Cand spui flori de toamna, te gandesti imediat la crizanteme si la tufanele - florile care inveselesc, prin culorile lor, vremea mohorata de afara.


Crizanteme si tufanele in ghiveci: Ingrijire
Daca vrei sa te bucuri de ele cat mai mult timp, cel mai bine este sa le plantezi imediat ce le-ai cumparat in vase putin mai mari, intr-un substrat universal (amestec) sau chiar intr-un pamant de gradina fertil si mai permeabil (sa nu fie prea lucios). Deoarece in ghiveciul in care sunt cand sunt luate de la florarie exista foarte putin sol si mai multe radacini, planta se va usca repede daca nu e udata din belsug.
Apoi, trebuie sa le tii in spatii foarte luminoase, racoroase (preferabil sub 20°C), aerisite si sa nu le uzi in exces. De exemplu, rezista bine intr-un balcon neincalzit.
Dupa ce se trec florile, le tii la rece toata iarna si le uzi rar, iar primavara le poti diviza si replanta in gradina sau in vase care se tin afara, in aer liber. In perioada de iarna, tinute la rece (10°C), dar sa nu inghete, isi vor pierde partea aeriana (se usuca tijele). Atentie: in aceste conditii se usuca foarte rar!
In primavara, din mugurii aflati la baza plantei, in sol, vor porni numerosi lastari noi pe care ii poti desparti si replanta. Cel mai bine ar fi daca in primavara ai planta-o in gradina.
Atentie! Crizantemele si tufanelele nu suporta intunericul, caldura uscata din interior si excesul de apa! Mor imediat!

Crizanteme si tufanele: Istoria plantelor
Frumoasele flori de toamna, crizantema si tufanica, apartin genului Chrysanthemum si sunt orignare din China si Japonia. Din punct de vedere botanic, ele sunt rude bune cu margareta, musetelul si romanita.

Crizantema a fost introdusa in cultura in China, in urma cu 2500 de ani. Filozoful antic Confucius vorbeste intr-una din operele sale despre delicatele crizanteme cu flori mici galben-aurii, asemanatoare cu formele salbatice din natura, care dadeau viata gradinilor toamna.
O a doua tara a crizantemelor, cu climat favorabil cresterii si inmultirii lor, este Japonia care la sfarsitul secolului al VIII-lea isi desemneaza ca emblema nationala aceasta floare.
Pe langa valoarea ornamentala, in China si Japonia, florile crizantemelor prin mirosul lor specific, au si importanta medicinala si alimentara - se folosesc pentru aromatizarea lichiorurilor si vinurilor, la prepararea unor medicamente precum si a unor salate renumite.

In secolul al XVI-lea in China si Japonia se constituie doua din centrele vechi de cultura ale crizantemelor. Sunt scrise diverse lucrari referitoare la arta cultivarii crizantemelor. Spre exemplu, in secolul al XVII-lea apare un ghid practic al gradinarului amator, "Oglinda florilor", scris de Chen-Haoo-Tez in care sunt prezentate o serie de sfaturi privind cultura acestor minunate plante.

Pot fi amintite: butasirea in luna aprilie, administrarea moderata a apei, folosirea pentru tutorare a tijelor de bambus, ciupirea si pastrarea a 3-4 tije. Autorul recomanda ca ingrasaminte pentru crizanteme bulionul de pene si turtele de in sfaramate in apa, administrate pana inainte de inflorire si noteaza ca o simpla neglijenta in ingrijirea plantelor poate duce la pierderea unei intregi plantatii.
In ghid sunt descrise 153 varietati de crizantema cu nume interesante: Umbrela de muselina aurie, Frajuri de aur, 10 mii de ari stropiti cu aur, etc.

De asemenea florilor le sunt atribuite cinci calitati:
1. Florile rotunde si inalte spre cer;
2. Culoarea principala este galbenul, caracteristica pamantului;
3. Se planteaza devreme pentru a le aduna tarziu, ca soarta omului virtuos;
4. Inflorirea se desavarseste iarna;
5. Florile sunt podoaba unor vase ce amintesc de hrana fiintelor superioare si imateriale.

In Europa, crizantema este adusa din China in anul 1789 de catre negustorul Blanchart. Acesta aduce in Franta 3 varietati din care numai una a putut fi cultivata. Dupa numai 30 de ani in Franta se obtin numeroase soiuri din care unele se pastreaza si astazi.
In 1861 crizantema este adusa in Anglia, din Japonia, moment care e recunoscut ca inceputul cultivarii , hibrizarii si obtinerii de soiuri noi, europene, de crizanteme. In Romania, nu se cunoaste din pacate data introducerii in cultura. Ceea ce este cert, e faptul ca sutele de soiuri existente sunt rodul unei munci indelungate a rabdarii si priceperii mulror generatii de gradinari si cercetatori.

Pe langa cultura clasica pentru flori taiate sau plante la ghivece s-au obtinut forme speciale, dirijate in cascada, pom, piramida, tufis si bonsai. Bineinteles ca toate aceste forme de cultura au fost preluate de la japonezi, marii maestri in arta modelarii plantelor. In anul 1933 la Tokyo erau intalnite cascade din crizanteme ce depaseau 2m in lungime, iar dupa 1961 cei care vizitau Japonia ramaneau impresionati de forma "bonsai" de crizantema crescuta in vase mici, plate.