Relatii & Sex -> In cautarea jumatatii

La nastere sau la botez, tot felul de babe se aduna in jurul copilului si le auzi '' Sa aiba parte de un barbat bun, care sa nu o bata si care sa nu bea!''
Adica?! Stai, ca nu inteleg, de ce pe langa "bun" este necesar sa se specifice sa nu ma bata si sa nu fie betiv?
Pai, pentru ca exista ideea preconceputa printre unii ca o mare parte dintre barbati au oarecum un drept asupra femeii pentru a o lovi sau a cadea in ispita bauturii.
Nu de putine ori am auzit barbati care se laudau: '' Ha, uite, ca eu rar de tot cand ii mai frig o palma nevestei, asa, doar cand o cere...'' De ce? De ce trebuie sa auzim noi, femeile, una ca asta? Unde sta scris ca barbatul are vreo putere asupra femeii? Nu domnilor, nu aveti si nu avem niciun drept unul fata de celalalt, cu atat mai putin vreo obligatie...

''S-a imbatat, saracul, dar doar pentru a-si ineca amarul, de cand a ramas fara loc de munca bea aproape in fiecare zi si face foarte urat, dar il inteleg!'' aud o mamica plangandu-si sotul.
Cum? Tot ea il plange? Tot ea ii cauta scuze ca si cum ar fi ceva firesc sa te imbeti cand pierzi un loc de munca si eventual sa mai faci si scandal?!
Nu doamnelor, firesc ar fi ca sotii dumneavostra sa-si caute un serviciu nou.

Nici bine nu au trecut de pubertate ca unele fetite sunt ''sfatuite'' de catre parinti sa se ridice "cu pretentii" atunci cand lasa un baiat in preajma lor. Desi am trecut demult de timpurile cand casatoriile erau aranjate, astazi sunt inca mame care isi indeamna odorul sa caute un barbat "din inalta societate, plin de bani" si... atat.
Nu mai conteaza oare riscul unei vieti dezastruoase pentru fiicele lor? Nu este oare mai important ca oamenii care le vor sta alaturi sa fie unii care sa le iubeasca in primul rand, cu care sa se inteleaga bine, care sa le respecte?!

Deschid google si tastez '' iubire'' in speranta ca voi gasi cateva poezioare care sa-mi insenineze dimineata. Pe prima pagina, zece situri matrimoniale; ma minunez usor si imi incerc norocul si pe pagina a doua, dar... aceasi poveste.
De ce avem nevoie sa ne cautam jumatatile in necunoscut, acolo unde nu exista bucuria primei priviri sau siguranta unei maini stranse?
De ce trebuie sa alegem din zeci de profile, cand am putea sa zambim unor oameni la o plimbare in parc.
De ce ne abandonam inimile unor cuvinte scrise, eventual copiate, in loc sa o lasam libera sa tresara in real?!

La Primaria din Milano in ziua X au avut loc patru casatorii intre romance si italieni. In ziua Y s-a repetat povestea. Niciun sarut, nicio privire patimasa, doar un traducator care le reproducea domnisoarelor ce spunea cel care oficializa casatoriile.
Eu parca stiam ca in mod normal casatoria presupune unirea a doua iubirii, dorinta de a crea o familie, de a te simti legata de jumatatea ta.
... Se pare ca m-am inselat, pentru ca am observat ca aceasta poate presupune si un contract material, o "afacere buna".
As putea continua dar ma simt scarbita, poate am ramas inca la Feti Frumosi si cai albi inaripati sau la o dorinta prea mare de a trai in sinceritate, echilibru si intelegere, normalitate dealtfel...

Un articol de Corina Sava