Editorial -> Pierdut Mos Craciun. Gasitorului recompensa.

Nu mai stiu cand l-am pierdut pe Mos Craciun. Inainte sau dupa ce Mos Nicolae mi-a uitat adresa. Ma gandesc ca or fi suparati pe mine. Am asteptam cu infrigurare dimineata de 6 Decembrie sperand ca Mos Nicolae isi va fi reamintit unde stau si ca am fost cuminte. Am sperat ca, exact ca in copilarie, cizmulitele imi vor fi purtand semnele trecerii lui miraculoase si ca va fi ramas pe acolo o patratica mica de ciocolata si vreo portocala inmiresemata. N-a fost sa fie. Mos Nicolae nu vine la adulti.
Acum nu mi-a mai ramas decat sa il astept pe Mos Craciun. Poate el nu va fi asa uituc. Am auzit chiar ca nu face discriminare de varsta. Sper sa fie asa pentru ca nu as mai putea indura inca o data golul lasat de amintirile frumoase ale copilariei si ale diminetilor cand se dovedea ca, pe rand, Mosii trecusera pe la mine. Era frumos. Pacat ca nu mai e. Ai simtit vreodata un nod in cosul pieptului cand ai inteles ca nu mai esti si nu vei mai fi vreodata copil? Eu da.
De fapt Craciunul doare cand nu mai esti copil. Bucuria se pastreaza, insa nu mai e aceeasi. Lipseste entuziasmul. Lipseste scanteierea, magicul... adica nu lipseste, insa e ca o vraja rasuflata. In noianul de griji cotidiene, in mizeria umana care a inceput sa ne sufoce, spiritul Craciunului apare firav si parca ii e mai greu ca niciodata sa razbata printre atatia cozonaci cumparati de la supermarket si sarmale in caserola puse pe masa festiva dupa ce au fost incalzite la microunde.
Craciunul a inceput sa aibe gust de plastic. De la mancarurile semipreparate cu E-uri, de la brazii din poli-nu-stiu-ce si aromatizantele de camera cu miros sintetic de cetina, pana la lipsa zapezii provocata de afurisita de incalzire globala.
Imi fac curaj singura si incerc sa ma mint: poate din acest motiv Mos Craciun nu ma mai gaseste. Pentru ca renii lui nu pot merge decat pe zapada. Si zapada nu mai e.
Pentru ca Mos Craciun vine numai in casele in care mirosul de vanilie e autentic, nu contrafacut, si vine dintr-un cuptor unde s-a pus o prajitura la copt - si nu dintr-o punga de hartie plasaticata.
Poate ca Mos Craciun vine numai in casele unde taiatul porcului de Ignat nu e o barbarie, ci traditie stramoseasca.
Poate ca Mos Craciun vine la cei pentru care Craciunul nu e doar prilej de imbuibare si leneveala, ci Nasterea Domnului.
Chiar nu mai stiu ce sa cred. Poate ca Mos Craciun nu mai aude colindele si de aceea se rataceste. Nu am idee. Stiu doar ca l-am pierdut pe Mos Craciun.
Insa, langa un brad natural, cu un cozonac facut in casa si cu bucate ca acum o suta de ani pe masa, eu insa il astept, cuminte, cantandu-i un colind.
Daca il intalniti, amintiti-i, va rog, ca eu cred in el. Si sper din tot sufletul ca mai exista si altii ca mine.
O sa pun un anunt, cine stie, poate cineva il va vedea si anul acesta voi fi norocoasa: „Pierdut Mos Craciun. Gasitorului recompensa.”
Copyright © Diana-Maria Bragaru