Ma gandesc la principiile pe care le-am vazut folosite pentru obtinerea unei anumite ordini printre carti – atat in case mari sau mici ale cunoscutilor mei, cat si in institutii de prestigiu, cum ar fi Biblioteca Universitara din Cambridge.  Si, Doamne, cum arata acea biblioteca, intinsa pe mai multe etaje si cu carti sau zone de carti care te-ar fi putut face sa plangi de bucurie! Chiar numai din zona cartilor in romana si tot ai fi putut scoate o biblioteca buna! Si asta cu carti importante si valoroase, nu cu maculatura. (Imi aduc aminte ca am gasit una si cu o dedicatie scrisa de mana lui Parvan). Dar principiile marilor biblioteci sunt diferite de ale celor mici, de ale noastre.

Ai un spatiu, ai carti – cateva zeci, cateva sute, cateva mii, si sa spunem ca te muti. Sau ca ti-ai luat mobila noua. Sau ca vrei o schimbare. Hai sa vedem, impreuna, ce poti sa faci. Am sa-ti povestesc despre principiul pe care il folosesc eu si, poate, ti se va parea interesant si folositor. In primul rand, am incercat sa vad cum sa impac "spatiile mai bune" cu "cartile de referinta". Acestea nu sunt, in cazul meu, din pacate, cateva editii din ani diferiti ai enciclopediei Britannica, dar sunt, totusi, de referinta pentru mine. Cu toate acestea, trebuie sa spun ca nu este vorba doar de un loc cu carti, de o "biblioteca", adica de rafturi inchise sau deschise, ci de mai multe.

In afara bibliotecii
Sa incep cu ce nu e in biblioteca. Am langa mine, mai aproape decat cea mai aproape biblioteca, deci aproape de locul unde citesc si lucrez, vreo cateva carti si publicatii pe care le gasesc apropiate si necesare: un DEX, un dictionar mic explicativ al limbii engleze, un dictionar de neologisme, niste reviste si ultimele 30 de carti incepute.

Tot in acea zona este si un loc unde tin mai multe carti de telefon din cateva judete unde am prieteni. Tot intr-un loc anume, dar nu in biblioteca, stau si colectiile cu numerele revistelor care imi plac. Ziarele, in schimb, au alt loc. Le tin doar pe cele unde am articole – in rest, apelez la materiale de presa gasite pe net, pastrate in fisiere, pe computer.

Beletristica marilor carti
Urmeaza cartile de arta, care, mai ales albumele, fiind mari, stau, din pacate, culcate – ceea ce face ca manuirea lor sa fie mai grea. Dar am incercat sa pun albumele astfel incat pictorii mai putin interesanti (cadouri ale unor persoane mai putin inspirate) sa fie mai jos si astfel sa nu necesite manipularea.

Raftul urmator incep cu adevarat cartile de referinta, cele din lumea mare a spiritului, atunci cand imbraca forma scrisa. Am ales ca aici, in stinga, la indemana, sa am cartile care imi sunt cele mai dragi si cele mai importante. Aici au ajuns cateva caramizi masive, dintre care editia completa, in engleza, a operelor lui Shakespeare (poate parea desuet, dar unii dintre cei care au studiat engleza inca citesc Shakespeare cu drag), editia completa a operelor lui Oscar Wilde (cea pe care am pornit curajos sa o citesc in engleza) si o editie butucanoasa de Kipling – scoase de edituri bune din Marea Britanie. Apoi editia preferata din Gargantua si Pantagruel de Rabelais, carti de Oriana Fallaci, Rilke, Noica, Ileana Vulpescu, Kawabata, un ghid al bunelor maniere, "Arta razboiului" de Sun Tzu si cateva carti de Italo Calvino.

Urmatoarele rafturi, pana in josul partii stangi, au cartile pe care le consider importante si necesare. Cu un amendament – o parte din raftul cel mai de jos este dedicat cartilor de biologie – alt domeniu care ma preocupa si despre care scriu. Aici apar iar dictionare, studii de specialitate, carti de botanica, zoologie si genetica. Apoi cateva carti in italiana care s-au aciuat pe la mine si pe care am constatat ca le inteleg.

