Sa ne imaginam pentru inceput urmatorul scenariu: E ziua de salariu. Dai buzna afara din birou de indata ce s-a terminat programul si te indrepti voioasa spre primul bancomat care iti iese in cale, pentru a incasa fabuloasa suma de 1.500 lei... noi! Da, o gramada de bani! S-ar putea spune chiar ca traiesti pe picior mare. In orice caz, ai un sentiment de exaltare cand indesi banii in portofel si gustul independentei financiare iti pare incomparabil mai bun decat cel al ultimei savarine pe care ai mancat-o pe banii parintilor, nu cu multa vreme in urma. Si acum, iata-te fericita posesoare a unui salariu baban, de 1.500 RON, din care trebuie sa iti acoperi toate cheltuielile aferente vietii de nabab pe care o duci.
Pui deoparte 500 de RON pentru chiria apartamentului luxos din centru, cu vedere la ghena din spatele blocului si in care mai stai cu inca cinci prietene in cele doua camere zugravite recent (de catre voi!).
Aveti chiar si masina de spalat cumparata in rate la comun, te deranjeaza putin ca hainele tale dispar cateodata misterios dat fiind faptul ca toata lumea se serveste din acelasi dulap, dar stii macar ca ai cu cine sa iesi mereu la o tigara pe balcon si in plus... stai "pe centru" si oricine stie ca nimic nu se compara cu asta!
Urmatoarea oprire o faci la banca, pentru a plati rata de 300 RON la noua ta masina, pe care ai achizitionat-o si de care esti foarte mandra, pentru ca ai scapat in sfarsit de mirosul de branza cu mucegai din mijloacele de transport in comun.
Bine, nu e chiar noua, ai luat-o de la cineva la mana a doua pentru ca te-a asigurat ca o vinde doar pentru ca s-a plictisit de ea si nu o sa ai nici un fel de probleme cel putin 5 ani. Asa ca ai facut un credit de nevoi personale, pe care o sa il platesti in 7 ani si e o adevarata afacere, fireste, altminteri nu ai fi adunat tu atatia bani in veci ca sa iti consolidezi imaginea de femeie independenta, cu job in multinationala, chirie centrala si masina sport.
Asa ca sari in masina si te indrepti spre banca, dar nu inainte de a trece pe la o benzinarie sa alimentezi, pentru ca deja te deranjeaza la ochi beculetul rosu care palpaie de vreo 2 zile. Si daca tot esti acolo, ai putea sa o si speli, ca sa straluceasca in toata splendoarea ei gri-metalizata. Toata afacerea te-a mai usurat de 100 de RON, dar nu e cazul sa intri in panica, portofelul e inca durduliu.

In drum spre banca iti aduci aminte ca esti totusi o fiinta umana, care mai trebuie sa si manance din cand in cand, asa ca opresti la supermarket sa iti cumperi cateva chestii absolut necesare. Aici lucrurile devin cu adevarat interesante. In timp ce te indrepti spre raionul cu lactate, privirea iti cade fara sa vrei pe un banner cu litere de-o schioapa, care urla la tine "Super oferta!".
Si acolo il vezi pe el... robotul de bucatarie hiperinteligent, redus acum la jumatate de pret. Ai o secunda de ezitare, dar cu cat studiezi mai bine problema, cu atat iti dai seama ca nu poti sa ratezi asa ceva.
Dintotdeauna ti-ai dorit o chestie din asta in bucatarie, iar acum, ca e la jumatate de pret, chiar nu poti sa treci nepasatoare. Asa ca tragi aer in piept si il pui in cos. 500 RON e un pret mic pentru fericirea de a avea sucuri proaspat stoarse in fiecare dimineata... In plus, tocmai te-ai apucat de cura de slabire, asa ca un gadget din acesta chiar iti va fi extrem de util.
Cu zambetul pe buze si satisfacuta de afacerea pe care tocmai ai facut-o, umpli cosul cu alte de-ale gurii si te indrepti spre casa sa platesti. Aici iti dai seama ca portofelul s-a subtiat ingrijorator si ca, pentru moment, vei fi nevoita sa iei din banii de chirie pentru a acoperi nota.

