Sa fii parinte in ziua de astazi...
Sa fii parinte in zilele noastre e foarte dificil. Cu toate problemele de zi cu zi ne concentram mai mult asupra noastra si ii lasam pe copiii nostri sa se apere singuri atat fizic cat si emotional desi nu le lipseste nimic din punct de vedere material. Sunt liberi sa se plimbe prin magazine si sa-si cumpere tot ceea ce vor, sa aiba propria lor viata sociala, sa vina si sa plece dupa cum au chef. Chiar daca se pot bucura de tot ce are de oferit lumea aceasta fara nici o restrictie, copiii nu se pot apara din punct de vedere emotional.

Dar acest lucru nu a fost dintotdeauna asa, desi nici parintii nu sunt de condamnat, pentru ca si ei au avut la randul lor parte de ceea si-au dorit. Si parintii nostri au muncit si au avut probleme si griji. Chiar daca am fost ingrijiti si ne-au dat tot ce au avut de oferit si noi am suferit uneori la randul nostru de lipsa de atentie din partea lor.

Adolescentii, victimele materialismului
Adolescentii din ziua de azi sunt ultima parte a procesului prin care dragostea a fost inlocuita de materialism. Ca urmare, nu numai noi suntem de vina, pentru ca si noi am facut parte din acest proces si ne crestem copiii la fel cum am fost si noi crescuti. Comportamentul nostru este unul pe care l-am dobandit de-a lungul timpului. Cu fiecare generatie mai pierdem din legatura pe care un parinte ar trebui sa o aiba cu copilul sau si unele lucruri ne scapa de sub control cu timpul.

Originea acestui proces se afla prin anii ’60 cand s-au schimbat valorile morale, femeile au inceput sa lucreze, au aparut gradinite si crese care tineau locul mamei. A inceput un nou stil de viata care a fost inceputul delasarii noastre ca parinti.

Pentru ca fiecare generatie isi are locul ei in societate, copiii nostri cresc parca mai repede decat cei din generatia trecuta.

Suntem preocupati de plata facturilor la timp, avem grija casei, a mancarii si in acest fel ne fortam copiii sa se maturizeze cu mult inainte de vreme, iar aceasta se poate vedea in actiunile lor. Adolescentii isi incep viata sexuala prea devreme fara a fi maturi din punct de vedere emotional si acest lucru se poate vedea printr-o sarcina nedorita sau un avort. Fiecare decizie ramane intiparita in suflet, iar atunci cand parintii afla este deja prea tarziu si adolescentii incep sa-si construiasca singuri viata. Cei care se hotarasc sa-si pastreze copilul trec brusc de la perioada copilariei la cea de adult.

Nimeni si nimic nu te poate inlocui pe tine, ca parinte
Razvratirea este un alt rezultat al evolutiei cu pasi repezi a societatii. Adolescentii rebeli de azi, in marea lor majoritate, vor deveni parintii responsabili de maine si ciclul se va repeta si cu copiii lor.

Copilul va cauta aceste lucruri in alta parte, orice ar insemna aceste lucruri: bande de cartier, secte religioase, prieteni, iubit/iubita, droguri, alcool si lista poate continua. Fiecare copil reactioneaza diferit la lipsa de dragoste si indiferenta. Unii ar face orice ca sa castige dragostea si acceptul parintilor. Unii reactioneaza violent si se transforma in niste rebeli, iar altii pur si simplu se interiorizeaza. In momentul in care incep sa se razvrateasca devin lipsiti de orice fel de sentimente si emotii, devin nepasatori, iar comportamentul lor poate fi considerat malefic. Din acest moment orice incercare de a ajunge la inima lor va esua pentru ca deja s-au interiorizat, si-au pierdut increderea in toata lumea si aceasta situatie nu poate fi remediata usor. Nu poti decat sa speri ca incercarile la care ii va supune viata le vor inmuia sufletul, sau ca exista cineva care ii va putea scoate din aceasta stare, dar o data ajunsi aici este mai putin probabil ca ii vei mai putea ajuta.

In ziua de azi actele de sinucidere in randul adolescentilor au o rata mai mare ca niciodata. Acestor tineri nefericiti nu le lipseste nimic din punct de vedere material, le lipseste dragostea, iar aceasta lipsa duce la crearea sentimentului de inutilitate. Au ajuns intr-un punct in care nu se mai poate face nimic. Nu le sunt de ajutor nici oamenii, nici drogurile, nici alcoolul... nimic.

Fuga de acasa, rezultatul actiunilor noastre
Astazi consideram normale lucruri pe care acum cativa ani le-am fi considerat tragice. Tinerii care fug de acasa nu mai sunt ceva neobisnuit. Am devenit insensibili la suferinta din aceasta lume si mai ales la cea a copiilor nostri. Cand sunt in grija noastra nu observam nici macar semnele evidente decat cand e prea tarziu sau cand copiii deja au plecat. Si atunci ne panicam, incepem sa plangem si sa-i imploram sa se intoarca acasa promitandu-le ca lucrurile se vor rezolva. In disperarea noastra ne rugam sa nu intalneasca o persoana care le va da o falsa speranta de iubire, numai ca sa aiba parte de cea mai mare dezamagire a vietii lor...

Aceia dintre noi care se afla in aceasta situatie nu pot decat sa astepte si sa se roage sa le vina copiii acasa, promitandu-ne ca lucrurile se vor schimba din acel moment, ca vom comunica cu copiii si ca vom reface acea legatura pe care un parinte ar trebui sa o aiba cu copilul sau. Macar de am mai avea o sansa...

Nu spunem ca parintii sunt in totalitate vinovati de aceasta situatie, pentru ca in multe cazuri si copilul are partea lui de vina. Nu trebuie sa uitam ca noi suntem adultii si noi trebuie sa ne confruntam cu problemele copiiilor. Noi suntem cei care ar trebui sa stapaneasca situatia, sa asigure hrana si imbracamintea copilului si peste toate sa-l invatam sa se descurce in viata. De multe ori, parintii coboara la nivelul copiiilor.

Am vrea sa va putem oferi un final fericit, dar nu putem. Trebuie sa fiti constiente de faptul ca din momentul in care se naste, copilul nu este o proprietate, ci un suflet care va trebui sa-si croiasca un drum in lumea asta mare. Acum aveti o responsabilitate, aceea de a va iubi si de a va educa copilul astfel incat sa devina ceea mai buna persoana. Pentru cei care se afla la capatul opus, sa speram ca nu e prea tarziu. Dragoastea si increderea pot fi recastigate, dar dureaza mult timp.