Editorial -> De ce alegem drumul cel drept?

De ce alegem drumul cel drept?

Publicat: 25.05.2016

Ne sperie necunoscutul. Ne-ar placea sa stim ce ne rezerva viitorul. Suntem suspicioase. Noi, femeile…

Ne nastem si pornim la drum. Primii pasi sunt adesea cei mai grei, insa invatam repede sa alergam. Societatea ne-o cere. Din acel moment intreaga noastra viata va fi o continua fuga in cautarea acelui ceva, a acelui tot in care vom incerca sa inghesuim stangaci cariera, familia si viata sociala. Variantele sunt multiple, insa le vom alege intotdeauna pe acele spre care putem pasi pe un drum drept. Fara prapastii, fara colturi, fara intuneric. Fara teama…

Ne definim prin sensibilitate, prin emotii, prin nevoia de siguranta. Si nu putem avea toate acestea decat atunci cand, deschizand ochii, ni se va asterne in fata un drum asemeni aceluia pe care pasea triumfatoare si micuta Dorothy. Nu avem pantofiori rosii, dar ne-ar placea sa avem la dispozitie varianta in care totul se rezolva intr-o clipita.

De ce nu alegem rutele ocolitoare? Oare nu suntem capabile sa ne asumam anumite riscuri? Eu cred ca da… Nu ne place insa sa ne pierdem si de aceea alegem, de cele mai multe ori, drumul cunoscut. Tind sa cred ca daca ne-am abate uneori de la ruta ce a inceput sa ne agaseze, am descoperi o alta viata. Poate chiar aceea la care ravnim si in cautarea careia am pornit de atata timp. Insa… mai bine nu.

Povestile cu Scufita Rosie ne-au tinut treze, copile fiind, de teama ca nu cumva lupul sa fie ascuns dupa perdea. De ce sa riscam? Avem doar alte variante… Si totusi…

Oare lupul asta este atat de tamp incat sa nu gaseasca drumul acesta ales de noi toate? Oare nu riscam oricum, indiferent de deciziile pe care le luam? De ce alegem mereu calea cea mai simpla? De ce ne incapatanam sa pornim singure la drum?

Nu-mi ramane decat sa trag odioasa concluzie ca alergam dupa himere, iar drumul acesta drept este doar o proiectie a mintii ahtiata dupa siguranta. Dar oare asa sa fie?

Text: Andreea

Nota