Cand mergi la doctor cu un catel "care nu se simte bine", primul lucru pe care cei mai multi dintre veterinari il vor face este sa obtina de la tine o istorie completa a catelului si apoi, in functie de ce ii spui, sa faca o examinare cat mai minutioasa a blanosului.
Medicul veterinar va cauta orice anormalitate care se observa precum un abdomen tensionat, mucoase cu membrane palide, blanita rarita si terna, semne de icter, schimbari comportamentale sau neurologice. Medicul veterinar va putea sa palpeze (sa simta prin atingere) un ficat marit sau orice alta masa neidentifiata in partea din fata a abdomenului (burticii) catelului.

Boli de ficat la catei: metode de diagnosticare: Istoricul catelului facut de catre stapan
Este foarte important ca proprietarul sa ii spuna veterinarului orice i s-a parut suspect in comportamentul sau actiunile cainelui pe care le-a observat, precum pierderea poftei de mancare, tristete/depresie, letargie, slabiciune, lipsa de coordonare, slabire, schimbare a aspectului blanii, ameteli, voma sau diaree.
Proprietarul cainelor trebuie sa ii spuna medicului veterinar despre orice schimbari observate cu privire la culoarea si volumul pipi al catelului sau orice modificari ale excrementelor, daca exista asemenea schimbari. De asemeni trebuie sa ii povesteasca despre orice schimbare comportamentala sau alte semne neurologice precum agresiune, dementa, isterie, tremurat, mersul in cerc, ataxie (lipsa de coordonare musculara), spasme, probleme de vedere, presare a capului, salivare excesiva, criza sau pierderea cunostintei (colaps).
Urmatorul pas pentru diagnosticare se va constitui, cel mai probabil, intr-o serie de teste ale sangelui, incluzand un test complet al sangelui, si analize biochimice pentru catei.

Boli de ficat la catei: metode de diagnosticare: Analize standard de sange
Probele de sange sunt usor de obtinut si vor fi supuse unor evaluari cuprinzatoare ale nivelurilor circulante ale anumitor enzime hepatice si a altor substante, inclusiv albumina, azotul ureic din sange , bilirubina, colesterol, glucoza si diferite electroliti, printre altele. Enzimele primare pe care medicul veterinar le va evalua sunt transaminaza alanina  si transaminaza aspartat , cu toate ca, de asemenea, se va uita la nivelurile fosfatazei alcaline si glutamil gamma. Cresteri dramatice ale acestor enzime reflecta, de obicei, disfunctie hepatica, cu toate ca acestea nu se coreleaza neaparat cu severitatea bolii hepatice. In mod similar, boli hepatice grave pot exista la caini, care au numai modificari usoare ale enzimelor hepatice. Toate aceste lucruri medicul le va evalua dupa efectuarea de analize biochimice complete si hematologice.

Boli de ficat la catei: metode de diagnosticare: Analiza pentru acidul biliar
Un alt instrument important de diagnostic este un test de concentratie a acidului biliar din ser. Acest lucru implica luarea de o proba de sange dupa ce cainele nu a mancat nimic timp de 12 ore, si la 2 ore dupa ce a fost hranit cu o masa bogata in grasimi. Ambele probe sunt apoi testate pentru nivelurile de acid biliar. Valorile crescute ale acizilor biliari din ser sunt foarte sugestive pentru boli hepatice relevante clinic. Cu ajutorul metodelor disponibile pe scara larga, rapide si simple pentru determinarea concentratiei serice de acid biliar, acesta este un test comod si practic a functiei hepatice pentru cateii de companie.

Boli de ficat la catei: metode de diagnosticare: proba de urina
O proba de urina va fi, de asemenea, analizata atunci cand se suspecteaza o boala hepatica. Medicul veterinar va cauta prezenta cristalelor de bilirubina si / sau biurate de amoniu in esantion. Analiza de urina va ajuta medicul veterinar sa evalueze functia renala a catelului. In timp ce evaluarea fecalelor ofera rareori informatii ajutatoare in diagnosticul bolilor de ficat, poate fi utila in cazul in care exista schimbari semnificative in textura sau culoarea scaunului. De culoare gri pal, scaune sub forma de pasta sugereaza obstructie completa biliar conducta. Fecalele de culoare rosie inchisa sau de culoare portocalie pot indica sangerari gastro-intestinale sau un nivel crescut al bilirubinei, care, de asemenea, insoteste frecvent bolile hepatice.

Boli de ficat la catei: metode de diagnosticare: Concentratia amoniacului
Desi nu face parte din protocolul de screening standard descris mai sus, un alt test al bolii hepatice este evaluarea concentratiei amoniacului. Sunt necesare proceduri speciale de laborator pentru acest test, dar ele sunt din ce in ce in ce mai accesibile medicilor veterinari. Nivelurile crescute de amoniac plasmatic dupa repaus alimentar sugereaza boala hepato-biliara, deoarece ficatul grav deteriorat nu poate detoxifica si elimina amoniacul din sange. Un test de confirmare (dar mai rar utilizat) Nother este un test de toleranta la amoniac, care poate fi de ajutor in a distinge intre boli hepatice si boli ale vezicii biliare.

Boli de ficat la catei: metode de diagnosticare: Abdominocenteza si coagularea sangelui
Masuri de diagnostic mai avansate includ profiluri de coagulare a sangelui, abdominocenteza (analiza lichidului liber prelevat din cavitatea abdominala), radiografii abdominale (raze X) si / sau examinarea cu ultrasunete (ecografii). Spitalele de pe langa facultatile de medicina veterinara sau clinicile mari veterinare pot fi in masura sa efectueze proceduri chiar mai specializate de imagistica de diagnostic, cum ar fi imagistica nucleara, imagistica prin rezonanta magnetica (IRM sau RMN) si / sau tomografie computerizata (CT / scanare CAT).

Boli de ficat la catei: metode de diagnosticare: Biopsia
Medicul veterinar curant poate recomanda recoltarea unei probe de ficat cu un ac fin si / sau o biopsie de tesut hepatic, in scopul de a diagnostica definitiv boala de ficat si de a evalua prognosticul catelui bolnav. Exista o serie de modalitati de a obtine un esantion de ficat, inclusiv laparoscopia. Cea mai buna metoda va fi determinata de catre echipa veterinara in functie de ce cred ei: ca boala de ficat a cainelui este generalizata sau localizata. De asemenea, decizia se va baza pe nivelul de coagulare a sangelui catelului, stabilitatea clinica si daca starea generala a catelului permite o anestezie generala. O biopsie este o procedura invaziva care are propriile riscuri, inerente, - inclusiv cele asociate  anesteziei, riscuri de infectie si hemoragie la animalute cu tulburari de coagulare preexistente. Probele de biopsie sunt supuse dupa recoltare unui examen de laborator pentru cultura si pentru examen histopatologic.

Nota speciala
Diagnosticarea bolilor de ficat la caini necesita o serie de teste, care de obicei sunt efectuate intr-o anumita ordine, pe o perioada mai lunga de timp. Utilizand o combinatie a istoricului catelului, a examenului fizic, analizelor de sange / urina / teste de fecale, profiluri de coagulare, imagistica de diagnostic si prelevare a probelor de tesut, un medic veterinar ar trebui sa poata sa evalueze natura si amploarea starii hepatice unui caine, astfel incat o schema de tratament adecvata sa poata fi pusa in aplicare.