Nu putini au fost barbatii care mi-au marturisit, de-a lungul anilor, ca mai bine ar fi sa ii bati decat sa ii pui sa cumpere si sa tina in mana un buchet de flori pe care sa il ofere femeii iubite, ori chiar mamei.
Este inimaginabil cum ditamai barbatii sunt speriati de un buchet de flori. Dintr-un motiv greu de inteles, testosteronul este pentru unii incompatibil cu cel mai amarat aranjament floral si cu cea mai nevinovata lacramioara. De trandafiri nu mai pomenesc, pentru ca au tepi si nu vreau sa am pe consiinta vreun razboinic purtator de izmene care se simte amenintat de moarte de cativa tepi.

Cei mai multi dintre barbatii care mi-au spus ca nu ofera flori au recunoscut ca nu au mostenit acest obicei de la tatii lor. Da, ati auzit bine. Tatii lor nu le daruiau flori mamelor, asa ca si ei considera ca intr-o relatie, daruitul florilor nu e important. Indiferent de tipul relatiei.
Altii considera ca e rusinos ca un barbat sa cumpere si sa mearga cu un buchet de flori in mana pe strada. Ca un buchet de flori le taie din masculinitate. Ca nu e "macho" sa tii ditamai buchetul de lalele. Altii nu au fost invatati nici de mame cum trebuie sa se comporte cu o femeie, pentru ca unele mame de barbati considera ca baietii lor sunt niste printi fara coroana carora li se cuvine tot si ca oricum, nici o femeie nu este indeajuns de buna pentru ei.

Alti barbati sunt de parere ca florile sunt un dar fara sens, ca de banii pe care ii dau pe flori se poate cumpara un alt cadou mai util si mai durabil... Ba chiar am intalnit si femei care le-au spus iubitilor care urau sa le daruiasca flori ca nu isi doresc flori, desi le placea la nebunie sa primeasca buchete inmiresmate. Ca sa nu se simta ei prost si sa le justifice lipsa de cavalerism, din prea multa dragoste, ele minteau si inca mint ca nu le plac florile. E drept, sunt si femei care prefera cadouri scumpe in loc de un buchet de flori. Sau carora nu le plac florile taiate, dar care nu refuza florile in ghivece. Insa ele sunt o minoritate. Pentru ca femeilor le plac florile asa cum copiilor le plac dulciurile. Este un adevar axiomatic.

Da, majoritatea femeilor iubeste florile. Ne place sa primim flori. Oferitul florilor este, poate un ultim gest de cavalerism care a supravietuit miraculos in zilele noastre, cand barbatii nu ne mai ofera locurile in mijloacele de transport in comun. Cand nu ne mai trag scaunele la restaurant. Cand nu ne mai deschid portiera masinii (calestile au iesit din uz, la fel si bunele maniere, din pacate).
Si nu, nu e nevoie sa primim buchete imense – uneori o floare furata dintr-un rond sau o crenguta inflorita, rupta pe furis dintr-o tufa este mai pretioasa  pentru noi decat cel mai scump buchet de orhidee. Pentru ca ne arata ca pentru cateva secunde, intr-o zi, v-ati gandit la noi si ne-ati oferit flori ...fara motiv.

Stiu ca pentru unii sarbatorile oficiale la care cutuma spune ca trebuie sa ofere flori sunt un chin. Ca la zilele onomastice si de nastere ale sotiilor si iubitelor mai bine ar face toate muncile lui Hercule decat sa cumpere un buchet. Dar trebuie sa va sacrificati, dragilor.
Dragi barbati, femeile iubesc florile. Iubim sa primim flori. Meritam sa primim flori. Asa ca nu trebuie sa va mai fie frica de flori.

... Nu am sa il uit niciodata pe domnul Motescu care, in fiecare Duminica, se intorcea acasa de la piata cu un buchetel de flori de sezon pentru sotia lui. I-a cumparat flori saptamanal femeii cu care a impartit bucuriile si necazurile peste 50 de ani. Ultimul buchet i l-a oferit cu trei zile inainte sa moara. Si nici nu voi uita vredata cum doamna Motescu, la inmormantare, plangea incetisor si repeta la nesfarsit o intrebare la care nimeni nu ii putea raspunde: "Cine o sa mai imi cumpere mie flori Duminica de acum inainte?"

Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)