Respectam zi de zi multe reguli – sociale, profesionale sau pe cele autoimpuse. Cele proprii, promise noua insene intr-un acces de ambitie si schimbare, si cele convenite in familie sunt cel mai adesea date uitarii. Nu vrem reguli si acasa! Activitatile in familie... hm, alte obligatii. Regula de a lua masa in „formatie completa”, odinioara respectata cu sfintenie, este astazi considerata cateodata desueta, ciudata sau exagerata.
Insa uitam ca masa in familie este un lucru extrem de important...

Secolul vitezei nu mai are timp sa astepte reunirea familiei, modernitatea respinge orele fixe si sabloanele, iar buna comunicare in familie suna a utopie, falsa aparenta sau ipocrizie. Cu riscul de a parea desueti sau un-cool, am rascolit in amalgamul de sentimente familiale, pareri mondene si amintiri vagi ale cunoscutilor si am scos la iveala radiografia actuala a meselor in familie. Am sters-o de praful uitarii si al indiferentei si i-am redat haloul inocentei.

Noi luam masa impreuna numai de Craciun, Paste si la aniversari. Altfel, nu. De fapt, daca am lua masa impreuna zi de zi, care ar mai fi farmecul sarbatorilor?! Plus ca uneori chiar nu am chef sa mananc acasa, vreau sa iau masa in oras – acum trebuie sa ma simt obligata sa zic “prezent” la masa dimineata, la pranz si seara? Imi place sa fiu independenta, inclusiv din punctul asta de vedere. Nu, categoric nu mi se pare o idee buna sa luam masa in familie in mod regulat. Vreau sa-mi fac programul cum imi place, nu sa fiu legata de mesele de acasa, cu mama si tata! (Laura, 24 de ani)

Noi luam numai micul dejun impreuna, dimineata, inainte de a pleca la serviciu (noi), respectiv la scoala – fetita noastra. Pana sa mearga copilul la gradinita, nici unul dintre noi nu lua micul-dejun. Cafea pe stomacul gol, sotul meu si fuma, grabiti in fiecare dimineata sa ne pregatim pentru serviciu. Cand Ilinca a crescut si am dat-o la gradinita, trebuia sa ii dam sa manance dimineata, inainte de plecare - si asa am inceput sa mananc si eu cu ea, mai intai, apoi ni s-a alaturat si sotul meu. Chiar daca mancam numai un sendvis si bem obligatorie cana de cafea cu lapte, tot e mai bine decat nimic. Iar fetita noastra, care refuza cu desavarsire sa manance singura, este incantata ca luam toti micul dejun, in fiecare dimineata. Parca ziua incepe mai bine pentru toti! (Monica, 32 de ani)

La noi in casa, masa in familie este litera de lege. In timpul saptamanii, luam (eu, cei doi frati ai mei si parintii nostri) cina impreuna, in week-end – numai masa de pranz, seara avem "program de voie:. De cand ma stiu, numai cand eram plecata in tabere nu am luat masa in familie – fie acasa, fie la bunici (traditia are radacini puternice in familia noastra. Aaa, s-a mai intamplat o data, in liceu, cand am iesit cu colegii intr-un club, dupa ore, si m-am intors acasa tarziu, in noapte. Ratasem cina, evident. Erau toti suparati pe mine – nu mi-au vorbit deloc a doua zi - plus ca a trebuit sa mananc singura un sandvis rece, ceea ce nu a fost prea distractiv, comparativ cu mesele noastre in familie, cand mai radem, glumim, ne povestim ce am facut in cursul zilei. Poate unora li se pare rigid acest obicei, dar mie imi place: ma simt in siguranta cand suntem toti, reuniti, si faptul ca am o relatie apropiata cu parintii si fratii mei. E o senzatie unica, un sentiment linistitor si nu as inlocui (deocamdata!) timpul petrecut acasa, la ora mesei, cu o iesire in oras, cu prietenii sau iubitul. La urma urmei, am timp destul toata ziua sa ma intalnesc cu cine vreau, nu am restrictii din punctul asta de vedere. Asa ca, atata timp cat locuiesc cu ai mei, ma bucur sa iau mereu masa cu ei, in familie. (Carmen, 19 ani)

Masa in familie? La ce bun?! Poate daca am sta toti acasa, ar fi posibil, dar cand avem amandoi servicii solicitante si nu stim niciodata sigur cand ajungem acasa seara, n-are rost. Cei deja ajunsi acasa ar suferi de foame in asteptarea intarziatilor, ceilalti s-ar simti vinovati si s-ar stresa ca sunt asteptati la masa. Pana la urma, nu am face decat sa ne enervam unii pe altii! Vorbesc din proprie experienta: cand eram pustan, prin a X-a, a incercat taica-miu sa impuna regula asta stupida cu masa in familie si, dupa cateva mese-fiasco, la care eu, adolescent rebel, refuzam sa apar sau imi faceam aparitia la desert, am avut o cearta-monstru si am plecat de acasa vreo doua zile, la un prieten. Am avut intotdeauna oroare de ore fixe – nu-i destul stresul ca semnez condica in fiecare dimineata la ora fixa, mai imi trebuie si acasa sa respect programul?! Acum am si eu familia mea, dar nu am de gand sa ii supun la asa ceva pe copiii mei, iar neveste-mii ii interzic sa puna in aplicare orice idee restrictiva. Sa manance fiecare cand vrea! (Mircea, 30 de ani)

Obiceiul meselor in familie arata cat de apropiata este relatia dintre generatii – bunici, parinti, copii, cat de inchegata este respectiva familie. Stiti de ce? Pentru ca atunci cand mancam laolalta, facem mai mult decat sa ingurgitam. Socializam, empatizam, ne „legam” sufleteste. De aceea, nu rata nici o masa in familie.