Imi aduc aminte de zilele in care mamaie pregatea coliva pentru a fi dusa a doua zi, tare de dimineata (iarna uneori chiar pe intuneric) la biserica sau la cimitir. Cu o seara inainte de pomenirea mortilor, se apuca de treaba...

Coliva este o legătură între viaţă, moarte şi viaţă veşnică. Grâul simbolizează pe cei drept credincioşi ce vor fi mântuiţi la judecata de apoi; zahărul sau mierea reprezintă virtuţile celor sfinţi iar nuca, optimismul victoriei vieţii asupra morţii, prin Invierea Mântuitorului Nostru. Coliva se face obligatoriu, de la încetarea din viaţă a unei fiinţe dragi (momentul înmormântării) în fiecare sâmbătă, până la pomana de 6 săptămâni. Nu există zile de pomenire a celor adormiţi în care să nu se prepare coliva.

Cum se face coliva: Ingrediente
• 0,5 kg grâu
• 350 g zahăr
• 2 linguriţe coajă de lămâie
• 1 linguriţă zahăr vanilat sau vanilie
• 2 linguri esentă de rom
• sare, după gust
• zahăr pudră
• bomboane,
• praf de cacao
• 350 g miez nucă, măcinat
• 250 g biscuti măcinati sau pesmet (daca e post)

Cum se face coliva: Mod de preparare
Grâul se spală în 9 ape reci (ceremonie obligatorie) şi în 2 ape calde.
Se pune să undească la fiert în 2 litri apă, pe foc foarte mic, vas acoperit.
Vasul se mişcă din când în când, să nu se lipească grâul.
Când s-au muiat boabele, se acoperă cu cârpe şi se să se răcească 3-4 ore.
Se scurge, dacă e cazul, se adaugă zahărul, nuca, coaja de lămâie şi portocală, zahărul vanilat, puţină sare.
Se frământă până se face o pastă moale.
Se face pe o tavă sau un platou o movilită frumoasă şi rotundă după gust.
Se pudrează cu zahăr, scorţişoară şi nucă fin măcinată si praf de biscuiti (sau de pesmet).
Se scrie cruce cu bomboane sau praf de cacao peste toate sau se foloseste un sablon.
Coliva se sfinţeşte la biserică, se stropeşte cu vin şi se împarte de pomană.

Cand se face coliva
Coliva nu este neapărat strict funerară, în anumite zone grâul fiert cu miere şi miez de nuci (sau sulfă de seminţe de cânepă) se mănâncă, tot sacramental, la Masa de Ajun a Crăciunului, în Ajunul Bobotezei, dar şi în unele zile de sărbătoare ale primăverii, ca lucru binecuvântat de dulce. In alte zone se duce la biserica de ziua onomastica sau de sarbatorirea sfintilor.
Coliva ciumei se face în Mărginimea Sibiului de Sfântul Haralambie, patronul ciumei, şi se dă păsărilor, dacă sunt atinse de molime, sau se împrăştie peste holde, împotriva insectelor şi grindinei.
Coliva luî Sân Toader: Grâul, respectiv coliva, despre care ni-i vorba, se pregăteşte în cele multe părţi astfel: se pisează bine în piuă, se cerne şi se pune apoi la foc să fiarbă. După ce a fiert de ajuns, se frământă puţin şi se pune şi puţină sare în el. Astfel pregătit, se pune într-o strachină, se netezeşte bine pe deasupra şi apoi se duce cu strachină cu tot la biserică, Unele femei mai cunoscătoare şi mai pricepătoare în ale pregătirii bucatelor, prin urmare şi a colivei, după ce au fiert grâul cumsecade şi după ce l-au frământat de ajuns, îl amestecă cu puţină miere, ca să fie mai dulce şi mai gustos la mâncare, iar după ce l-au pus în strachină sau într-un talger şi l-au netezit, îl împodobesc pe deasupra cu miez de nucă, pe care-l aşază în formă de cruce. Şi aşa îl duc apoi la biserică, în cele mai multe părţi din Bucovina însă este datină de a duce în ziua de Sân Toader la biserică nu numai grâu fiert, adică colivă, ci şi pomeniri sau sorocouste, adică un păhărel de miere, deasupra căruia se află un toiag de ceară galbenă, în unele locuri însă o lumină mare albă, apoi un şipuşor de vin sau mied ori mursă şi un blid cu pâine sau vreo câţiva colăcei ori franzele,
(S. FI. Marian — „Sărbătorile la români")