Abunda internetul de articole scrise de foste metrese, actuale femei serioase, care dupa ce si-au despartit actualii barbati de fostele neveste, s-au gasit acum sa faca apologia amantlacului. Si zau ca aproape si ti se face mila de toate amaratele alea de amante care se indragostesc iremediabil de cate un bou insurat. Zic bou pentru ca specia asta e deja scopita, ca daca ar avea oua, ar da divort de sotiile care nu mai fac fata pretentiilor lor si si-ar lua imediat amantele de neveste, nu ar astepta cu anii sa isi oficializeze relatiile extraconjugale.

Si, dupa cum ziceam, e plin de amante care isi cauta tot felul de motivatii sentimenatalo-erotico-socialo-lacrimogene pentru a-si justifica viteza cu care isi dau jos chilotii in fata barbatilor casatoriti. Casatoriti cu alte femei, sa fie clar.
Si isi dau ele asa peste cap ochii si subliniaza dragostea neinteleasa si interzisa de aceasta "societate filistina in care oamenii de geniu sunt vazuti ca niste paria".
Fostii mei colegi o sa inteleaga imediat ce e cu societatea filistina, voi, restul, luati-o ca pe o figura de stil – in speta, sarcasm.

Asadar, amantele au devenit in spatiul virtual o minoritate care isi cere drepturi mai egale decat oficialele. Nu zic ca toate oficialele sunt rupte din soare, perfecte si ca nu li se poate reprosa nimic. Doamne fereste, nimeni nu e perfect. Insa in tot angrenajul asta in care fostele si actualele amante isi plang de mila si se bat cu pumnul in piept exista o mare hiba. Nu poti sa iti cladesti fericirea pe nefericirea altora. Exista ceva, spuneti-i cum vreti voi, Dumnezeu, karma, echilibrul cosmic, care ne demonstreaza in fiecare zi ca roata e incapatanata si face ea ce face si se intoarce tot in punctul din care a pornit. Ca daca semeni vant, culegi furtuna.

Eu inteleg ca iti poate cadea cu tronc un barbat casatorit, sa iti placa ca arata bine, isi trateaza sotia cu respect, are pozitie sociala si e destept, si frumos, dar sa imi fie cu iertare, de la a-ti placea un barbat pana a te baga in patul lui e un drum cam lung si intotdeauna batatorit cu perne udate de lacrimi. Si de nevasta oficiala, si de amanta, ca fac cu randul la bocet, in functie de locul unde e barbatul adulter in momentul cand o iau ele pe valea plangerii.

Ca tot ce e frumos si bun place si Lui Dumnezeu stim toti. Insa cu ce drept te apuci tu, cea care declari ca esti neprihanita in sentimentele tale de dragoste curata (adolescentina si pura ca o floricica de lotus) in casnicia altora? Chiar daca barbatul ala insurat e recunoscut ca fiind un fustangiu notoriu – cu atat mai mult in acest caz? Serios? Te gandesti putin inainte sa iti ia chilotii foc sau atunci cand ti se scurg ochii dupa vreun insurat lasi la o parte orice urma de buna-crestere, buna-cuviinta, bun-simt, decenta si empatie?

Ca majoritatea a barbatilor are o problema in a-si tine izmenele pe ea (e vorba de majoritate, deci e o „ea”) se stie si asta. Dar tu, reincarnarea sfinteniei care poftesti la ce e al alteia, tu ce scuza ai?! Pentru ca daca spui ca nu te poti abtine, inseama ca nu esti cu nimic mai presus decat o femela in calduri. Iti convine comparatia? Normal, nu iti place, tu ai pretentii, tu ai sentimente, cum sa fii vazuta ca un animal la rut? Ce ar fi insa sa ai si cap si sa il mai si folosesti, ca de-aia il ai peste gat, nu doar ca sa il duci la doua zile la coafor si sa ai ce machia?

Nu, sa ma iertati, dar eu nu am sa pot niciodata sa ma indragostesc de un barbat casatorit, chiar daca stiu ca mariajul lui nu merge bine. Chiar daca respectivul e mai destept decat Platon, mai frumos ca Apollo si mai bogat decat Crassus. Pentru mine verigheta aia pe degetul lui inseamna o legatura sfanta in care eu nu am nici un drept sa ma bag nici ca sa o desfac, nici ca sa o stramb. Pentru ca in primul rand eu ma indragostesc folosindu-mi creierul. Si cand vad „casatorit”, in fata mea se aprinde un bord cu toate luminitele de avertizare aprinse, clipocind frenetic a pericol.
Inainte de a va da jos chilotii dantelati cu viteza luminii, ganditi un pic la cum ar fi sa fiti voi cele inselate cu o femeie care pretinde ca si ea il iubeste la fel de pur si il vrea si ea numai pentru sine.

Asa ca va rog, nu mai cautati argumente lipicioase si nu mai puneti voi bomboanele pe coliva unor casnicii pe care nu aveti nici un drept sa le judecati si sa le condamnati la moarte. Lasati dulcegariile de te paste diabetul pe care le folositi pentru a proba legitimitatea amantlacului, dubios, imoral si detestabil prin definitie.
Ca puteti sa puneti o tona de parfumuri scumpe peste un rahat, tot un rahat ramane.
Puteti imbraca in matasuri si catifele un cadavru, tot va putrezi si va puti a hoit plin de viermi. Iar amantlacul asta e: un rahat viermanos.

Puteti sa credeti ca iubirea voastra (a se citi tropait de hormoni lipsiti de creier) e mai reala si mai puternica decat a proastei/prostului care e sotia/sotul oficial al jegului adulter de care pretindeti ca v-ati "indragostit". Puteti sa va dati cu partea dorsala de pamant pana vi se toceste noada fundului.
Nu exista iubire in amantlac. E doar mizerie, lasitate, prostie, imoralitate, indecenta si minciuna. Timp pierdut. Lacrimi din toate  partile. Durere si frust.

Iar daca voi sunteti de parere ca asta se poate numi iubire, nu va suparati, sunteti demne de mila. Sau dispret. Sau nu stiti pe ce lume traiti si habar nu aveti ce inseamna dragoste.
Si daca acceptati sa fiti amante si trec anii peste voi de pomana tot asteptand sa va faca boul femei respectabile, e mai mult decat clar de ce amantele sunt considerate niste toante! Daca boul v-ar fi iubit cu adevarat, dadea divort imediat dupa ce v-a cunoscut!

Te indragostesti numai cand esti liber. Daca nu iti mai iubesti partenerul cand esti intr-o casnicie, ii pui punct frumos mariajului si apoi ai toata libertatea sa poti sa te indragostesti, sa dai cu fundul in populatie, sa te faci escorta chiar! Dar DUPA! Numai DUPA!
Nu minti doi oameni simultan si chiar si pe tine!

Asa ca nu mai behaiti despre iubiri pure care se consuma prin ceasafuri de garsoniere inchiriate ori prin tufisuri, hoteluri cu ora, parcari si wc-uri sau pe unde va mai apuca pe voi pruritul hormonal! In miros de hazna adultera nu exista dragoste! Sa va fie clar.
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)