Toti parintii au tendinta sa isi rasfete copiii, fac orice sa le ofere tot ce este mai bun. Acest fapt este rezultatul dragostei si grijii pe care le-o poarta celor mici. Unii parinti chiar satisfac orice capriciu al celui mic pe care si-l pot permite, ba chiar fac sacrificii majore in acest sens, gasind diverse motivatii pentru acest lucru.
Cea mai comuna este “Daca eu nu am avut, lui sa nu ii lipseasca nimic, sa aiba tot ceea ce isi doreste!”.

Nu este un lucru rau sa iti rasfeti copilul oferindu-i uneori ceea ce isi doreste drept recompensa pentru ca a fost cuminte, este silitor la scoala sau ajuta la treburile casei.  Insa aceasta recompensare continua este perceputa de cel mic drept un “salariu” pentru un comportament pe care ar trebui sa il aiba oricum, fara a se astepta la ceva in schimb.

O greseala majora a parintilor este ca cel mic nici nu apuca sa isi exprime dorinta, ca deja aceasta i-a fost indeplinita. Nu conteaza ca este vorba de lucruri mici, precum o ciocolata in plus (desi acasa are destule dulciuri) sau un moft, cum este o jucarie extrem de scumpa pe care parintii in mod norml nu si-o pot permite, dar fac totusi eforturi extraordinare pentru a o oferi copilului lor din dorinta de a-l face fericit.

De ce fericirea la comanda a unui copil inseamna condamnarea la o viata nefericita
In momentul in care copilul primeste aproape orice isi doreste, in psihicul lui se creaza convingerea ca toata lumea trebuie sa ii satisfaca dorintele.
In primii ani ai copilariei, daca nu primesc ceea ce isi doresc, exista posibilitatea sa faca crize, sa se tranteasca pe jos in magazine, sa tipe sau chiar sa isi loveasca parintii “neascultatori”. Mai tarziu, in adolescenta, lucrurile devin si mai complicate, si mai grave.

Pentru a evita astfel de situatii, copilului trebuie sa i se explice mereu, inca de cand este foarte mic, ca nu poate avea absolut orice si tot ceea ce isi doreste. Ca nici mami si nici tati nu isi cumpara tot ce ar vrea pentru ca nu sunt bani si banii se obtin atunci cand mami si tati pleaca la serviciu.
Bine-nteles, ochisorii in lacrimi, gurita stransa si figura trista a celui mic pot inmuia orice inima. Insa retineti ca aceste “arme” vor fi folosite de cel mic (daca au dat rezultate in mod repetat) ori de cate ori va vedea o jucarie la un alt copil, o hainuta si asa mai departe, lucruri de care nu are nevoie si pentru care tu, ca parinte, nu ai un buget alocat...

Un copil caruia nu i se impun reguli de respectat si caruia i se satisfac toate moftuletele  va considera ca totul i se cuvine apriori si ca cei apropiati exista doar pentru a le satisface lor necesitatile reale sau inchipuite. Ideea inoculata (in mod inconstient de catre parinti) ca el merita tot fara a depune nici un efort se va transforma intr-o nefericire perpetua pentru cel mic.

Impunerea de reguli inseamna educare
Lipsa de reguli simple, elementare, cum ar fi statul drept la masa, mancatul frumos, folosirea servetelelor par lucruri simple. Da, un copil prescolar murdar la gurita care isi baga mainile in farfurie este haios. Cand va deveni adolescent si se va comporta la fel, mai ales daca este un copil frumos, poate fi considerat simpatic. Dar la maturitate, un adult care nu are maniere este de-a dreptul dizgratios.

La fel se intampla si cu exprimarea dorintelor si obtinerea lucrurilor care “;e trebuie neaparat”.
Micul manipulator din copilarie va deveni un adult vesnic nefericit cand nu primeste exact ceea ce isi doreste: atentie, dragoste, servicii, tratament preferential. Va deveni un adult manipulator care va pune in practica metodele invatate din frageda pruncie – atingerea afectului celorlalti. Ba chiar poate deveni pasiv-agresiv sau agresiv pentru ca nu este tratat si nu i se ofera ceea ce el considera ca i se cuvine mereu. Copilul rasfatat va creste intr-un adult vesnic nemultumit, vesnic nefericit si mereu aflat in conflicte care il vor transforma intr-o persoana fara prieteni, evitata si exclusa de cei din jurul sau.

De aceea, inainte de a ceda lacrimilor fierbinti ale puiului tau, gandeste-te bine daca vrei sa il vezi nefericit cateva ore sau o viata intreaga.

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)