Relatii & Sex -> Singuratate in doi

Singuratate in doi

Publicat: 23.01.2008

“DA”-ul rasunator rostit de cei doi s-a auzit in biserica. DA – impreuna la bine si la rau.
Oare exista fericire mai mare ca aceasta? – se intreaba amandoi.
Suntem suflete pereche, doua jumatati ale aceluiasi intreg. Cu siguranta, noi nu vom fi unul dintre acele cupluri blazate, despre care am auzit sau pe care le-am cunoscut chiar personal. Nu, noi nu vom lasa dragostea noastra sa moara, asa cum au facut-o ceilalti! Noua nu ni se poate intampla! Iubirea noastra este speciala, ceilalti nu au impartasit aceleasi sentimente ca si noi.
Anii au trecut, avem copii, au crescut… unde a zburat timpul? Imi amintesc ziua in care s-a nascut primul copil, iubirea noastra se materializase. Aveam acum un ingeras, care va intari legatura noastra. Au mai trecut niste ani, a mai venit un copil.
Incet, fara sa ne dam seama, am intrat in val-vartejul vietii cu toate nimicurile si grijile cotidiene.
Vai, ce copii mari avem! Suntem mandri de ei, i-am crescut bine, invata bine, sunt respectuosi, politicosi, numai cuvinte de lauda din partea tuturor care ajung sa-i cunoasca. Ca si parinti, am reusit!
Dar noi? Unde suntem NOI? Cuplul perfect, cele 2 jumatati ale aceluiasi intreg? “DA”-ul rasunator din biserica s-a estompat in timp, ne mai amintim vag ziua aceea. A, da, X-ulescu a fost si el prezent la ceremonie? Sau nu? Nu-mi mai amintesc prea bine ziua aceea.
Si, intr-o zi, ma uit la strainul acesta care imi vorbeste, cu ochii lipsiti de expresie si ma intreb “cu omul asta m-am casatorit?” Nu, nu e acelasi! Nici pe chipul lui nu se citeste fericirea. E clar ca, undeva, pe drum, am pierdut dragostea noastra. Unde am gresit?
Am considerat ca iubirea noastra va fi acolo, intacta, indiferent de actiunile noastre.
Da, ne-am maturizat, dar cu ce pret? Imi vreau dragostea inapoi! Nu mai vreau sa ma simt singura, asa cum, realizez acum, ma simt de cativa ani.
Dar oare, mai putem reface ceea ce am avut noi doi? Avem acum experienta vietii, stim amandoi unde am gresit, vrem amandoi sa redevenim ce-am fost odata… va fi de ajuns dorinta noastra sa fim din nou perechea “perfectiune”? Nu vrem sa ne resemnam, sa treaca timpul si sa ajungem 2 batrani acri. Ne dorim sa fim batraneii din “Acuarela” lui Minulescu:
“Un batran si o batrana –
Doua jucarii stricate –
Merg tinandu-se de mana.”

©Corina Maxim

Nota