Te scoli dimineata. Te duci la baie. Te speli pe ochi. Ridici privirea si te sperii: cine este persoana aceea cu barbie dubla? Parca seamana cu tine, insa o varianta a ta deformata de oboseala, kilograme si stres si depresie.

Intri la dus si cand iesi eviti sa te privesti goala in oglinda. Iti pui repede prosopul pe tine sau un halat gros. Te imbraci apoi in hainele tale care au ajuns sa arate ca niste saci. Toate te strang si nu mai te simti comod decat in colanti de bumbac labartat, in pantaloni largi si fuste imense, toate cu elastic in talie. Cu bluze XLL... Nici sutienul nu il mai suporti. Cel mult te imbraci intr-o rochie care arata ca o pelerina de ploaie. Nu te mai poti apleca prea usor sa-ti inchei incaltarile. De o pedichiura facuta singura nu mai incape vorba, chiar nu poti sta nici aplecata, nici sa iti ridici picioarele atat de sus. Tocuri? Ai innebunit? Cine se mai urca pe catalige atunci cand mersul pare istovitor?!

Asa ca te ascunzi in haine luate parca de pomana. Vezi peste tot femei ingrijite, imbracate elegant. La tine "elegant" inseamna ca iesi din pantofii sport si iti pui “sacii” numiti "costumas" in loc de colanti si tricouri lejere.

Pe strada esti invizibila: nimeni nu iti da atentie. Nici barbati, nici femei. Privirile sunt atrase catre persoanele cu o silueta de silfida pe tocuri si cu o fusta cel putin de-asupra genunchilor. Tu nu poti purta asa ceva decat daca vrei sa arati ridicol. Plus ca ti s-ar umfla si mai tare picioarele si ori nu ai mai putea sa mergi, ori nu te-ai mai putea descalta. Privesti cate o femeie de varsta ta, cu trasaturi mai putin frumoase decat ale tale. Nici macar nu are picioarele drepte (ca ale tale, alea dinante sa te ingrasi!) si poarta o rochita sexy. Barbatii o fura cu coada ochilor. Tie ti se face inima-punga: daca ai avea cate kilograme trebuie, ai arata de un 1.000.000 de ori mai bine decat ea. Iti pui in cap ca gata, intri la dieta. Iti faci in minte scenarii de slabire.... te si vezi slaba si purtand hainute care sa iti flateze silueta si personalitatea...

Poate ca incerci si o dieta – toate functioneaza la inceput, te umpli de speranta cand vezi fie si 100 grame mai jos la cantar. Insa apoi si dieta e eclipsata de vreo problema stresanta la serviciu sau in familie. Sau pur si simplu cand vezi ca slabesti mult mai greu decat ti-ai dori, cand treci pe langa o pizzerie iti spui “la naiba, cat o sa ma mai chinuiesc?” Daca mai ai in preajma si persoane care te tachineaza de cand tii cura de slabire, e si mai greu sa iti vezi de drum.

Orbita de stres, de oboseala, de dezamagire, cu un sentiment de inutilitate care te macina, te apuci sa mananci din nou. Inconstient. Nimeni nu mananca ca sa se ingrase cand este deja plinut. Mananca sa sa isi omoare oful. Demoralizata de incapacitatea ta de a-ti controla greutatea, te intorci la prima iubire: mancarea din farfurie. Inghetata. Ciocolata. Te asezi la tv cu o punga de chipsuri si privesti un film cu actori slabi – traiesti prin ei. Si mananci inconstient, tanjind in acelasi timp sa arati si tu normal. Cand iti dai seama ce se intampla, te apuca depresia. Ti-ai revazut pozele de la mare de anul trecut si te-a busit plansul. Si mai mananci ceva, sa-ti treaca oful...

Poate nu constientiezei, insa esti dependenta. Dependenta de mancare. Asa cum un alcoolic e dependent de paharul lui, asa esti tu dependenta de ciugulit. Sau de indopat. Nu se exclud, uneori de suprapun... De unde stiu asta? Pentru ca si eu sunt ca tine. Si ma gandesc sa ma duc la un psiholog. Mi-e frica si de idee, insa trebuie sa imi fac curaj!

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)