Dupa ce si-a terminat studiile teologice in Atena, in anul 1885, Nectarie a devenit ucenicul patriarhului Sofronie, in Alexandria, fiind hirotonit preot si apoi mitropolit de Pentapole, o veche eparhie ortodoxa din Libia superioara. Mai multi ani evlaviosul mitropolit a slujit ca secretar al patriarhiei, predicator la biserica Sfantul Nicolae din Cairo, capitala Egiptului, devenind un iscusit slujitor si povatuitor de suflete, fiind daruit de Dumnezeu cu multa rabdare, smerenie si blandete. De aceea era mult cautat de credinciosi si iubit de toti.

Pentru ca Sfantul Nectarie Taumaturgul era un om evlavios si la locul lui, invidia si gelozia din partea celorlalti ierarhi si slujitori ai Bisericii de Alexandria si-au facut aparitia. Acestia au inceput sa il vorbeasca de rau catre patriarh, cum ca doreste sa-i ia locul. Acest lucru a tulburat pe toti si dus la eliberarea din slujirea arhiereasca in care se afla Sfantul Nectarie Taumaturgul pe atunci.

Cerandu-si iertare de la toti, Sfantul Nectarie Taumaturgul a dat slava lui Dumnezeu, caci si cu dansul s-a implinit cuvantul Mantuitorului, Care zice: Fericiti veti fi cand va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvantul rau impotriva voastra, mintind din pricina Mea (Matei V,11). Sfantul Nectarie Taumaturgul s-a retras la Atena, in anul 1891, sarac, izgonit de ai sai si nebagat in seama, avand toata nadejdea numai in Dumnezeu si in rugaciunile Maicii Domnului. Sfantul Nectarie Taumaturgul a fost cativa ani predicator, profesor si director al unei scoli teologice pentru preoti, pana in anul 1894, insa facand si slujba de misionar in parohiile din jurul Atenei.

In inima sa, fericitul Ierarh Nectarie era un adevarat isihast si un mare lucrator al rugaciunii lui Iisus.

Dorind la batranete sa se retraga la mai multa liniste, Sfantul Nectarie Taumaturgul a construit intre anii 1904-1907, cu ajutorul multor credinciosi si ucenici, o frumoasa manastire de calugarite in insula Eghina din apropiere, randuind aici viata desavarsita de obste, dupa traditia Sfintilor Parinti. Apoi Sfantul Nectarie Taumaturgul s-a retras definitiv in aceasta manastire si a dus o viata inalta de smerenie si slujire, de daruire totala si rugaciune neadormita, pentru Hristos.

Pentru viata sa inalta, Dumnezeu l-a invrednicit pe Cuviosul Nectarie de Harul Duhului Sfant. Pentru aceasta multi bolnavi si saraci alergau la biserica manastirii din Eghina si cereau ajutorul lui. Mai ales dupa primul razboi mondial, numerosi saraci si bolnavi, lipsiti de orice ajutor, veneau la el ca la parintele lor sufletesc. Iar Sfantul Nectarie a dat porunca maicilor ce se nevoiau in manastirea sa sa imparta la cei lipsiti orice fel de alimente si sa nu pastreze nimic pentru ele, caci Dumnezeu, prin mila Sa, ii hranea si pe unii si pe altii. Dar si cei bolnavi se vindecau cu rugaciunile fericitului Nectarie, caci se invrednicise de darul facerii de minuni.

Intr-o vara, fiind mare seceta in insula Eghina, cu rugaciunile Sfantului Nectarie a venit ploaie din belsug si au rodit tarinile, incat toti s-au indestulat de hrana. De aceea, toti - mireni si calugari, saraci si bogati - cinsteau pe Sfantul Nectarie, ca pe pastor si un vas ales al Duhului Sfant si urmau intru toate cuvantul lui. Astfel, el era totul pentru toti, caci putea toate prin Hristos, Care locuia in el. Apoi era foarte smerit si bland si nu cauta cinste de la nimeni. Iar in timpul liber lucra la gradina manastirii, imbracat intr-o haina simpla, incat toti se foloseau de tacerea si smerenia lui.

Pe langa multele sale ocupatii duhovnicesti, Sfantul Nectarie a scris si a redactat mai multe scrieri teologice de morala si de istorie a Bisericii, intarind traditia Sfintilor Parinti in patria sa, impotriva influentelor occidentale care asaltau tarile ortodoxe.

Pentru toate acestea, diavolul a ridicat asupra Sfantului Nectarie numeroase ispite, cautand sa-l biruiasca. Astfel, numerosi slujitori si ierarhi ai Bisericii din Grecia s-au ridicat cu invidie asupra fericitului, facandu-i multe ispite. Dar Dumnezeu il izbavea din toate necazurile.

Traind ca un inger in trup, si iubind neincetata rugaciune, tacerea, smerenia, postul si milostenia, Sfantul Nectarie tragea pe multi la Hristos, revarsand in jurul lui, pacea, bucuria si lumina cea necreata a Duhului Sfant, prin care mangaia si odihnea pe toti care veneau la chilia lui. Din aceasta cauza, diavolul, nerabdand nevointa lui, pana la sfarsitul vietii sale a ridicat impotriva Sfantului multe calomnii si vorbe rele din partea multor clerici si ierarhi greci, care, din cauza invidiei, il cleveteau si il acuzau, atat pe el, cat si manastirea lui. Dar fericitul Nectarie le rabda pe toate, in numele lui Hristos, Care locuia in inima sa.

Simtindu-si sfarsitul aproape, pe cand facea un pelerinaj cu icoana Maicii Domnului in insula Eghina, Sfantul Nectarie a descoperit ucenicilor sai ca in curand va pleca la Hristos. Apoi, imbolnavindu-se, a fost dus la un spital din Atena. Dar el rabda cu tarie toata boala si ispita, asteptand cu bucurie ceasul iesirii sale din aceasta viata.

Dupa aproape doua luni de suferinta, Sfantul Nectarie si-a dat sufletul cu pace in mainile lui Hristos, la opt noiembrie, 1920, izbavindu-se de toate ispitele acestei vieti, pentru care s-a invrednicit sa se numere in ceata sfintilor lui Dumnezeu. Ucenicii sai, dupa ce l-au plans mult, l-au inmormantat, dupa randuiala in biserica zidita de el, facand multe minuni de vindecare cu cei bolnavi, care alergau cu credinta la ajutorul lui.

Trecand mai bine de douazeci de ani, trupul sau s-a aflat in mormant intreg si nestricat, raspandind multa mireasma. La trei septembrie 1953, sfintele sale moaste au fost scoase din mormant si asezate in biserica manastirii din Eghina, pentru cinstire si binecuvantare. Iar in anul 1961, Sinodul Bisericii din Grecia, vazand numeroasele minuni care se faceau la moastele sale, l-au declarat sfant, cu zi de praznuire la noua noiembrie, devenind astfel cel mai venerat sfant din aceasta binecuvantata tara ortodoxa. Zilnic credinciosii se inchina la moastele Sfantului Nectarie si la mormantul sau, facand din manastirea sa din insula Eghina cel mai iubit loc de pelerinaj din toata Grecia.