De cate ori nu ai auzit replica "stam impreuna pentru copii"? Este cazul acelor casnicii care se destrama si in care singura legatura dintre cei doi este reprezentata de un copil. Atunci cand cei doi nu mai au ceva sa-i lege, raman totusi impreuna "de dragul copilului".

Intrebarea care se pune este cat de sanatoasa este o astfel de experienta pentru un copil. Majoritatea persoanelor afirma ca nu este deloc sanatoasa. Copilul, cat de mic, simte orice disconfort, orice cearta, orice semn ca nimic nu mai e ca inainte, chiar daca parintii sustin ca ei nu se cearta in fata copilului.

Inca de la cele mai fragede varste, copilul este legat de mama sa printr-o serie de trairi si sentimente puternice. Dat fiind faptul ca primele 9 luni din existenta sa au fost petrecute in pantec, este normal ca cel mic sa aiba parte de o relatie deosebita cu mama sa.

Studiile arata ca legatura stransa dintre copil si mama in timpul sarcinii are loc atat la nivel celular, cat si la nivel afectiv, care isi regaseste centrul neuronal in creier. Mama si copilul nenascut dezvolta, astfel, o relatie care are o puternica baza biologica inca din primele luni de sarcina.

Imediat dupa nastere, desi este doar un bebelus, mama i se va adresa copilului de parca acesta ar fi un interlocutor adevarat, care intelege si raspunde. Cel mic detine capacitati senzoriale si perceptive si este capabil sa raspunda la intentiile pe care le avanseaza adultii din jur.

Astfel, este inutil a incerca sa spunem ca un copil nu simte situatia conflictuala din casa. El va percepe orice nuanta, cu precadere din comportamentul mamei, si, oricat de mic ar fi, resimte un disconfort care nu poate fi decat distructiv. Copiii care provin din casnicii care au rezistat doar din cauza lor simt mereu un sentiment de vina, ca si cum prezenta lor nu le-a permis parintilor sa fie fericiti. Astfel, exista riscul ca, pe viitor, acesti copii sa fie excesiv de darnici, excesiv de doritori sa multumeasca pe oricine, mai putin pe ei insisi. Acesti copii, spun psihologii, sunt cei care vor considera ca starea lor de bine e in contradictie cu fericirea celor din jur.

Mai exista cazul in care, daca adultii nu stiu sa controleze problema si se cearta de fata cu cel mic, acesta capata multe frustrari si, contrar aparentelor, ajunge sa nu se fereasca de violenta de limbaj sau, in unele cazuri, fizica, ci sa o aprobe si utilizeze. Este trist, insa sansele sunt mari ca un copil care provine dintr-un mediu violent, sa devina si el un adult violent.

In cazul in care cei doi parinti decid sa ramana casatoriti in acte, insa sa-si vada de viata separat, sa-si caute fericirea in alta parte si alaturi de altcineva, viata in acea familie este foarte dificila pentru copil. Oricat de bine este ascuns acest lucru, atmosfera apasatoare tot va fi resimtita de cel mic si adevarul tot va iesi la iveala candva. Copilul, al carui centru de referinta e reprezentat de familie, va creste considerand ca asa este normal si va insela si el, la randul lui.

Insa pana acum am discutat numai despre copii mici. In ceea ce-i priveste pe adolescenti, situatia e si mai complicata. Aflandu-se la o varsta sensibila, ei amplifica drama pe care o traiesc si nu e improbabil sa intre intr-o depresie.

Asa ca, daca te afli intr-o situatie in care trebuie sa alegi intre a-ti dezbina familia si a ramane impreuna pentru copii, trebuie sa te gandesti foarte, foarte bine. E normal sa-ti doresti pentru ei un cadru familial unit, o familie aflata macar in aceeasi casa, insa daca dragostea dintre tine si sot a disparut, poate chiar si respectul s-a dus, nu mai exista unitate si familia nu mai reprezinta o zona de confort. Daca vrei sa-i oferi copilului tau fericire si iubire, ia in calcul toate scrise mai sus si gandeste-te daca tu, in locul lui, ai putea sa nu simti conflictul si lipsa de iubire dintr-o casa, oricat de bine sunt acestea disimulate...