Familie -> Incearca. Pentru copilul tau

Incearca. Pentru copilul tau

Publicat: 21.01.2008

“Nu ma asez niciodata pe bancheta in autobuz. Nu vreau sa oblig pe nimeni sa se aseze langa mine. Nu vreau sa stric nimanui ziua. Ar fi asa bine daca as fi invizibila!”
Trist , dar adevarat. Astea sunt cuvintele unei adolescente care nu are nici un pic de respect pentru ea insasi, care prefera sa se ascunda, sa fie invizibila, sa nu fie nevoita sa dea piept cu rautatea oamenilor din jurul ei.
“Azi,la ora X in orasul X intr-o camera de hotel au fost gasite doua tinere care au vrut sa se sinucida impreuna.”
Motivul?! Acelasi. Eternul “M-a parasit!Ce fac acum?”
Cum putem schimba asta? Putem schimba asta?
Cum sa faci un tanar sa deschida ochii? Sa priveasca in jur, sa realizeze ca viata nu se rezuma numai la micile drame pe care are tendinta sa le mareasca, sa le duca la paroxism.
Sa spuna STOP ! Pana aici! Gata! Nu mai vreau!
Taria de caracter si curajul pentru aceste indraznete vorbe (si fapte) nu se afla in mod natural, mostenit din nastere, in inima si gandul adolescentului. Ci trebuie cultivate in sanul familiei.
OK! Usor de zis!
O familie destramata, in care numai certurile, plansetele, injuraturile, frica si violenta se fac auzite..Vorbele bune, alintarile, laudele pe merit, sarutarile... sunt uitate. Ascunse in rusine.
Inima tanara si dornica de joaca a copiilor, puritatea si inocenta lor este intunecata si patata de desene animate gen ”veverita sinucigasa”-1001 metode de a te sinucide, de povara vietii negre lasata pe umerii lor firavi de parinti prea ocupati cu “job-ul” si cu necazurile (ca multe mai sunt!!), cu saracia.
Nu mai au timp sa se joace, sa copilareasca. Valurile vietii ii prind in vartej si devin ca si parintii lor, niste robotei care au uitat sa traiasca, sa iubeasca.
EU nu voi capitula!
EU voi schimba ceva!
Cum?
Invatand sa ma joc iar cu fetita mea, sa o ascult, sa iubesc, sa traiesc, sa rad.
Voi lasa sa se aseze praful peste televizor si voi picta cu degetul un fluturas si o barcuta: ”Si o ratusca, mami! Mac! Mac!”
Voi renunta la revistele la moda si in voga care nu promoveaza mai nimic interesant si voi citi povesti cu zane maiestre si printi viteji, cu purcelusi si cu iepurasi.
”- Bunico de ce ai picioarele asa lungi si ascutie?”
”- Ca sa ma plimb prin padure!”
Voi iesi in parc si ma voi da in leagan.
”Mai tare, mami, ca mie nu mi-e frica. Acum sunt mare!”
… si voi alerga dupa mingea rosie cu ursuleti.
Ma voi bucura si voi pretui fiecare secunda petrecuta cu familia mea.
Viata e asa scurta. Nu e pacat?
Am atatea de facut! Dar nu ma las! Incerc!
… Dar tu? Tu ce faci pentru copiii tai?

© Aida Maria

Nota