Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre. Este casatoria o institutie invechita?
Stim ca am mai discutat eu despre acest subiect si reprezinta o mica obsesie, dar vrem sa auzim in detaliu parerea voastra despre acest subiect.
Stim ca avem pe forum femei casatorite si fericite, femei care au divortat, femei necasatorite, femei necasatorite dar cu relatii de foarte lunga durata si chiar copii, etc etc, deci totul e suficient de variat incat parerile sa fie probabil impartite.

Prima intrebare este:
Ce rol credeti ca mai are casatoria, ca insitutie, in vremurile in care traim? Ca sa nu fim intelese gresit, precizeam ca nu contestam sub nici o forma rolul relatiilor de lunga durata, rolul familiei, ci vorbim doar despre acel act in sine, documentul care atesta ca "da domle, esti nevasta lu Cutarescu de acu!"

Suntem curioase daca sunteti deja casatorite, care a fost motivul principal pentru care ati facut acest pas? Pentru a proteja legal copiii, averea? Va simteati mai in siguranta odata facut acest pas? Asa vi se parea normal si firesc datorita educatiei primite?
In cazul in care ati divortat am fi curioase sa aflam daca stiind ce stiti acum, v-ati mai fi casatorit ? Sau daca aveti de gand sa va recasatoriti?
In cazul in care aveti o relatie de lunga durata insa ati ales de buna voie sa nu va casatoriti (si stim sigur ca avem cel putin un cazpe forum), de ce ati ales asa si mai ales daca ati intampinat ceva probleme din acest motiv.
Daca sunteti solo si nu aveti nimic stabil momentan, de ce ati vrea sau de ce nu ati vrea sa va casatoriti?
Iata ce au raspuns membrele forumului eLady.ro

Kalua:Eu sunt asa una, cu copil de 12 ani jumate si necasatorita, dar impreuna cu tatal lui. Pai in primul rand asa am stabilit de la bun inceput, sa ramanem impreuna numai cat simtim ca vrem asta. Suntem amandoi de parerea ca in ziua de azi nu mai poti spune ca "te legi la cap" cu cineva pentru o viata, chiar daca asa simti in momentul casatoriei, exista prea multe eventuale motive care pot duce la destramarea ei: indivizii se dezvolta in parti opuse, poate unul vrea sa se mute intr-o alta tara/oras si celalalt nu, ca sa nu mai vorbim de-o indragosteala de altcineva (mai stii?), etc.
N-am avut deloc probleme pentru ca nu sutem casatoriti, dar am avut grija sa facem imputerniciri pentru anumite chestii.
Cam asta-i in mare.

Silvia: Dupa cum stiti, sunt divortata, dar am fost si... casatorita!
Da, am facut pasul asta (cu casatoria) pentru ca asta am simtit atunci din tot sufletul ca trebuie sa fac, n-aveam nici un dubiu (silly me) ca-mi voi petrece cu el tot restul vietii...atat de mult il iubeam, si cred ca m-a iubit si el. N-am fost niciodata una dintr-alea care s-alerge dupa un act si un anumit statut social. Nu a fost telul meu in viata sa ma casatoresc atat de tanara, dar pe vremurile alea era conditia de a putea sta impreuna cu el, si de a ne lasa ceilalti, inclusiv parintii, sa ne traim dragostea.
Daca m-as mai fi casatorit stiind ce stiu acum ? Probabil ca da, eram tanata si foarte indragostita si as fi spus ca mie nu mi se poate intampla asa ceva. Plus ca ma trag dintr-o familie cu o casnicie reusita, chiar fericita as putea spune. Deci aveam un exemplu ca se poate chiar la mine in casa.
Daca ma voi recasatori ? CU ACTE ?!!! Ha. Nu prea curand, poate niciodata, si numai atunci cand absolut toate chestiunile patrimoniale vor fi ok din punctul meu de vedere, otherwise ...no way. Nici n-aveti idee cate complicatii apar la partaj , cand tre' sa le mai faci fata si astora, tu fiind deja zdrobita, nu vreau sa-mi amintesc acum, ci doar atunci cand o sa trebuiasca.

Sweet Girl: Mie mi-ar placea sa ma casatoresc, asa cum spune traditia, cu cununie religioasa. Nu e din cauza actului in sine, cred ca ar reprezenta o consolidare si recunoastere a uniunii dintre noi. Pe plan legal, spiritual, religios.
Pe de alta parte, eu as face pasul asta doar cand as fi foarte sigura ca este barbatul cu care as vrea sa imi petrec restul vietii. Si cum eu sunt pragmatica si nu imi ascult neaparat impulsurile si toti mi se par dupa un timp nepotriviti, ma resemnez inca de pe acum ca s-ar putea sa nu fac pasul asta niciodata!

Roxana: Eu sunt in categoria casatorita, fericita si in curand cu copil. De mica, am primit o educatie destul de stricta, dar pe masura trecerii timpului au acceptat si parintii ca ma pot muta cu prietenul inainte de casatorie, ca nu mai poti intra 'fecioara' in biserica etc. La 18 ani am avut primul prieten si de atunci tot felul de experiente, din care am avut doar de invatat (unele fericite, altele mai putin), dar niciodata nu mi-a parut rau ca le-am trait. La 25 de ani l-am cunoscut pe actualul meu sot si la 27 ne-am casatorit. Daca ma iau dupa experienta mea, le-as sfatui pe fete sa testeze cat mai mult inainte de a face pasul asta. Nu-s de parere ca prima dragoste este cea care trece de bariera timpului.
Chiar de suntem casatoriti, asta nu inseamna ca la prima abatere a unuia dintre noi, vom continua aceasta institutie. Adica nu ma voi amagi intr-o relatie doar de dragul actului sau chiar de dragul copilului. Am anumite fixuri, peste care nu prea pot sa trec: n-as putea sa-l vad pe barbata-miu beat. Despre inselat, am mai discutat noi la alt topic. Cand dragostea s-a terminat intre cei 2, frumos si civilizat este sa-ti anunti partenerul, nu sa te arunci intr-o legatura extra-conjugala.
Cred in continuare in casniciile fericite. Ii am ca exemplu pe parintii mei. Cu timpul, am invatat si eu sa mai ma cizelez, sa nu mai spun chiar tot ce gandesc pentru ca-i f usor sa-l jignesti pe celalalt.
Bunurile dobandite inainte de casatorie, din cate stiu eu, nu-s in pericol in caz de partaj.
Concluzia: m-am casatorit pentru ca asa erau de parere ai mei parinti ca trebuie sa faca o fata; m-am casatorit pentru ca al meu sot era f decis ca si-a gasit perechea; chiar am fost surprinsa ca el a deschis primul subiectul dintre noi si se intampla la putine luni de relatie. De regula, barbatii fug de casatorie. Chiar imi vine sa zambesc cand imi amintesc cum insista el sa ne vedem zilnic, de la inceputul relatiei si eu incercam sa-i spun ca exista riscul sa ne plictisim (in sinea mea eram chiar convinsa ca asa o sa se intample), dar uite ca mi-a dat peste nas. Am sentimente foarte puternice pentru el si-acum si sper sa nu-si piarda intensitatea in timp.
Citeste pe forum restul parerilor:
 Rostul si rolul casatoriei in vremurile noastre: este casatoria o institutie invechita?