Editorial -> Poveste scrisa pe un bob de orez

Dimineata.
Inca o noapte lunga, de insomnie.
Cafea.
Si soarele care intra incet prin geam.
Ar trebui sa-mi pun pantofii cei noi. Si un costum office, un zambet, un parfum. Nu stiu pe care sa-l aleg, am mai multe, si fiecare are povestea lui, speciala. Poate cel primit cadou de ziua mea, sau cel primit de la colegi, sau de la sora-mea, sau cel cumparat dintr-un magazin obscur, dar care miroase atat de frumos. Nici parul nu sta, fir-ar sa fie, si azi e o zi importanta pentru noi, pentru toti, am muncit cu totii pe branci niste luni pentru doua ore de discutii ce vor avea loc azi.
Inca o gura de cafea.
Ce vor spune, oare?
N-ar trebui sa-mi fie frica, am facut asta de zeci de ori. Teama. Senzatia grea, a fricii care iti trece prin nervi.

Ma revolt, cine naiba a inventat mitul femeii care poate sa le faca pe toate? Management, si proiecte, si deadline-uri (suna deja foaaarte obscen!), target-uri (tinta? obiectiv? ok, am inteles despre ce e vorba!), casa, plimbat, mers la salon (nu e tiiiiiimp si nici rabdare sa le fac pe toate), gatit (de cand n-am mai facut ceva bun?), eventual cumparat o carte, iar ca sport extrem, citit cateva randuri din ea, inainte de a cadea secerata seara, in pat, pentru a dormi 2 ore si a admira peretii inca alte 5... deja sunt multe. Parca prea multe, imi e dor de viata mea si imi e dor de mine, imi e dor sa alerg cu cateii prin parc, sa imi smotocesc motanii, sa imi ingrijesc plantele, sa merg in Fire Club si sa ma zbat pe ritmuri de rock pana dimineata. Ce bine ar prinde o zi libera, dar nu pot, clientii trag de mine si restul se bazeaza pe mine, si nici proiectu' ala inceput acum doua saptamani nu ma lasa sa respir.
Cand am citit ultima data o carte? Nu, nu pe calculator si nici o carte profesionala...
Cafea. Deja se raceste si ar trebui s-o tai spre birou.

As face bine sa nu-mi incarc spiritul cu alte povesti. Cica asa scrie la manualele moderne de management. O sa bat cu pumnul in masa, o sa ocup (iar? iar!) pozitia de forta in camera de conferinte si o sa le demonstrez ca suntem cei mai buni. Nu avem alta solutie, daca vrem sa mergem mai departe.
Parfum.
O ultima privire in oglinda.
Laptop.
Telefon.
Centura de siguranta.
Si ascuns bine, bine de tot acolo unde nu pot sa vada decat foarte putini, un bob de orez pe care o sa scriu povestea zilei de azi. Din toate boabele o sa fac o bratara frumoasa... am zis ca asta-i secret, da?
Sssssssst!!!

© Flori Roman