Animale de companie -> Bogdan

Bogdan are un loc bine delimitat in mintea si inima mea. Bogdan e “za one”, cum ar zice o prietena de-a mea despre Bogdan-ul ei.
Numai ca eu nu il regasesc in amintirile recente sau in prezentul care sta sa treaca. Nu. Bogdan e undeva in trecut, departe, demult.. e intr-o copilarie vesela, cu picioare goale si ceai de dimineata. E printre primele mele incercari de a citi o carte care nu ar fi fost in lista de lecturi obligatorii – Familia Roademult, a lui Florian Cristescu. Probabil isi mai amintesc si alte fete de ea, desi o fi lasata pe rafturile prafuite ale amintirilor de prea multa vreme.
Care va sa zica, el e undeva printre primii mei ani de dinaintea clasei I. Si ca sa nu va mai tin in suspans, o sa va spun cine e Bogdan cel cu ochi mari si verzi.
Ei bine, Bogdan e un pisic. Un motanel gri petrol, cu un miorlait scurt si colorat. Parca il vad: era un fel de catel. Tare il mai iubeam! Pentru Bogdan umblam ore in sir in parau ca sa prind pestisori. Si il adormeam pe perna mea, si ii dadeam sa manance cele mai bune bucatele. Bineinteles, ferite de ochii bunicii, saraca de ea, care nu isi mai vedea capul de treaba.
Dupa masa, Bogdan avea dreptul meritat la joaca. Se zbantuia pe afara si in mine crestea inima de bucuria jocului lui. Ce stiam eu pe-atunci? Eram un copil usor pistruiat, cu parul lung si usor cret. Dupa joaca de rigoare, mergeam la nani. Il luam cu “mama”, desi avea o mama si stia bine care e aceea - si il duceam in casa. Il puneam pe picioare, pe perna si incepeam sa il legan. Si intre timp ii citeam si din carte. Saracul Bogdan, cate cuvinte n-o fi inteles el din ceea ce citeam eu! Dar tacea malc si adormea de cele mai multe ori. Si-apoi eu citeam, citeam.. si cand ma plictiseam, il luam langa mine, cu perna cu tot. Si adormeam cu o mana pe Bogdan si cu o mana pe cartea care mi-a deschis pofta de lectura.
Si dat fiind faptul ca il iubeam asa de mult, ii faceam si hainute. Cat am mai batut-o la cap pe bunica sa imi dea cate ceva ca sa tai si sa cos! Imi dadea – bunica a fost o femeie deosebita – si ma puneam pe cusut. Astea au fost ocupatiile mele din copilarie: cusut, citit, pescuit ...
Ma intreb cum o fi fost atat de bland pisicul asta. Si cum-necum, l-am transformat eu dintr-un salbatic intr-un motanel atat de lipicios.
... Astazi, Bogdan nu mai este. Si nici bunica, careia ii duc lipsa tare mult.
...