Zice-se cã femeile au un al țâșpelea simț. Simțul ãla care, deși totul pare la locul lor în cuplu, le face sã simtã cã nu e deloc așa.

E un simț probabil dezvoltat încã din preistorie, când se formase familia și deși el pleca cu ciomagul erect falnic la vânãtoare și încã aducea in peștera personalã o halcã bunã de carne, vânãtoarea dura mai mult decât de obicei, deși birturi de bãut bere cu prietenii nu existau.
Si când masculul Neanderthalian se întorcea, era țâfnos. Cã bolovanul de la întrare nu stã cum i-a explicat el, cã ea nu mai poartã piei tãbacite la modã cã a mâncat prea multã slãninã și s-a transformat într-una, cã ea vorbește prea mult și nu destul de articulat, cã pãsatul nu e destul de fin sau e prea fiert și ierburile adunate sunt amare ca fierea...

În fine, vorbim practic despre precursoarele motivelor de azi ale bãrbaților care își cautã justificãri când se duc la inspectat peșteri strãine de familia mai mult sau mai puțin oficioasã.

Cumva, orice bãrbat în cãutare de vânat nou are întotdeauna un dosar de nemulțumiri pregãtit mai mult pentru a-și justifica frãmântãrile propriei conștiințe (când și daca mai are mãcar vreo picãturã de conștiințã, evident!) când pleacã in cãlãtorii prin paduri (virgine încã doar pentru el), iar orice femeie simte exact cand se întâmpla acest lucru.
Mai ales dacã femeia a mai avut parte de astfel de experiente în viațã, începând din familia unde a crescut și tatãl pleca dupã frigider nou la Gãești, deși frigidere existau și la magazinul de la colț.

Îmi aduc aminte și mã bufnește râsul cum ex-ul meu m-a anunțat pe 1 ianuarie 2013 cã a doua zi pleacã dupã mostre de peleți și cum i-am zâmbit cald, spunându-i cã el pleacã dupã peleți (cu o limuzinã Mercedes full option, închiriatã), pe 2 ianuarie, cum plec eu dupã adunat zmeurã pe cele -10C de afarã îmbrãcatã doar cu jartiere, pantofi Jimmy Choo și hainã de nurcã, cã vreau sã fac parfait cu fructe de pãdure și sã îl export în Groenlanda.

Evident, mi-a spus cã sunt nebunã și cã el e bãiat cuminte, nu m-ar înșela nici dacã ar vrea sã îl violeze în grup o mie de fecioare și o mie de starlete porno dupã ce l-au legat în stil Shibari, pentru cã el mã iubește numai pe mine, de i se lipesc chiloții în cur de amor, nu alta!

Am zâmbit atunci iar într-un colț al gurii, așa cum fac de fiecare datã când las oamenii sã creadã cã m-au prostit și cã au dreptate sã mã socoteascã fraiera pãmântului. Simțeam unde se duce, știam în fiecare miligram de estrogen din mine cã pleacã dupã vreo curvã.

Și mai apoi am avut și dovada cã mostrele de peleți erau, de fapt, mostrele de sex cu o donșoarã de la Chișinãu, purtãtoare de balerini și mãrgele ieftine din sticlã coloratã, care își dorea teribil sã-și punã lãbuțele cu unghii de plastic de-alea care te împiedicã sã te speli corect la fund, pe unul cu pașaport de UE care sã o scoatã din suburbiile echivalente cu Ferentariul nostru, cã arabii cu care umblase pânã atunci nu îi puteau oferi decât o viațã sub cheie și sub jihab.

Acesta a fost doar unul dintre exemplele care mi-au venit în cap. Nu mai dau detalii despre sutele de mesaje pe care le-am primit de la prietene și cunoștințe feminine, care deși nu aveau încã nicio dovadã palpabilã, știau cã sunt mințite și înșelate de partenerii lor, mari vânãtori specializați în gâște și "cãpreoare" veșnic dispuse.

Am spus "încã", pentru cã nu se apucaserã de investigat, fie pentru cã le era fricã de ce ar fi putut afla, fie cã știau cã dacã aflã adevãrul, nu s-ar fi putut abține sã nu le scorojeascã ouãle nemernicilor.

Dar despre scorojitul ouãlelor de bãrbați în cãlduri, vã voi povesti într-o altã istorioarã (cu moralã) viitoare.
Text: Diana (ma puteti urmari si pe facebook)