Bebelusi si Copii -> Anxietatea la copii

Anxietatea este o tulburare a afectivitatii, manifestata prin stari de neliniste, teama si ingrijorare nemotivate, in absenta unor cauze care sa le produca.
Este o „teama fara obiect“, spre deosebire de fobie, care este o teama cu obiect.
Pana la varsta de un an, se crede ca anxietatea nou-nascutului este normala inca din clipa separarii acestuia de mama sa.
Ulterior, multitudinea de stimuli care ii coplesesc, incapacitatea copilului de a intelege ca despartirile de parinti au caracter temporar, numeroasele persoane pe care le vede sau faptul ca mama si tata sunt inlocuiti de bunici, bona sau altcineva pentru o anumita perioada pot dezvolta aceasta anxietate primara.
Copiii cu aceasta tulburare sunt anormal de fricosi.
Se agata de parinti, fiind dependenti de acestia.
De cele mai multe ori au un somn agitat si cosmaruri frecvente.
Sunt timizi in relatiile cu alti copii.
Atentia este si ea afectata, fiindu-le greu sa se concentreze.

Cauze ale anxietatii
1. Pot exista anxietati legate de scoala sau gradinita care apar numai in intervalul in care copilul trebuie sa plece la scoala sau cand este in incinta ei. Revenind acasa, acestea dispar ca din senin. Acesti copii au probleme mari de adaptare in mediul scolar sau prescolar. Anxietatea legata de scoala poate fi consecinta unor asteptari prea mari pe care le au parintii, copilul temandu-se astfel de esecuri si dezamagirea parintilor.

2. Anxietatea de separatie este cea mai frecventa. In general, apare in urma unor experiente marcante: o cearta puternica intre parinti, vorbe grele sau negandite aruncate in prezenta lui, divort sau clasicele amenintari de genul „Te dau la tigani“, „Te duc la orfelinat“ etc. De asemenea, o despartire mai lunga de parinti, fara ca acesta sa o poata intelege, poate da nastere la aceasta anxietate de separatie.

3. Unii copii sufera de aceasta tulburare pentru ca poseda o sensibilitate crescuta, facandu-i sa reactioneze mult mai profund decat ceilalti in cazurile de stres. Acesti copii sunt predispusi la un temperament anxios. Altii devin anxiosi din cauza comportamentului excesiv de protector al parintilor. In toate cazurile, ei se agata disperati de parinti, cerand mereu atentie si dovezi de dragoste si siguranta. Orice eveniment, examen, concurs il ingrijoreaza foarte tare pe copil ducand la insomnii, atacuri de panica, fobii sau la simptome somatice.

Copii anxiosi sau rasfatati?
Unii parinti nu pot sa deosebeasca fondul anxios al copilului de asa-zisul rasfat, catalogand manifestarile sale ca fiind doar capricii, incapatanare. Din fericire, anxietatea la copii este mult mai usor de corectat decat la adulti.

Ajutorul pe care trebuie sa-l dea parintii copilului pentru a depasi aceste aspecte consta in primul rand in diminuarea surselor de stres, a evenimentelor traumatizante. Nu tratati insa cu indiferenta aceste aspecte pentru ca o data cu varsta acestea se pot acutiza si pot provoca probleme majore la varsta adulta.