Nu, nu esti nici prea grasa, nici prea slaba. Nu esti nici o femeie prea usoara si nici nu esti vreo mironosita. Nimic nu are de-a face cu dimensunea coapselor, a picioarelor si nici cu patratelele existente sau nu pe abdomenul tau.

Nu e ca ai tu prea mult succes si nici nu tine de lipsa realizarilor tale marete. Ai putea sa iti petreci intreaga viata intrebandu-te ce ai facut gresit sau ce era atat de rau la tine de nu ai fost destul de buna pentru el, ceea ce aveau alte femei si tie iti lipsea...
Am trecut pe acolo. Iti vorbesc din experienta. Nu din carti, nu din auzite. Mi-am pus exact aceleasi intrebari pe care ti le pui tu acum. Am iesit cu femei cu 15 ani mai tinere decat mine si am ramas socata cand am constatat ca barbatii erau cu ochii pe mine, nu pe ele. Pe mine, femeia trecuta usor de 40 de ani. Am ramas socata. Da, nu glumesc. Asa ca nu tine si nu a tinut vreodata de aspectul fizic. Nu in masura in care crezi tu asta, acum. Nu pentru cine conteaza cu adevarat.

Nu vei gasi niciodata raspunsul pentru care tu nu ai fost indeajuns. Pentru ca nu e nimic in neregula cu tine. Nu e ca nu esti destul, suficient sau pentru ca esti insuficient de inteligenta. Nu are legatura cu faptul ca ai sau nu bani, ca ai un job fain sau ca nu ai job deloc si nu are absolut nici o legatura cu ce fel de prieteni ai tu si nici cu familia ta.

Tu esti exact cum ar trebui sa fii. Esti perfecta cu toate imperfectiunile tale. Atata timp cat esti insetata de viata, cat vrei sa muncesti din greu si sa traiesti crud, adevarat si fara compromisuri, cat ai vointa sa cresti si sa devii mai buna, atata timp cat incerci si te chinuiesti sa faci asta in fiecare zi, esti perfecta!

Tu nu vei fi nicioodata de ajuns pentru el, deoarece chiar si „cea mai perfecta” femeie (da, „perfect” nu are termen de comparatie pentru ca este deja un superlativ!), femeia fara nici un singur cusur din lume (care nu exista, fie vorba intre noi doua!) tot nu ar fi de ajuns pentru el.

Pentru ca este vorba despre EL. EL, care face parte dintr-o anumita specie. O specie care nu vrea sa te accepte pentru cine esti, pentru ca se teme de a se opri din vanatoare. Din goana dupa un ideal de femeie care este.. inexistenta. Barbatii ca el se tem. Le este frica de moarte ca daca s-ar aseza la casa lor si-ar pierde presupusa identitate de vanator nascut doar pentru a alerga dupa vanat. Specia lui este o specie lasa, care nu incearca sa gaseasca adevarata dragoste, felul ala de dragoste pentru cineva care este atat de profunda, incat il accepti si il iubesti asa cum este. El nu cauta genul acela de iubire. Speciei acesteia de barbat ii este frica sa iubeasca. Nici pe ei nu se iubesc. Li se pare ca iubesc doar o secunda (si aceea pe jumatate, pentru ca fix cu un moment inainte de a-si pune jos victima, ochii si nasul lor adulmeca deja urmatoarea „caprioara” in care sa isi infiga coltii si pe care sa o sfasaie fara mila).

Aceasta specie de barbat se teme sa se opreasca si sa gaseasca dragostea. Ei traiesc doar pentru goana. Goana dupa urmatoarea prada. Ei nu se tem de dragoste, pentru ca nu stiu ce este dragostea. Ei se tem de momentul in care vor inceta sa vaneze. Barbatul acesta te respinge pentru ca se teme de respingerea cu care se confrunta el insusi. El, pe el, nu se place. Stie ca e un om greu de suportat. Stie ca nici o femeie adevarata, cu capul pe umeri, nu o sa ii stea alaturi pana la capat. Pentru ca el este un animal de prada si nu se va opri nicicand din vanat.