Istoria "de dreapta"
Urmeaza partea dreapta. Sa nu crezi ca aici e maculatura! Raftul cel mai de sus e cu carti despre arta, dar in format mai mic. Vietile pictorilor, ale sculptorilor si muzicienilor, studii despre arta, librete de opera si carti despre orase importante ale lumii, vizitabile pentru specificul lor cultural. Urmeaza zona de istorie, unde sunt iar sectiuni cu carti tinute pe vertical si unele pe orizontal. Aici am istorii generale, in mai multe limbi, dar si istorii ale tarilor fata de care am avut interese speciale: tara noastra, Marea Britanie, Birmania, Bosnia, Japonia si tot asa. Tot aici am carti despre relatiile internationale si despre Natiunile Unite.

Pe acelasi raft intra si cateva carti de etnografie, mai ales din timpul cat am lucrat la un muzeu care se ocupa cu aceasta ramura. Intre cartile de istorie au intrat si cateva ale unui cunoscut istoric timisorean, carora le-am facut, cu bucuria de a invata ceva nou, corectura.
Urmeaza un raft cu carti ce tin de filosofie si carti de sociologie, dar si o zona in care am carti pe care probabil ca nu le voi mai reciti niciodata. Sau carti pe care nu le-am citit (pentru ca nu consideram necesar), dar le-am primit si mi-am promis ca le voi rasfoi candva. Tot aici este si zona "religioasa". Carti pe care, de regula, nu le citesc, dar care pot servi, uneori, ca informare, cum a fost acum o luna cand eram dezamagita ca nu reusesc sa dau pe net de un fragment care nu-mi aduceam aminte ca e din Corinteni.

Dictionare si multe limbi ale lumii
Ultimul raft, din dreapta, este tot al unor carti importante, dar care au ajuns aici pentru ca este cel mai la indemana raft – sunt diverse dictionare explicative mici, bilingve, de expresii, ghiduri de conversatie care vizeaza diverse limbi – cu unele am avut de-a face, cu altele nu, cum e limba rusa. Ultimul pe care l-am frunzarit a fost Ghidul de conversatie croat, cu care n-am reusit sa ma fac inteleasa cand am fost ultima oara in Zagreb si doream sa ajung la o anumita fantana arteziana pe care nu reuseam sa o gassc cu GPS-ul, spre amuzamentul amicilor mei cu care eram, dar in care am gasit, acum, ce voiam sa trimit intr-un SMS ca sa distrez un prieten. Tot aici, pe orizontala, din cauza formatului, stau mult-iubita mea enciclopedie Webster, atlasele zoologic si botanic (cel botanic e cartea cu care ai mei spun ca m-am nascut in mana) si inca vreo 2-3 carti de istorie ceva mai maricele.

Cam asta e povestea cu biblioteca mea. Ideea, in mare, poate fi structurata asa: cartile de referinta au mai multe forme: dictionare, dar si cartile din domeniile cu care are legatura viata ta profesionala. Apoi vin marile linii ale scriiturii: fa-ti insule cu arta, istorie si ce mai poti sa structurezi ca si capitol aparte. Iar restul, beletristica si ce-o mai fi, asaza in fata ta si hotaraste in snopi de importanta. Si fa-ti rafturi cu "cele mai importante", "cele de importanta medie", "cele de mai mica importanta". Este vorba de gustul tau, de scara ta de valori, asa ca nu ai sanse a le amesteca si a nu gasi ceva atunci cand ai nevoie repede.

Mie mi-a ajutat foarte mult aceasta impartire si pot sa-ti spun ca stiu sa gasesc si noaptea, fara lumina, cu destul de mare precizie, zona unde este o carte, daca am nevoie de ea. Si inca un sfat: nu incurca biblioteca ta cu cea a prietenului, iubitului, sotului tau sau cu a restului familiei tale – e mai bine, pentru ca astfel vei putea sa te raportezi doar la valorile tale.