Japonia- Cultura nipona
Japonia si-a dezvoltat o cultura distincta. Povestile nemuritare ale Genji-ului ale doamnei Murasaki scrise la inceputul secolului al XI-lea alcatuiesc cel mai cunoscut prim roman din lume. Civilizatia japoneza a inflorit si a redefinit un nou interes si o implicare emotionala deosebita pentru arte. Artele traditionale japoneze includ ikebana, origami, ukiyo-e, mestesugarit (papusi), poezie, spectacole (bunraku, dans, kabuki, noh, rakugo), tradititii ( jocuri, onsen, sento, ceremonia ceaiului, budo, architectura, gradinarit, sabii) si arta culinara.
Incepand cu mijlocul secolului al XIX-lea, influenta vestica a inceput sa predomine. Cea americana s-a afirmat mai ales dupa al doilea Razboi Mondial. Influenta este evidenta in cultura populara contemporana japoneza. Se mai observa si amprente ale culturilor Asiei si Europei.
Astazi, Japonia este principala ‘exportatoare’ a culturii sale populare, care a castigat tot mai multi fani in toata lumea, mai ales in tarile Est asiatice si in unele parti ale Statelor Unite. Multi japonezi s-au evidentiat international in moda, film literatura, film si muzica. Doi scriitori japonezi au castigat Premiul Nobel in Literatura. Cultura japoneza ofera loc si unor jocuri video de inalta calitate si unor console ale jocurilor; de asemenea, o varietate mare de romane grafice (manga) si de filme animate (anime) cu diferite stiluri sunt prezente in top. Ca rezultat, multe aspecte ale culturii populare japoneze au atras multe persoane din Europa si America de Nord.
Japonia are un cod al etichetei care guverneaza asteptarile comportamentului social si care este considerat foarte important. Multe carti il descriu minutios.
General vorbind, complexul obiceiurilor si etichetei Japoniei si intr-adevar ale altor vechi natiuni, este creat pentru a reduce numarul relatiilor sociale nesigure si neprevizibile. Punerea accentului pe ierarhie si pe “un mod” anume de a face lucrurile este criticat de alte culturi pentru ca, spun ele, reflecta un punct de vedere cinic, pesimist, al laturii umane; este de preferat o atitudine mai deschisa, mai optima, mai democratica la fel ca in America sau Australia, spre exemplu.
Unele obiceiuri prezentate nu este posibil sa fie adevarate in toate regiunile Japoniei. Ele sunt general acceptate drept obiceiuri moderne in Japonia. De-a lungul timpului, ele au suferit modificari.

Kimono-ul si yukata sunt hainele japoneze traditionale.
Kimonoul este facut din matase si este de obicei foarte scump. In zilele noastre, el se poarta la ocazii traditionale, cum ar fi funeralii, nunti sau ceremonii ale ceaiului. Foarte rar putem observa kimonoul in tinuta zilnica.
Kimonourile difera in ceea ce priveste stilul si culoarea in functie de ocazia pentru care este purtat, varsta, statut (persoana necasatorita/casatorita) si persoana. Pentru a imbraca un kimono este nevoie de anumiti pasi. Mai ales cureaua (obi) este dificil de pus, de aceea multe persoane au nevoie de ajutor. Un kimono cere o coafura adecvata, pantofi traditionali, sosete, lenjerie intima si o gentuta pentru femei.
Yukata, pe cealalta parte, este mai mult un articol de imbracaminte informal. Poate fi purtata chiar si fara lenjerie intima si este foarte comfortabila in zilele calde de vara sau dupa o baie fierbinte. Yukata este relativ ieftina si este facuta din bumbac. Daca vei sta la un ryokan, vei primi o yukata.

Ceremonia Ceaiului (Sado)
Ceremonia Ceaiului (Sado) este un ritual al prepararii si consumarii ceaiului. Obiceiul este puternic influentat de Zen Buddhism.
In zilele noastre, ceremonia ceaiului este ca un hobby. Multi japonezi interesati de cultura lor iau lectii de ceremonie a ceaiului de la profesori.
Ceremoniile ceaiului sunt tinute in camere japoneze traditionale din comunitati culturale sau in case private.
Ceremonialul in sine consta in multe ritualuri care trebuiesc invatate pe de rost. Aproape fiecare miscare a mainii este descrisa. Practic, ceaiul este preparat mai intai de gazda si apoi baut de oaspeti. Ceaiul este facut din frunze de ceai verde.

