Societate -> Cine a pus facebooku-n drum... ala a fost om nebun!

Cine a pus facebooku-n drum... ala a fost om nebun!

Publicat: 10.02.2015

O noua specie a aparut pe facebook. In afara de pitipoanca de serviciu si cocalarul clubber au aparut si filozofii wannabe. Persoanele care apartin speciei filozofului wannabe sunt nitel agramate, nitel inculte, pe ici pe colo semidocte insa in (stra)fundul mintilor lor se afla ADN-ul unor genii neintelese de oamenii cu scaun la cap, dar apreciate la maxim de plebea internetului, care in lipsa de paine, se declara multumita de circ.

Filozoful wannabe aduna mii de like-uri si are cel putin cateva sute de oameni care ii urmaresc postarile destepte. Productiile mintii lui neobosite se raspandesc mai repede decat boala vacii nebune, gripa aviara, ebola si varsatul de vant la un loc. Panseurile tampe, truismele idioate si prostia umana cu pretentie de intelepciune populara sunt la mare cautare.
Ca evolutie, filofozul wannabe isi incepe cariera prin postarea de cugetari ale unor oameni de cultura trantite de-asupra unor fotografii. Insa cum aceste persoane papa din fasa filozofie pe paine si in loc de abecedar si gramatica ei invata direct din operele lui Kant, Schopenhauer sau Octavian Paler (cand nu il confunda cu Nicu Paleru, ca deh, "errare humanum est") ajung sa creada ca sunt si ei in stare sa produca vorbe de duh.

Ceea ce le iese insa din tastatura face parte dintr-o alta poveste. Una de groaza.

Ca sa exemplific, o sa va dau cateva mostre edificatoare in cele de mai jos:

"Alege ce iubesti si apoi iubeste ce ai ales!" Ati inteles ceva? Nu va bateti capul, nu exista sensuri ascunse, este doar o propozitie fara nici un sens si fara nici o logica.

"Oamenii rai au o comunitate a lor". Asa o fi. Nu contrazic afirmatia. Banuiesc ca este un club al caror membri se declara rai din principiu. Nu intri in el daca nu scuipi la intrare si nu articulezi vreo doi pumni unor copii. Pentru acces la VIP, trebuie sa iti tradezi prietenii, sa-ti bati parintii si sa maltratezi vreo doua patrupede...

Trecem apoi la cugetari de genul "Oamenii construiesc si vorbesc despre lucruri minunate, pacat ca uneori fac rau" (cugetare de Tony Poptamas) . Da, asa e. Subscriu. Nu pot sa contrazic. Atunci cand oamenii construiesc si tin discursuri simultan, isi mai dau cu ciocanul peste degete - pacat ca nu le dau peste degete celor care scriu prostii inainte de a se apuca sa-si bage degetele in tastatura...

"Cei care ar trebui sa iti fie alaturi, sunt cei care te ranesc cel mai mult" (cugetare de Tony Poptamas) - cu virgula inainte de predicat, ca asa i-a traznit filozofului in devenire la ora 9 dimineata...

Mai spicuim: "Cand stii ca nu ai nimic de pierdut atunci esti liber sa risti TOTUL."
(cugetare de Tony Poptamas)

Evident, cand totul e un vid, ca cel din capul autorului, nimeni nu are nimic de pierdut. Insa nici de castigat.

Urmeaza apoi definitii de genul "Minciuna=adevarul celui care nu pune pret pe adevar." (autor Tony Poptamas)
Pe asta nu am cum sa o comentez, pentru ca tin la neuronii mei, nu vreau sa intre in colaps incercand sa patrunda sensuri inexistente.

Filozofii wannabe sunt chinuiti si de Euterpe. Problema este ca poezioarele lor ar face sa roseasca, plin de rusine, si un copil de clasa a II-a.
Productiile lor (in cazul de fata autor este tot domnul Tony Poptamas) in versuri suna asa:

"Cu aroma de omleta,

La tigaie, cu carnati

Merge si-o mamaliguta.

Buna dimneata, marti!"

"L-am rugat sa ma pozeze

Sa apar si eu pe-aici.

Ca aduna "Like-uri" multe,

O postare cu "pisici".

La o analiza chiar neatenta a textelor de mai sus, tot intelegem ca autorul este pasionat de gastronomie si intampina pofticios si cu gura plina ziua de marti, dar si ca pisicile din ziua de astazi, cand tot ceea ce este cu adevarat important este sa aduni "Like-uri", nu mai sunt pisici ca toate pisicile, pentru ca altfel nu intelegem de ce trebuiau folosite ghilimelele.

Adanci mesaje, atat de adanci, ca le gasesti tocmai in fundul putului gandirii omenesti...

1503289_1544283352511749_7979929934039786190_n_400

Filozofii wannabe au si aporii de natura existentiala. Ei isi pun intrebari de genul:

"Care ar fi cu adevărat argumentele contra incestului, de exemplu între frate și soră, dacă aceștia nu au intenția să procreeze?"

Nu v-a stat inca mintea in loc? Nu va nelinistiti, mai este timp, pentru ca urmeaza si axiome pline de intelepciune: "Dumnezeu și întreg universul se supune voinței liber-arbitru al omului. Nimic altceva nu poate interveni sau schimba acțiunile omului decât propria sa conștiință!"

Dumnezeu este redus la statutul de sclav al liberului arbitru al omului. Dumnezeu si intreg universul formeaza un tot, pentru ca altfel este inexplicabila folosirea verbului "a supune" la diateza reflexiva fix la singular. ca sa n-avem vorbe dupa...

Mai departe liberul arbitru este inca putintel obsedat sexual, deoarece il duce pe om la mangaiatul de sani, dupa cum urmeaza "Când o femeie îi cere iubitului ei să o mângâie, 99% din cazuri e mângâiată pe sâni, deși ea NU asta și-a dorit!!!" De ce? Pai cum de ce? Ni se explica in urmatoarea cugetare:

"O femeie are datoria morală de a-și alege un bărbat mai inteligent decât ea! E foarte important pentru societate ce fel de gene perpetuează."

In final, apoteotic, inclin sa dau dreptate afirmatiei pusa pe un carton tot pe o pagina de-astea cu likeuri multe (Teo Trandafir). Suna fix asa:

"Exista unele infrangeri care sunt mai triumfatoare decat orice biruinta!"

Magister dixit...
Text: Diana Maria (ma puteti urmari si pe facebook)

Nota