Mama mea m-a invatat ca nu e bine sa fii calica. Ca nu e bine sa fii egoista, ca nu e frumos sa fii invidioasa. Ca nu trebuie sa te culci cu seful ca sa obtii un post, o marire de salariu sau o functie. Ca trebuie sa fiu cinstita si sincera, chiar daca acest lucru inseamna sa tai in carne vie. Si, datorita ei, am crescut departe si straina de toate aceste sentimente, de atlfel deplin omenesti, de care m-am lovit mai tarziu in viata, ca de niste bolovani care mi-au lasat cucuie in cap, ca de niste sabii care mi-au sfasiat inima in bucati... Insa tot mama m-a invatat ca oamenii din jurul tau iti pot lua totul, pana si libertatea, insa nu-ti vor putea lua niciodata cunostintele si inteligenta.

De curand viata mi-a plasat o directa in plex intr-un moment in care, preocupata de alte probleme, m-am lasat cu totul in mana prietenelor, care si-au ocupat postul paznici la oi. Era unul dintre acele momente din viata cand, probabil stii, ai senzatia ca toate sunt la locul lor. Ca ai prietene adevarate, ca oamenii pe care ii consideri parte din sufletul tau te inteleg si te iubesc macar jumatate din cat ii iubesti si ii intelegi tu si ca te poti baza pe ei. Pentru ca treci prin crize, esti bine, te imbolnavesti sau iti e bine si imparti, inima larga si generoasa, totul, fata ascuzisuri si fara fatarnicie totul cu prietenele tale. Totusi, uneori, cand iti este foarte greu, te faci ca nu observi ca primesti telefoane sau atentie de la cu totul alta lume decat cea la care te-ai astepta sa reactioneze. Nu te suna si nu te cauta, nu vine sa iti faca supa, sa te intebe ce faci sau sa te consoleze cine crezi tu ca ar trebui. Ci, de cele mai multe ori, oameni straini o vor face cu mai multa dragoste si daruire decat prietenele tale. Le cauti, nu le gasesti sau sunt foaaarte sunt ocupate, iti spun ca tu gresesti si esti nebna daca le intrebi ce nu e in regula si de ce te evita cand la tine apar ceva probleme... Si, evident, numai si numai tu vei fi de vina.
Dar tu vorbesti despre prietenele tale cu gura plina, le lauzi, te impaunezi cu ele, le iei in considerare parerile si Doamne fereste! Nu te apuci sa le contrazici nici moarta. Cum ai putea sa faci asta, ar insemna ca le pui la indoiala rationamentul. Tocmai lor! Nnntttzzzz! Nici nu se pune problema!

Si tot ti-o iei in bot, pentru ca te afli apoi ca esti vorbita pe la spate, birfita si mintita las si meschin, desi in fata ti se arboreaza numai zambete si dragalasenii roz, mai ceva decat la o aniversare de 5 ani a unei fetite rasfatate. Afli ultima ca se spune despre tine ca suferi de mania persecutiei, ca ti-ai pierdut serviciul, ca te-a lasat iubitul, ce mai... cate-n luna si in stele! Te considerai o norocoasa ca ai in jur numai persoane destepte si leale pe care te poti baza.  Prietenele tale sunt doar cele mai tari femei de pe planeta si tu esti o norocoasa ca iti fac bucuria sa iti vorbeasca! Ce mai, le consideri surori, le simti in carnea ta, mai ceva decat pe un membru adevarat al familiei tale. Daca vreuna dintre ele are necazuri, faci pe naiba-n patru, o suni, vorbesti cu ea, ii dai sfaturi, ii oferi un umar, doi, sapte, noua umeri pe care sa planga si o imbarbatezi cum stii tu mai bine...
Le-ai da, daca ai putea, prietenelor tale si sufletul din tine. Pe langa cosmetice, bani, haine, orice ai la indemana si orice iti cer. Si ce nu iti cer. Le-ai da si chilotii de pe tine daca nu ai realiza intr-un moment de luciditate ca generozitatea ta ar trebui limitata din cand in cand ca sa nu pici de fraiera. Le dai bani de consultatii ginecologice, preferi sa iti taie telefonul decat sa nu ajuti o prietena care trebuie obligatoriu sa iasa Sambata seara cu noul ei iubit.

