebrare a casatoriei
Oficierea casatoriei poate avea loc in orice parte a tarii unde exista biserica sau macar un preot, asa ca sunt posibile nuntile in varful unui munte sau nunta pe un vapor aflat in largul marii, dar cununia civila nu poate avea loc decat la Oficiul starii civile.

Bataia pe bani
Acest obicei a inceput cand mireasa trebuia sa arunce o minge colorata la iesirea din biserica. Obiceiul a evoluat in aruncarea cu bani de catre ginere la iesirea din biserica si la plecatul acasa. Copii se inghesuiau si se bateau pe bani, pentru a strange cat mai multi. Acest obicei nu se mai practica foarte des, deoarece s-au intamplat destule incidente.

Verighetele
Obiceiul de a purta verigheta pe inelarul mainii stangi se trage de la romani, dar in Scotia a fost interzis in secolul XVI, fiind considerat obicei papal. Obiceiul a revenit in secolul XVII, dar purtarea verighetei de catre barbat este o inventie moderna.

Tortul mirilor
Pe vremuri era numit tortul miresei si era facut in casa de catre soacra mica. Se rupea deasupra capului miresei si daca se rupea in bucati mici, atunci mariajul era unul roditor. Obiceiul prin care mireasa trebuie sa taie tortul impreuna cu ginerele este recent, pentru ca inainte il taia decat ea. Toata lumea trebuie sa primeasca cate o bucata, iar cei care au adus cadouri primeau una si pentru acasa.

Noua casa
Inainte nu prea erau bani pentru ceea ce acum se numeste luna de miere, asa ca tinerii insuratei mergeau la casa lor imediat dupa incheierea petrecerii. Ginerele lua mireasa in brate si o trecea peste pragul casei pentru a evita ghinionul de a se impiedica ea de el.
Intra si vorbeste cu noi pe forum!