Editorial -> Nevoia de titluri

Nevoia de titluri

Publicat: 01.01.2008

Animalele nu au nevoie de titluri. Doar oamenii. Leul nu isi spune singur “regele animalelor” cind ataca antilopa. Nici sarpele nu se crede buricul pamintului cind musca miseleste. Nici crocodilul nu isi ridica statuie.
Doar oamenii tinjesc dupa titluri. Orice, numai titlu sa fie.
Ce daca ai in subordine doar pe femeia de serviciu?! Se cheama ca esti sef!
Cei care se prezinta cu: “Sint X-ulescu, seful… ” sau “directorul” sau mai stiu eu ce titlu care ii face sa se simta bine sint , de fapt, niste complexati.
Oameni care au nevoie de un “nume”, pentru ca nu au niciunul.
Sint slabi si au nevoie de recunoastere. In primul rind vor sa isi dovedeasa LOR ca sint “cineva”.
Tinjesc dupa putere, chiar daca nu stiu ce sa faca cu ea. Si, de aici, toata goana asta nebuneasca dupa o “pozitie”.

Ati observat ca niciodata un OM nu face uz de titluri? De ce? Pentru ca e constient de valoarea lui si pentru ca nu trebuie sa dovedeasca nimic nimanui. Un OM nu se va prezenta niciodata “sint profesor doctor” sau “director general”. Ii lasa pe ceilalti, pe parveniti, sa faca acest lucru. Ca ei se pricep mai bine si o fac si cu o mare placere.
Mai ales cei care constientizeaza ca sint niste nulitati - si adinc in sufletele lor chinuite, toti o stiu; iar asta ii doare cel mai mult.

Flaminzi dupa onoruri si dupa o recunoastere pe care nu o merita, sint “elefantii” zilelor noastre, ahtiatii dupa linguseala. Fac casa bina cu “pupincuristii” pentru ca, la rindul lor, au trecut prin stadiul respectiv.
Nu au scrupule si nici rusine. Se cred mahari pe viata, dar vai, nu-si dau seama cit de efemera le este pozitia, mai ales ca oportunistii sint demascati destul de repede.
Si “taxati” in consecinta. Pentru ca asta sintem noi, oamenii. Din cind in cind recunoastem non-valoarea si taxam.
La unii dintre noi “foamea” de sefie este patologica. Si ridicola in acelasi timp. Chiar daca nu le spune cineva ca sint buni, ei tot se cred o “elita”.
Chiar daca sint agramati, inculti, si schilozi sufleteste, minati de nimicnicia ce ii caracterizeaza si de complexele de inferioritate, vor continua lupta pentru o glorie nemeritata.
Dar numai ca sefi de haita, evident.
Altfel nu se poate.

Nota