In sfarsit, ajungi acasa si chemi o colega de apartament sa te ajute sa cari sus toate cumparaturile "absolut necesare" pe care le-ai facut astazi. Retrasa in camera ta, sentimentul de vinovatie incepe incet-incet sa iti dea tarcoale. Maine trebuie sa platesti chiria, iar asta inseamna ca trebuie sa faci rost de bani orice ar fi.
Asa ca pui mana pe agenda telefonului, incercand sa gasesti vreo cunostinta binevoitoare, care ar putea sa te imprumute si la care nu ai deja datorii considerabile.
Esti ca o oala sub presiune si treci de la anxietate la deprimare, injurand in gand in tot acest timp sistemul, seful care nu te plateste destul, ghinionul de a nu te fi nascut intr-o familie bogata, dobanzile prea mari la banci, karma, horoscopul de astazi, care iti prezicea o zi minunata si din nou... sistemul.

Risipirea capitalului emotional
Sa presupunem acum ca povestea de mai sus (care, desi vi se pare aberanta, este fara dar si poate inspirata din intamplari reale) nu este decat o metafora. O metafora pentru felul in care alegem sa ne cheltuim si sa investim portofoliul emotional (cantitatea limitata de energie si emotii de care dispunem in fiecare zi), pentru felul in care ne risipim zilnic “activele” emotionale, pentru investitiile paguboase pe care le facem la acest capitol.

Adevarul este ca de cele mai multe ori facem retrageri din Banca Emotionala pe care apoi le cheltuim fara chibzuinta si fara nici un fel de productivitate. Suntem reactivi, carcotasi si avem un comportament irational si distructiv in ceea ce priveste relatiile, problemele, situatiile si conversatiile noastre.
In timp, aceasta atitudine paguboasa nu numai ca nu ne aduce dobanda pozitiva sperata, ci ne adanceste in “datorii” pe care nu le mai putem controla, iar dispozitia noastra in orice moment ajunge sa depinda in totalitate de “refinantari” emotionale conjuncturale si de mici castiguri temporare, care ne ridica moralul intr-atat, incat sa putem investi din nou, la fel de mult... si la fel de prost.

Investeste in actiuni... pozitive!
Cu siguranta cunoasteti cel putin o persoana (sau sunteti una din acele persoane) care nu face altceva decat sa carcoteasca toata ziulica. Pentru fiecare lucru care merge bine, gaseste doua care ar putea merge prost. In situatia in care persoana respectiva testeaza, sa spunem, un soft si productivitatea ei se masoara in cate defecte pe zi e in stare sa gasesca, atunci aceasta atitudine aduce rezultatele scontate. Dar in viata de zi cu zi nu inseamna altceva decat risipa de energie, acumulare de energie negativa, care nu poate avea sub nici o forma o conotatie pozitiva nici pentru viata celui in cauza, nici pentru a celor din jur.

Uneori cu totii ne simtim indreptatiti sa ne revoltam, sa ii judecam pe altii, sa dispretuim, sa invidiem si sa ne punem cenusa in cap pentru ca viata e grea. La fel cum ne simtitm indreptatiti sa cheltuim bani pe care nu ii avem pe lucruri care nu ne sunt necesare, ca in povestea de mai sus.
Acolo unde altii vad oportunitati si lectii de invatat, noi vedem numai probleme si obstacole. In timp ce altii se ridica si merg mai departe, noi batem pasul pe loc si fierbem in suc propriu, urzind planuri de “razbunare” si tinandu-le altora “predici”. Ne facem rau fizic si mental, distrugem relatii, prietenii, ne risipim potentialul si ne indreptam cu pasi grabiti spre faliment emotional...

Sta in puterea noastra sa ne schimbam perspectiva si sa ne transformam din fii rispitori, in investitori strategici. La sfarsitul zilei, succesul nu se masoara numai in contul real din banca si in achizitiile pe care am reusit sa le facem, iar starea de bine la care tanjim cu totii isi are radacinile in primul rand in gradul de control pe care il avem asupra propriei vieti si asupra emotiilor care ne incearca zi de zi.

Un articol de Silvia Craciun