Geisha este o femeie profesionista care face atmosfera prin prezentarea artelor traditionale japoneze la banchete. Ea nu este o prostituata, ci o femeie culta, educata, a carei existenta este menita sa tinda spre perfectiune.
Fetele care vor sa devina gheise trec prin multe stadii stricte in timpul carora invata arte traditionale cum ar fi: cantatul la instrumente muzicale, dansul, dar si arta conversatiei si alte abilitati sociale. In Kyoto, stadiile gheiselor sunt numite “maiko”.
Gheisele sunt imbracate in kimonouri, si fata lor este machiata puternic, in asa fel incat sa para foarte pala. Ca turista vei putea observa un maiko in unele districte ale orasului Kyoto (de exemplu: Gion si Pontocho sau in Kanazawa’s Higashi Districtul Geisha).

Sabia japoneza (nihonoto) a fost cunoscuta in toata lumea datorita formei si frumusetii sale inca din timpuri feudale. Sabia este semnul distinctiv al samurailor.
De vreme ce sabiile sunt arme periculoase, este nevoie de un permis pentru a avea una.

Gradinile japoneze
Designul gradinilor este o arta japoneza importanta de multe secole. Peisajele japoneze traditionale pot fi impartite in 3 tipuri: gradinile Tsukiyama (gardinile tip deal), Gradinile Karesansui (gardinile uscate) si Gradinile Chaniwa (gradinile de ceai).
Gradinile Tsukiyama :Iazuri, dealuri, pietre, copaci, flori, poduri si carari – sunt folosite pentru a crea o reproducere in miniatura a unui peisaj natural care este de multe ori faimos in China sau Japonia. Numele de Tsukiyama se refera la crearea dealurilor artificiale.
Gradinile Karesansui ilustreaza peisaje naturale intr-o maniera mai abstracta, folosind pietre, nisip si cateva carari penru cei mai reprezentativi munti, insule, rauri si mari. Acesta gradini sunt puternic influentate de Zen Buddhism si sunt folosite pentru meditatie.

Sarbatoarea florilor de cires si muzica japoneza
Sakura (floarea de cires) este floarea nationala neoficiala a Japoniei. Este celebrata de multe secole si are o pozitie bine definita in cultura japoneza.
Exista multe varietati de ciresi in Japonia, majoritatea inflorind doar pentru cateva zile primavara. Japonezii sarbatoresc perioada respectiva a anului cu hanami (admirarea florilor de cires) dand petreceri sub pomii infloriti.
Exista cateva tipuri de muzica traditionala japoneza (Hogaku). Iata-le pe cele mai importante dintre ele:
Gagaku: Cor antic de muzica din China si Korea. Este tipul cel mai vechi de muzica traditionala japoneza.
Biwagaku: Melodii cantate cu ajutorul instrumentului Biwa, un fel de chitara cu patru corzi.
Nogaku: Melodii cantate in timpul in pauzele dintre melodii. De fapt, sunt alcatuite dintr-un cor, flautul Hayashi, toba Tsuzumi, si alte instrumente.
Sokyoku: Melodii interpretate cu instrumentul Koto. Acompaniat si de Shamisen si Shakuhachi:Koto-ul este un instrument cu 13 corzi.
Shakuhachi: Muzica interpretata cu instrumentul numit Shakuhachi, un flaut de aproximativ 55 cm. Numele flautului este dat de lungimea sa gasita in vechile unitati de masura japoneze.
Shamisenongaku: Melodii cantate cu instrumentul Shamisen, un fel de chitara cu numai trei corzi. Kabuki si Bunraku sunt acompaniate de shamisen.
Minyo: Folk japonez.

Baile japoneze
In trecut, cand multe case din Japonia nu aveau bai personale, baile publice (sento) le ofereau oamenilor posibilitatea de a se spala si de a-si intalni vecinii.
In zilele noastre, cand majoritatea caselor au bai, numarul sento-urilor traditionale a scazut. Pe cealalta parte, au aparut noi tipuri de bai publice, mai complexe, dotate cu piscine, saune, centre de fitness etc.
In primaverile calde, baile publice sunt alimentate cu apa de primavara calda, in timp ce apa normala este folosita pentru altceva.
Cu exceptia unor noi complexe de bai, baile publice sunt separate in doua parti: pentru femei si pentru barbati, si nu se poarta costume de baie. Ca o curiozitate pentru noi, europenii, nuditatea nu este rusinoasa la japonezi.

Intra si vorbeste cu noi pe forum!