Sau ai o prietena care iti este si colega de serviciu si pe care o acoperi in fata sefilor, o ajuti sa isi faca treaba pentru ca ii este lene sau nu stie, colega care nu va ezita insa sa foloseasca tot ce a invatat de la tine sa se dea desteapta cu prima ocazie si sa iti prezinte ideile ca si cand ar veni din capul ei. Si o mai vezi si apoi umflandu-se in pene si vorbind plina de infatuare despre cunostintele ei cele stralucite in domeniu. Care sunt, si tu stii asta, doar o spoiala pentru ca ai avut o retinere si nu ai invatat-o totul. Sau ai invatat-o?! Cu atat mai rau pentru tine... De fapt, te copiaza cu nerusinare. Insa numai pana se baga in pat cu seful si-ti sufla postul mai bine platit.
Iti suna cunoscut scenariul, nu-i asa?

Daca stam sa ne gandim, nici una dintre noi nu a fost ferita de dezamagire. Pentru ca atunci cand te faci pres ai toate sansele sa fii tratata drept unul si sa fii calcata in picioare. Iti aduci aminte de prietena ta de acum tispe ani? Cea care ti-a suflet iubitul desi nu ii placea de el? Doar asa, ca sa iti arate ca e "mai tare" decat tine.
Fie ca vrei, fie ca nu vrei, trebuie sa intelegi ca nu tot ce zboara se si mananca. Ca in foarte multe dintre asa-zisele tale prietene a incoltit un suflet un strop de ranchiuna, de gelozie, de invidie. Si chiar de mandrie prosteasca care le spune ca sunt mai bune decat tine, chiar daca tu te simti penibil ca nu esti epilata... Si chiar daca nu iti vine sa crezi, asa e. Intotdeauna cineva va fi de parere ca esti mai desteapta, ca parca ai prea mult succes nemeritat, ca bla bla bla... esti mai buna! Si asta exact in momentul in care tu te crezi nasparlia perfecta, pentru ca ai un cos pe frunte sau ti s-au rupt ciorapii, te simti mizerabil sau pur si simplu ai ajuns intr-un punct mort, dupa parerea ta de moment, in viata...
Mai mult decat barbatii, noi, femeile, suntem predispuse tradarii. Tradarii, barfei, invidiei semenenelor noastre. Degeaba incercam sa ne dam feministe, degeaba vrem sa fim tratate de la egal la egal de catre barbati atata timp cat lasam copilul rasfatat din noi sa jinduiasca la funda colegei de banca, a penarului fetei din banca a treia, a ochilor albastri sau a coronitei sefei de clasa... Pe care vrem sa le luam!
Prietenia intre barbati dureaza o viata intreaga. Prietenia intre femei nu dureaza atat cat se preconizeaza. Noi nu ne prea putem lauda cu asa ceva. Va exista intotdeauna o geanta de firma, un parfum mai bun, o minte mai sclipitoare, o fata mai ingenioasa numai buna de invidiat si barfit.

In viata se intampla toate acestea. Cum sa facem sa nu fim ranite cand prietenia se duce pe Apa Sambetei ? Nu exista o solutie perfect valabila.
Trebuie sa invatam sa trecem mai departe dupa fiecare sut in fund pe care il primim de la prietenele noastre dragi si scumpe. Trebuie sa ne lasam un spatiu, o granita, o limitare a invadarii spatiului personal chiar daca acest lucru inseamna ca nu ne daruim cu totul. Nu iti mai descarca sufletul, pastreaza ceva si pentru tine. Parca acum, mai mult ca niciodata, observam ca oamenii nu mai sunt atat de fideli si dezinteresati in prietenia pe care ti-o ofera, insa sunt foarte atenti cand e vorba sa iti gaseasca un punct slab pe care sa il exploateze incercand sa te termine la un moment dat doar pentru ca ei pot. Sau sa te vanda pe nimic.
Pastreaza anumite lucruri numai pentru tine. Tine-ti atuurile in maneca, nu le arunca de la prima mana a jocului de poker, zambeste si mergi la cacealma. Asa nu vei fi niciodata prinsa cu garda jos. Nu vei fi scutita de pierderi, insa macar vei fi pregatita sa suporti orice infrangere ramanand cu sufletul intreg.