Nu toti babatii sunt asa. Insa cam toti au acest instinct de vanator si ai sa ramai surprinsa cand ai sa constati ca si cei mai „de casa” barbati, inca il au. Inca "adulmeca". Indiferent de varsta, de conditia fizica, de statutul social, de studii, de bani, de ce vrei tu. Si nu este vorba doar de barbati care in care exista aceste temeri de intimitate si resping ideea de dragoste absoluta. Exista si femei din aceasta specie. Am fost una dintre ele. Am devenit una dupa prima deziluzie in dragoste. Pana cand am crezut, in nemernicia mea, ca am gasit adevarata iubire. Dar, din pacate, am dat peste un alt vanator, mai priceput, mai avid de sange, si pentru ca am lasat garda jos, am devenit o victima. La fel ca tine in acest moment. Si am inceput sa imi pun aceleasi intrebari pe care ti le pui tu, acum...

Sa nu te gandesti ca ceea ce citesti acum este o scuza. Nu, nu este. Nu ii scuz pe barbatii din specia afemeiatilor. Nu ii scuz pe cei care desi au tot ce le trebuie acasa au nevoie de confirmari... „externe”. Nu ii scuz pe cei care au pus jos o leoaica si apoi de mandresc ca au decapitat si o sobolanca. Dimpotriva! Ii acuz! Ii acuz pentru fiecare suflet de femeie pe care il strivesc, ii acuz pentru fiecare minciuna pe care o spun. Ii acuz pentru fiecare lacrima de crocodil pe care o varsa in fata sotiei, a amantelor, a copiilor, a prietenilor lor cand incearca sa isi justifice actiunile decrepite si sa isi gaseasca scuze puerile pentru toata mizeria din viata lor, mizerie pe care o imprastie in viata oricarui om de bun-simt cu care intra in contact.

Nu te mai intreba de ce nu ai fost de-ajuns. Nu ai fost deajuns pentru ca pentru el nici o femeie nu este de ajuns.
Asa ca, draga mea, tu sa faci ceea ce trebuie. Sa incerci. Sa faci compromisuri. Este normal sa fii vulnerabila. Trebuie sa fii altruista, trebuie sa recunosti ca ai defecte, trebuie sa recunosti ca ai facut si vei continua sa faci greseli pentru ca... esti om. Dar nu te schimba!

Pentru ca uneori, indiferent de cat de mult ai incerca, te indragostesti cu disperare de cineva care nu te poate iubi la fel de mult. Cineva care refuza sa te accepte pentru ca e mai usor sa te faca sa crezi ca e ceva in neregula cu tine decat sa recunoasca ca el este... defect. Si atunci ajungi sa fii ranita.
Nu poti schimba un astfel de barbat. Nu-l poti repara. Nu-l poti face sa vada si sa inteleaga nimic pentru ca el este tarat. Tu nu iti poti cere scuze pentru cine esti. Tu nu ar trebui sa te intrebi ce se intampla cu tine si nici ce trebuie sa schimbi pentru a-l pastra langa tine.

Cineva care te iubeste cu adevarat, cineva care este hotarat sa ramana cu tine, nu te va forta sa cauti in interiorul tau ca sa vezi ce este gresit si ce trebuie schimbat. O persoana care te iubeste cu adevarat te va face sa infloresti. Si nu iti va cere sa devii altcineva pentru nimic in lume.

Cand vei gasi dragostea adevarata, vei sti. Pentru ca vei fi intotdeauna indeajuns, indiferent de defectele si de nesigurantele si de imperfectiunile tale reale sau inchipuite, indiferent cum si... absolut fara nici un motiv. Eu nu stiu cu siguranta daca acea dragoste exista cu adevarat, dar atata timp cat traiesti, ai dreptul sa speri! Asa cum speram toate!