Cultura -> "Mananca, roaga-te, iubeste" de Elizabeth Gilbert

Nu am sa stau sa va povestesc aici despre ce este vorba in romanul autobiografic Mananca, roaga-te, iubeste al scriitoarei americane Elizabeth Gilbert.
Informatiile acestea le poate gasi oricine folosind, simplu, google sau un alt motor de cautare.
Am sa va expun doar parerea mea , mai mult sau mai putin avizata, vis-a-vis de acest roman.

Cartea Mananca, roaga-te, iubeste
Cartea Mananca, roaga-te, iubeste, in sine, nu e o opera literara in adevaratul sens al cuvantului.
Povestea e usor dezlanata, parca ar fi fost transpusa din forma unui jurnal in naratiune mai mult de dragul unei nevoi stringente impuse de un editor decat de o nevoie de a scrie dintr-un preaplin sufletesc.
Ce am observat insa pe propria piele este ca pentru a o citi trebuie sa ai o anumita stare psihica: eu am reusit sa o termin de-abia la a cincea incercare. In primele patru dati nu am reusit sa trec de primele 20 de pagini. Doar pentru ca povestea mi se parea un mare "fas".
Insa odata intrata in starea sufleteasca potrivita, Mananca, roaga-te, iubeste e speciala pentru ca, cel putin pentru mine, a fost aducatoare de pace interioara. Si nu ma refer aici la Mananca, roaga-te, iubeste transformata in guru, pur si simplu lectura ei m-a linistit.
Daca Mananca, roaga-te, iubeste e un fenomen literar? Nu, de departe pot spune nu, insa e doar opinia mea.
Insa volumul lui Liz Gilbert te poate transpune. Ca orice alta carte, de fapt, daca reuseste sa faca sa vibreze in sufletul tau o anumita coarda.
Ce mi se pare insa curios este ca intr-o lume in care credinta in Dumnezeu este luata in suturi si considerata de generatia "progresista" un anacronism daunator, in timp ce ateismul e la mare moda, cartea Mananca, roaga-te, iubeste a avut succes, demonstrandu-mi, inca o data, ca avem nevoie de transcendental, de basm si de misticism in vietile noastre, oricat ne-am da noi cu fundul de pamant ca nu este asa.
Daca mi-a placut Mananca, roaga-te, iubeste? Nici da, nici ba.
Mananca, roaga-te, iubeste nu m-a impresionat cum m-a impresionat Alchimistul lui Coelho (care pe multi i-a lasat reci), desi, la un anumit nivel amandoua cartile sunt metafore extinse, plus ca au destule alte puncte comune, incepand cu devenirea pentru a ne implini destinele, pana la adevarurile fundamentale ale vietii descoperite in cele mai neasteptate momente, in cele mai neasteptate locuri si in cele mai neasteptate moduri.

Citeam deunazi ca volumul Mananca, roaga-te, iubeste a fost tradus in 30 de limbi, ca este un bestseller si m-am gandit ca, in obisnuitul stil american, era normal sa urmeze si o ecranizare numai buna sa mai produca niste bani, aka filmul Mananca, roaga-te, iubeste cu Julia Roberts in rolul principal.

O femeie cauta lucrurile cu adevarat importante in Italia, India si Indonezia, spune descrierea volumului Mananca, roaga-te, iubeste. Ete na! Lucrurile cu adevarat importante se afla de cele mai multe ori insa chiar langa noi. Dar pentru ca suntem atat de preocupati de a demonstra ca suntem speciali ori din lipsa ochilor deschisi pe ceea ce trebuie, nu le vedem. Si din acest motiv ajung unii sa colinde jumatate de planeta pentru a descoperi cine sunt cu adevarat.

Cand am citit mai departe descrierea de la Mananca, roaga-te, iubeste  drept "Un fenomen cultural american" m-a bufnit rasul, sa fiu cinstita. Nu ma criticati si nu sariti cu gura pe mine, o sa va explic imediat de ce.
Cea mai "tare" natiune din lume e, din pacate, nitel debusolata (nu ca noi, romanii, am fi mai breji) si e disperata de a fi, cumva si oricum, inaintea celorlalti. Tot ce suna exotic, cosmopolit, religios intr-un mod mai neobisnuit, atrage si e "cool". Sa ne amintim doar de turistii americani care, ajunsi la Paris dupa ce au citit Codul lui Da Vinci, se duceau la Luvru sa se holbeze prin piramida de sticla, poate-poate or zari si ei, muritorii de rand, vreun mormant sfant sub ea, insa nicidecum sa intre si sa admire exponatele celebrului muzeu, ca nu era destul de interesant si nici nu vindeau aia hamburgheri cu cartofi prajiti.
Cred ca ati prins ideea. Yoga era in mare voga in State prin anii `80 si cum moda este ciclica, cineva s-a gandit sa "resusciteze" ideea. Iar smecheria a prins pentru ca exista intotdeauna amatori de misticism ieftin drept camuflaj pentru interese financiare. Nu va mai spun ca in Mananca, roaga-te, iubeste am gasit influente clare ale isihasmului, ca va zapacesc si mai mult si nu aceasta este intentia mea.

Iata de ce eu raman putin reticenta vis-a-vis de "impactul cultural" pe care il are sau l-ar putea avea Mananca, roaga-te, iubeste de Elizabeth Gilbert asupra societatii americane, pentru ca un om de cultura este impresionat mai greu in general de pecuniar si de moda scriitorilor inspirati care redescopera roata a saptea zi dupa Scripturi. Aceasta este impresia mea asupra romanului Mananca, roaga-te, iubeste de Elizabeth Gilbert.
Cel putin deocamdata. Daca, recitind-o peste cativa ani, imi voi fi schimbat parerea, sa fiti siguri ca o sa imi torn cenusa in cap in mod public.
Stiu ca multe dintre persoanele care vor citi aceste randuri vor fi absolut siderate si oripilate de faptul ca nu ridic romanul Mananca, roaga-te, iubeste de Elizabeth Gilbert in slavi, insa inainte de a arunca vreo piatra, sa va amintiti ca nu toti avem aceleasi gusturi si ca e absolut normal sa avem pareri diferite. Si poate ar fi bine sa ne reamintim si ca pentru a avea experiente religioase profunde, este de ajuns sa deschidem putin ochii si sa ne uitam in jur, pentru ca minuni se intampla tot timpul, chiar langa noi.

Un articol de Diana-Maria Bragaru