Societate -> Discrepante sociale

De ce exista saraci? Cand eram mica visam sa incarc camioane cu sarmale si prajituri si sa le impart oamenilor ce imi pareau mie mai jigariti. Uneori visam ca ma trezesc intr-o dimineata si toate ale gurii se dau pe gratis sau ca in casa fiecarui sarac apare un pestisor de aur si ii umple frigiderul. Alteori ma gandeam cum ar fi ca un om bogat sa-si imparta averea cu un sarac. Veneam de la scoala cu pachetelul dat de mama inapoi si la intrebarea de ce nu l-am mancat raspundeam : '' Imi era rusine sa mananc in fata colegilor flamanzi care nu aveau pachet'' As fi putut sa-l impart dar ma intreb cu ce l-ar fi bucurat pe colegul sarac o bucatica de salam cand acasa poate mai avea 3 fratiori flamanzi. Eu am stiut ce inseamna sa-ti fie rusine ca ai ce manca, am stiut ce inseamna sa plangi prietenii de joaca carora le sticleau ochii la o portocala, am stiut sa ma intreb mereu de ce unii au prea mult si altii deloc.

La colt de strada un batranel sta zgribulit leganandu-se cand intr-o parte cand in alta. Il iau usor de brat si-l intreb incotro se indreapta. Imi spune ca a uitat, ca uita mereu, ca batranetile l-au ajuns cu cruzime si nu stie decat ca stomacul ii striga de foame. Nu are familie sau poate are dar a/l-au uitat, locuieste la azil dar satul in fiecare zi sa priveasca aceeasi pereti albi si goi si sa manance aceasi felie de paine unsa cu margarina a plecat la plimbare. 'As vrea sa fac ocolul pamantului ca Jules Verne' imi spune...' Oh de-as mai fi inca o data tanar'

Pe o bancuta in parc o fetita desface cu grija un ambalaj. Privesc mirata pentru ca mi se pare gol. Observ ca spre fundul ambalajului gaseste o firimitura de napolitana si incepe sa o mestece cu pofta. Ma indrept spre ea si ii intind o bancnota indemnand-o sa mearga sa-si cumpere o napolitana iar ea imi spune deodata luminandu-se la chip: ' Banii astia mai bine ii duc lu mami sa cumpere lapte si sa ne faca tomocei' Imi spune ca acasa o asteapta doar mama si cei 4 frati, tatal a plecat si poate mai bine pentru ca era un betiv. Traiesc din alocatia lor si un ajutor social pentru ca mama a facut hernie de disc si fara pastile urla mereu de durere. Ea a invatat sa astepte ca din mainile altora sa cada ambalaje...

La o terasa un grup de tineri cer chelneritei o sampanie. Aceasta le spune ca nu are decat marca X care costa 300 lei dar ei ii raspund ca nu e nici o problema , isi permit chiar si zece bauturi. Ii aud discutand despre parintii afaceristi si despre masinile luxoase. Totul pare gol in jurul lor...
Nu vreau sa scriu despre cei care au, nu as vrea sa scriu nici despre cei care nu au, as vrea sa nu mai vad discrepante. As vrea o lume echilibrata unde nu se moare de foame, unde nu-ti lacrimeaza sufletul privind saracia unora si bogatia exagerata a altora.
Si ce-as putea eu face cand ma simt atat de mica privind in jurul meu la tipetele celor care au nevoie. Pe cine as putea acuza si cine ar putea fi tras la raspundere.
... Si la ce bun ...

Un articol de Corina Sava