Asteptasem de multa vreme vacanta aceasta, o planificasem in repetate randuri si in anii anteriori. Dar iata ca s-a nimerit sa devina realitate abia la sfarsitul acestui iulie. Marturisesc ca mai fusesem in Croatia, de trei ori chiar, si de fiecare data plecasem de acolo cu gandul ca ma voi intoarce si altadata, ca mai am multe de vazut sau de… revazut.

Se poate spune, chiar daca totusi suna banal, ca sunt indragostita de aceasta tara. Orasul unde mi-am propus sa merg era Dubrovnik, un oras superb pe malul Adriaticii. Il mai vazusem cu cativa ani in urma, si atunci imi promisesem ca ma voi intoarce.
Drumul a fost lung si destul de obositor: tren, autocar, caldura, aglomeratie, asteptare… dar gandul ca voi fi din nou acolo nu ma lasa sa simt cu adevarat toate astea. In mine se perindau stari de bucurie, emotie, dar mai ales nerabadare.
Am poposit mai intai in Zagreb, capitala micuta, dar cocheta, cu o vizibila influenta germanica in arhitectura, un oras aproape simetric, linistit, cu multe terase, un oras unde cafeneaua este locul cel mai frecvent vizitat.

Apoi a urmat drumul spre Dubrovnik. Dubrovnikul este cel mai sudic oras turistic si pentru a ajunge acolo trebuie sa strabati intreg litoralul croat. Drumul este insa extrem de placut, dureaza cam zece-unsprezece ore cu masina, dar se merge aproape in intregime pe autostrada si de cele mai multe ori pe de o parte esti insotit de marea infinita, iar de cealalta parte de stancile golase. Nici nu pot sa descriu culoare desavarsita a marii, acel albastru atat de clar si de ireal care te electrizeaza pur si simplu. Sentimentul pe care-l incerci in acele momente este frumusetea, o frumusete ce te umple, te copleseste, pentru ca esti pur si simplu uimit de perfectiunea naturii.
Am ajuns in Dubrovnik. Principalul punct de atractie este aici Orasul Vechi, partea istorica, construita sub forma unei cetati. Dubrovnikul s-a aflat la un moment dat sub ocupatie venetiana si apoi a devenit republica autonoma. Astfel istoria te insoteste la orice pas. Senzatia traita cand patrunzi in orasul vechi este unica: esti intampinat de soarele puternic, de albul si stralucirea caselor vechi din piatra, acea piatra specifica zonei mediteraneene, strazile inguste, arhitectura cu influente renascentiste. E construit asemenea unei fortarete, cu ziduri inalte pe care azi poti, ca turist, sa faci un tur si sa iti bucuri privirea cu o imagine panoramica.


E un oras nascut din stanca pe malul marii. Si te intrebi cum oare a fost posibilia savarsirea unei astfel de minunatii? Ma plimb ore intregi si simt placere, armonie, relaxare, libertate. Se aude discret o muzica medievala de la cantaretii din coltul strazilor. Multimea de terase si cafenele te invita sa savurezi peisajul… ai o senzatie ca timpul s-a oprit in loc, ca, de fapt, perioadele istorice s-au contopit, limita dintre vechi si modern este acum stearsa. Iar oamenii doar se plimba, doar se bucura, doar se odihnesc, isi permit doar sa fie calzi, receptivi, zambitori, frumosi.

De cum pasesti acolo, simti o deschidere sufleteasca. Ceva din specificul locurilor te patrunde si te face sa te simti mai comunicativ, mai receptiv. Seara e si mai frumoasa: pe malul marii, din nou aceeasi muzica dulce, cupluri danseaza romantic pe strazi, langa umbrelutele colorate ale teraselor… sunt multi turisti, din diverse parti ale lumii, caracterizati de aceeasi veselie si destindere. Se strang in piete si vorbesc cu totii aceeasi limba: a muzicii si a dansului. Totul fascineaza. Cred ca asta e cuvantul cu care as descrie cel mai bine Dubrovnikul: fascinant. Si cine a avut norocul sa treaca pe acolo, ma intelege.

In acelasi timp, sunt multe de facut: portul este plin de vapoare si barci, din nou albastrul irezistibil al marii te absoarbe… localnicii te imbie cu excursii si croaziere pe insulele din apropiere. De retinut faptul ca in Croatia exista peste o mie de insule. Sunt asa de multe de facut, de vizitat… timpul trece repede si incerc sa il umplu la maximum.

Cu lacomie savurez splendoarea naturii si a orasului, incerc sa fac cat mai multe, sa vad cat mai multe, sa “fur”cat mai multe din spiritul locului. Pasii imi umbla neobositi pe aceleasi stradute, de fiecare data descoperind altceva, de fiecare data si mai curiosi. As vrea sa pastrez cate ceva din fiecare lucru si din fiecare sentiment trait aici. Sa ma intorc acasa si sa fiu la fel de linistita, de deschisa, de plina de viata.

Si vacanta se apropie de final...vin acasa cu amintiri speciale, amintirea unor experiente de neuitat, dar inainte de toate cu acelasi gand, ca de fiecare data: ca ma voi intoarce.

Sunt multe locuri minunate in intreaga lume, multe de vizitat, insa Croatia e atat de aproape de noi si chiar e pacat sa te privezi de ocazia de a-i admira frumusetile. Merita din plin!