Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand vad retete clasice pocite in fel si chip, ma ia cu rau la lingurica. Sa nu ma intelegeti gresit – sunt adepta inventiilor in bucatarie, dar sa bulibasesti o reteta clasica si sa ii dai felului ala de mancare un nume clasic e o blasfemie. Un pacat strigator la cer!

Dragii si dragile mele, bucataria este o arta si o stiinta (LOGICA!) in acelasi timp. De facut hrana pe principiul cum o fi, sa umple matul! se descurca cam toata lumea, dar de gatit... putini. Eu NU am pretentia ca stiu a gati si chiar sunt de parere ca nici multi dintre bucatari nu stiu (dupa ce am mancat prin destule restaurante mancaruri precum ciorba de burta cu otet balsamic), dar na, e o parere subiectiva!

Ca sa spui ca stii sa gatesti trebuie mai intai sa stii sa gandesti. Sa cunosti bine retetele de baza; procedeele de baza; iar aceste retete si metode corecte se gasesc foarte rar pe net, unde e plin de siteuri in care retetele sunt scrise de catre persoane care nu fac diferenta intre patrunjel si leustean, nici intre o ceapa galbena si o esalota, dar si de gospodine care isi pozeaza pilaful de orez (de parca poti sa il faci si din bascheti si e nevoie sa precizezi ca e pilaf cu orez!) siroind de apa, de te intrebi daca nu cumva si-a pozat, din greseala, borsul. Siteuri in care oricine are o "bunica" ale carei retete sunt publicate sub numele retete de familie, dar care sunt traduceri extrem de proaste si adaptate netot din alte limbi. Unde ai sa vezi, de exemplu, malai in loc de amidon pentru un blat de tort. Pentru ca cel care a tradus stie sa faca tort cu blat de cumparat si crema instant, lucru care il transforma, in capul lui, intr-un specialist in ale patiseriei, nu alta!

Avalansa de show-uri gastronomice ne-a facut un mare rau. Ne-a trimis dupa mancaruri cu nume ciudate, cand noi nu stim bine a gati nici retetele romanesti de baza si improvizam niste tampenii pentru care orice mamaie  ne-ar rade in nas si ne-ar da si doua dupa ceafa, ca sa ne piara aerele pe viitor.
Iar in acest timp, gustoasele  noastre retete traditionale risca sa se piarda. Pentru ca le maimutarim in fel si chip pe net de dragul unui click in plus menit sa aduca un like de la un alt diletant cu pretentii in ale gastronomiei. Si cand mai vezi pe la tv chefi care nu stiu ca in reteta de sarmale se pune verdeata, de intrebi cum a ajuns nenea ala chef. Si pe sticla. Sau cand auzi pe unul care e bucatar ca mielul are seu... Ce sa ii spui, ca seul e caracteristic animalului matur si ca el e un bou care nu isi merita numele de bucatar?! Asa ca ne uitam ca prostii cum „blanșează” aia legume, ca ii doare gura sa ii spuna ca le oparesc. Ca asta e blanșarea, oparite in apa chioara, apa sarata sau cu otet; dar nu suna „profi”. 
Si toata nebunia asta a impartit lumea culinara online in 3 categorii distincte...

