Familie -> Copiii si psihoterapia

Copiii si psihoterapia

Publicat: 30.05.2007

O data cu trecerea anilor, au aparut „suferinte“ noi, micutii dorindu-si de la varste extrem de fragede sa fie „maturi“, manifestand un comportament ciudat si avand iesiri nervoase, toate considerate de parinti ingrijoratoare. Potrivit psihoterapeutilor, parintii apeleaza de regula destul de tarziu la un specialist, preferand sa creada ca totul este in regula.

Copiii si psihoterapia
„Care crezi tu ca este motivul pentru care mami si tati te-au adus la cabinet?“. Cam asa suna prima intrebare pe care psihoterapeutii o adreseaza micutilor adusi de parinti, pentru a incerca sa rezolve micile probleme comportamentale. Psihoterapeutii considera ca aproape intotdeauna cand se discuta despre problemele copiilor, oamenii au tendinta sa-i separe de cadrul familial in care ei cresc. De obicei, copilul este cel care tipa, isi roade unghiile si dezvolta tot felul de ticuri, care parintilor li se par ciudate. Fiecare din cei doi cauta in trecutul lor ceva asemanator, ridica apoi din umeri, nedumeriti in fata tipetelor sau muteniei, violentei sau chiar autoagresivitatii copilului lor. Fiecare parinte isi doreste sa aiba un «copil cuminte», insa acest concept trebuie sa fie adaptat la personalitatea fiecarui micut in parte. Fiecare parinte sa invete sa inteleaga nevoile copilului si apoi sa-l ajute. Ţipatul, loviturile si amenintarea cu pedeapsa apartin altor timpuri; copiii din ziua de azi invata sa «raspunda» exact cu aceleasi metode ca ale parintilor. Parintii apeleaza la ajutor specializat doar in situatiile de criza. Daca ar identifica din timp dificultatile de comunicare, multe din problemele copiilor ar putea fi vindecate.

Ticurile si agresivitatea la copii
Din cele precizate de psihoterapeuti, marea greseala a parintilor este ca acestia constientizeaza ca micutii din ziua de astazi sunt diferiti fata de cum erau ei in copilarie si considera acest fapt o problema. Posturile cu desene animate inseamna alti eroi pentru copii, alt limbaj, noi modele de comportament, pe care cei mici le reproduc. Clinicile au nenumarate programari, numarul cazurilor urgente fiind foarte mare. Cei mai multi dintre copiii adusi la noi au diverse ticuri, altii sunt extrem de violenti cu colegii lor de gradinita sau chiar cu parintii. Avem si cazuri cand copiii sunt autoagresivi, avand o pronuntata pornire de a-si face rau. Parintii trebuie sa inteleaga ca micutii au dreptul sa fie diferiti de noi si de ceilalti copii, devenind capabili sa-si descopere potentialul interior unic.

Nota