1. Gospodinele-bloggerite care habar nu au de bucatarie
Ele sunt femeile gospodine care se cred pricepute la toate pentru ca produc o mancare care arata mai rau decat resturile care se dau animalelor si isi orneaza productiile alimentare cu jumatate din verdeturile si legumele din frigider. In general aceasta categorie habar nu are ce face, si „imprumuta” retete de la alte gospodine-bloggerite; ele nu stiu nici ce contin ingredientele hiper-procesate cu care isi hranesc familiile si, mai rau, copiii. Dar nu le intereseaza; faptul ca "toata lumea apreciaza" ce fac ele e mai tare decat un cer de stele Michelin.
Cele mai multe dintre ele nu stiu nici sa scrie, nici sa pronunte corect numele tuturor ingredientelor „straineze” pe care le folosesc cand se fandosesc. In general mancarea lor arata ceva in gen torocala, desi e clar ca ele incearca din rasputeri, fara insa a pune mana pe o carte de bucate. Doamne-fereste, nu ai sa vezi asa ceva!
Ele stiu oricum mai bine  si decat toti bucatarii adevarati, medicii si nutritionistii ce si cum. In productiile lor ai sa vezi snitele din parizel, salate cu fructe de mare surimi, pireu de cartofi, piftele, ciorba a la grecque cu faina si nelipsita salata bef cu pui impodobita sarbatoreste cu un kil de gogosari de dimensiunile urechilor unui magar, dar si o legatura intreaga de patrunjel pe post de decor la o tocana zvarlita in hai sictir pe-o farfurie; sau o jumatate de rosie si 5 ridichi taiate ca o floricica langa o supa, desi decorul nu are nici in clin, nici in maneca cu mancarea respectiva. Insa nici nu trebuie, ca decorul nu se mananca (cred ele!). Aflati, dragile mele, ca tot ce e pe farfurie trebuie sa fie comestibil si sa se potriveasca ca gust!
O sa vezi la aceste mestere orez, cartofi si paste bagate sub nasul mesenilor cu paine, sa tina mai bine de foame; si o gramada de prajituri „de casa” in care ti se spune ca faina+faina si cu zahar si cu margarina constituie o combinatie delicioasa. Plus creme la plic. Frisca la plic, frisca hulala, tralalala, creme cu arome sintetice (de ar pali si un chimist cand ar citi ce contin), dar si alte aberatii asa-zis culinare. Sa mai amintesc si de torturile horror cu jucarii in ele?!
Pentru ca o crema facuta cu faina si grasimi hidrogenate (tocmai bune sa te faca in timp un fericit posesor de cancer sau infarct miocardic) e mai ieftina. Nu e vorba de perioade de post sau de idei vegan. Nici pomeneala!
Asa ca in loc sa faca o placinta simpla si adevarata, se  grozavesc cu inventii periculoase pentru sanatatea lor si a familiilor lor (pentru care ar trebui sa se simta poate putin mai responsabile).
Dar asa li se pare lor ca e frumos, dupa cum unii considera ca e minunat un covor cu Rapirea din Serai pe peretele roz-bombon, langa o vaza cu flori de plastic. Nu ai ce sa le faci, nu se vor schimba toata viata. Iar "retetele" lor au cea mai mare priza la publicul din aceeasi categorie, dintr-un motiv lesne de inteles. Argumentul lor suprem se bazeaza pe „ieftin, mult si sa umfle burta”. Chiar cu pretul sanatatii!
Este adevarat, posibilitatile financiare pot fi extrem de reduse, dar asta nu inseamna sa ne imbolnavim ca prostii cand am putea (daca ne-am folosi creierele din dotare) sa gatim cu aceeasi bani (sau chiar mai putini!) mancare care sa nu ne trimita peste ani organele ca obiecte de studiu pentru oncologie, ca vrem noi sa castigam musai concursul sarmalista-sefa, faza pe bloc!

2. Bucatarii-fotografi
In aceasta categorie intra cei pasionati nu atat de bucatarie, cat de fotografie. In retetele lor cu poze, alminterea foaaaarte frumoase, ai sa vezi ingrediente care nu se pupa unul cu celalalt nici in ruptul capului, dar care au culori care atrag si tot ce conteaza este aspectul si impresia artistica. Pe langa friptura poti vedea si flori de narcise, de exemplu (apropos, sunt toxice, dar am vazut si asa ceva), ca „da bine la poza”. Garniturile sunt tot asa: tot ce aduce cu un curcubeu este bine-venit in farfurie. In marea lor majoritate, in farfuriile imortalizate de ei ai sa gasesti ingrediente exotice, rare si cu nume greu de pronuntat, deseori scrise aiurea. De multe ori si folosite gresit, dar nu putem mesteca o poza (slava Domnului pentru asta!)...
Nici acestia nu sunt mari cunoscatori in ale gastronomiei, dar macar fotografiile productiilor lor bucura ochiul. Ca  o gasca dintr-o pictura cu natura moarta, din care nu se poate infrupta nimeni!

3. Adevaratii pasionati de gastronomie
Cei care stiu ce fac. Oamenii care au idee despre ce vorbesc cand iti prezinta o reteta. Stiu ca mancarea trebuie tratata cu respect. Cei care nu se tem sa recicleze resturile de la o mancare si sa o transforme in altceva. Ei stiu ce fac. Iubesc ceea ce fac, pentru ei gastronomia e entuziasm pur, nu un hobby cum e pentru mine, de exemplu.
Ei sunt cei care iti pot spune din memorie cel putin o suta de retete clasice, cei care au in case rafturi intregi de carti de bucate si retetare, ustensile de bucatarie. Oamenii care stiu ca cel mai bine este sa folosesti ingrediente locale si de sezon, nu farafastacuri pline de chimicale cu care sa iti indopi copiii. Cei care respecta retetele mostenite si cand aduc modificari sau creeaza retete noi isi intituleaza mancarurile ca atare. Acestia sunt oamenii care sunt constienti ca suntem ceea ce mancam si prin urmare nu bagam in noi alimente care arata ca mancarea porcilor, ca devenim unii. Ei nu fac pireu la blender si nici salata de vinete in robotul de bucatarie. Aici sunt incadrati cei care nu isi bat joc de ingrediente si nici de cei care ii urmaresc si le reproduc retetele. Daca faci o reteta de-ale lor, o sa iti iasa la marele fix. Acestia sunt adevaratii pasionati, oamenii care acorda aceeasi atentie atat mancarii in sine, cat si prezentarii. Si culmea, lor nu li se pare ok sa fie numiti nici chefi, nici macar bucatari. Pentru ca au un bun-simt strigator la cer. Sa speram ca numarul lor va creste...
Altfel retetele strabunilor nostri se vor pierde pentru ca nu mai exista nici un Pastorel, ci doar candidati ratati la titlul de master-chef, care fac "piftele din soia, dupa reteta bunicii Aglaia". Cu toate ca, daca i-ar vedea bunicile lor, i-ar lua la alergat pe toti cu facaletul...
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)